Maimuțe sociale!

Când aud, pe câte un terchea-berchea persiflând numele unor personalități socio-politice remarcabile, precum Doamna Premier Dăncilă, iau foc.
Iar motivul,pentru mine, nu este altul, decât că toate lătrăturile ostile sunt numai expresia turbării perdanților electorali, de a le fi fost percepută de către bunul simț al electoratului, non valoarea.
Oricum, eu sunt mândru, de faptul că 35% din români, au avut flerul aprecierii politicienilor PSD-iști, inclusiv Doamna Veorica, după cum încearcă insolent, perdanții și limitații sociali.
Bine că, bunul simț strămoșesc este la înălțimea cuvenită!
Cât o să mă țină, această impresie, nu știu, dar momentan, nu accept, în principiu, ca un balon de grăsime, persiflat și de TRAIAN BĂSESCU, pe scripte, Bogdan Chireac să-i pocească numele, Doamnei Premier, ca și cum Domnia Sa, Doamna Premier, ar fi de același nivel intelectual, cu saltimbancul.
Măcar atâta bun simț, să dovedim!
Onu

Familia tradițională

Gem și scârțâie paturile, de sex făcut la greu, iar onaniștii, dezbat tema familiei tradiționale. Sper să nu se simtă nimeni, luat la mână, dacă-și introduce degetul, în probleme de sex normal. Că or fi și dezaxați printre ei, nu este de mirare.
Am văzut și câinii, comițând gesturi obscene. Canine, desigur, dar este poate firesc. Nu însă printre oameni normali, garantat proveniți, dintr-un sex absolut normal, de care, protagoniștii, țăcăniți la țeastă, nici nu și-au dat seama. Merită oare discutată, o temă evident aberantă sexual? În copilăria mea gălățeană, în joaca prin Parcul cfr, printre noi, era unul, care doar spunea, dând semnificativ,din cap/ și pe ea/Noi, puștii, începători într-ale sexului, dar cu fantezia debordând, de dorință, eram pur și simplu, înnebuniți de performanțele aceluia.
Până într-o zi, când, unul dintre noi, mai necredincios și mai iscoditor din fire, ne-a chemat pe șest, la o scenă tulburătoare. Don Juanul Parcului, se masturba de mama sexului. A fost momentul dispariției masculului Alfa, dintre noi. Citind despre reacția unui alt mascul, fiul vitreg al Gabrielei Firea, mi-am amintit de teribilul onanist, de la margine de Parc riveran, gălățean.
Înseamnă, că istoria, manual sau multivariațional, se petrece peste tot,unde există bărbat cu sexul activ, fie Galați, la margine de râpă, fie la margine de București,cu tot non discernământul de rigoare. Așa că, să-l lăsăm pe vitregul Gabrielei Firea,, să-și facă mendrele, la margine de București, cu toți prozeliții săi!
Onu

Pe scurt!

Nu reușesc, să-i înțeleg pe unii!
Tigva lor, macină mereu răutăți, și nu se odihnește niciodată.
Oare or fi agenturili străini, ale lui Ceaușescu?
Sau, ei sunt gunoiul lăsat de fobia lui Ceaușescu?
Nu, cred că am febră. Totuși, mai bine, iau un aspenter, pentru liniștire.
Sau…, dar mai poți ști , cu ăștia, ce născociri pot răspândi?!
Onu

Văz!

Văz, de loc, nu am noroc.
Caut mutre antiDragnea, Să le-aud cum scuipă,
Pe loc de Opoziție, Cu venin, și foc.
Dar, pare-se, s-au potolit, după șocul trădării lui,
Încercat în puci de Capitală, fără mare scofală.
Mie -mi pare rău, de toți.
C-au luat plasă, pe bune,
Și, fripturiști perdanți, au devenit.
Nu-i nimic,
Tu,Opozție, trage, din orice poziție , poate, cine știe,
Vei reuși , cu spor, pe toți, a-i plictisi.
Până la lehamitea, specifică Intoleranței, de a te mai auzi.
Și-n viitor,cu praful de pe tobă, te vei pricopsi.
A, felicitări, de nereușită,
Celor ce-ntr-o grabă pripită, În barcă străină,
V-ați rătăcit!

Onu

Cochetărie

Salutare, dragii mei, ce mă citiți,
Dovedindu-mi, că nu sunteți, niște Pigmei.
Că nu vă pasă, Nici de cei răi,
Nici de pizma ce zace-n ei.
Iar asta, dezvoltă-n oameni,
Nebănuite calități, de bravi eroi.
Nouă, nu ne pasă,
Cine pe cine deranjează,
Dacă, la loc de cinste, pe masă, tronează,
Hrana cuvenită celui ce numai pentru El și Ea,
Hulita ciumă roșie, consecvent, acționează.
Că-i pasă de stomacul lor, și nu de ura, împotriva lor.
Căci ea, știe ce-i omenia,
Ce trece zilnic, prin stomac,
Și, Pas cu Pas,
Probabil,
pe Hitlerel, și sluta lui morală
Obsesiv, îi animează!
Onu

Pamflet

Mereu am crezut, că pot avea încredere în femeie
Pentrut că, ea, femeia, este mamă grijulie,
Și –acasă, Și la Primărie.
Și dacă nu m-aș crede, fuga aș da,
S- o-ntreb, pe doamna Gabi Firea., doamna Primărița.
Că, mie, ce mai tura-vura -mi place,
Nu ca lui Dragnea, să-i răspundă-n bășcălie.
De-aia, cred, că pentru mai bine,
Să vină Unul,Tare,
Nu ca Dragnea, care-o tot ignoră,
Ca și cum, n-ar exista.
Ba din câte-am auzit,
El, face tot, de capul lui.
Păi ăsta-i Partid, sau, i-al nimănui?
Ce dacă 35 la sută, din români,prin vot,
L-au creditat, și în frunte, l-au plasat.E drept, că nu-i de colea!
Că uite, nici usriștii, pnliștii, și alți perdanți mai cotați c-ar fi ceva, Aproape nu se văd, de Dictatura în Partid, A a cestui tip, pe nume Dragnea.
Gata, de mâine,
***
Ordin prin Scrisoare,semnată doar de TREI!
Că Dragnea, Nu-i de capul lui, În fruntea PSD-ului!
Onu

Cutră, cutre

Nu, nu este o impolitețe în exprimare, din parte-mi.
Dimpotrivă, o amărăciune socio-politică, pentru trădarea pe care o suferă Dragnea, din partea vicepreședinților săi, indiferent de sex.
Pentru rigoarea lingvistică, conform DEX, cutră și pluralul său, înseamnă persoană prefăcută,fățarnică, intrigantă, lichea, secătură.
Să se încadreze în această definiție, cei pe care Dragnea, i-a făcut colaboratorii săi apropiați, în înfăptuirea dezideratelor politice, ale PSD?
Sau, să fie acesta portretul moral al unora?
Mare decepție, pentru mine, care eram cât pe ce, să-i votez, dacă nu făceam febră în ziua votului.
Formă inspirată a Divinității, de a ne opri de la tâmpenia inerentă a votului.
Și, credeam atât de mult, în oltenii lui Nea Mărin miliardar.
Pușa, pisica mea, trage cu ochiul peste umăr, de pe spătarul scaunului, și-mi miaună
-Oprește-te, până nu spui iar vreo tâmpenie politică. Ți-am mai spus că Vrâncioaia este o legendă. Și mă lovește ușor cu o gheară, spre mai multă convingere.
Nu am ce face, și mă conformez, intrând sub plapumă, pentru o nouă porție de transpirație, de unul singur.
Poate-mi vine și mie, mintea la cap! Și încep să-l boscorodesc, pe Dragnea
-Ți-am mai spus să nu ai încredere în cei pe care tu i-ai ridicat la nivelul tău.
Că în orice parvenit, mocnește starea de nerecunoștință, ca într-o infecție purulentă?
-Off, de te-ai învăța odată minte!

Onu

Slovaka

Luni, spre seară. Ca de obicei, ascult muzică pe Youtube,în interpretarea acordeonistei slovace Wieslawa Dudkovniak.
Interpretarea ei, mă răscolește sufletește, și cuvintele, se regăsesc greu, din noianul de trăiri. Rarile ei cuvinte, par reverberații celeste.
Nu știu dacă este frumoasă, dar amestecul acesta de feminitate slavă, înveșmântată în fiorii specifici melodici, are asupră-mi un efect cu totul special.
Îmi amintesc momentele aspiranturii moscovite, când preocupările științifice, prevalau asupra celor existențiale, ca aspecte de viață, în care, totul era subsumat năzuinței rezultatului final al dizertației. Melodicitatea vocii interpretei, interferarea ritmurilor de Marina- Marina, crează un ambient revelator al momentelor emoționale, trăite în cele câteva săptămâni de concediu, în Stațiunea Lacului Balaton, când am avut bucuria descoperirii personalității feminității maghiare, care aș spune, că prin soția mea, a atins cote umane everestine.
Cât o privește pe micuța unguroaică, nu pot spune decât că sub pasiunea ei, și a cerberului-mamă, aproape îmi pierdusem libertatea sufletească, sub povara grijii obsesive de a mă simți bine.
Vreți să experimentați momente intense de grijă devoratoare de intimitate, îndrăgostiți-vă de o metisă unguroaică, și dacă aveți șansa unică, de a întâlni un caracter special, precum cel al soției mele,sunteți un bărbat făcut, cum se spune.
Onu

Singurătate

Duminică dimineața.
M-am trezit copleșit de o tristețe grea și intensă. Sentimentul de inutilitate, îmi este produs de ne comunicarea, cu care m-au obișnuit Corina, Dumnezeu s-o odihnească, și italianca Dorina.
În trăirea mea discretă, Dorina, este o existentă specială, aparte. Mi-e un dor trist, marcat de spaima că nu voi reuși, să-i transmit intensitatea emoției, care mă copleșește, gândindu-mă la EA.
Și nu știu de ce, pentru că, amintindu-mi-o, cumințică, stând, asemenea unei școlărițe sfioase,pe marginea patului,mă reîncarc de acea emoție specifică liceanului, pus în fața recunoașterii primului lui te iubesc, rostit cu vocea răgușită de momentul schimbării inerente specifice pubertății.
Și totuși, cu toată înfiorarea emoției prezenței ei , gândul către Dorina, mă învăluie delicat, și dominator.
Este probabil, reacția specifică îndrăgostirii mele liceene.
Deși, mi se pare nostimă, postura de liceean, de altă dată.
Foarte ciudată, starea Corina. Euforia conversației neobservată, decât la ora 5 dimineața, anunțată implacabil, de vuietul matinal, al motoarelor autobuzelor și troleibuzelor bucureștene.Este duminică dimineața, și tristețea de Dorina, italianca română, nu-mi dă pace!
Moment idilic, egalat de cântecul matinal, al cocoșilor copilăriei la țară. Este duminică dimineața, și tristețea de Dorina, italianca română,milaneză, nu-mi dă pace!
Buona giornata, Dorina!
Onu

Tulburări cognitive

Nu mă așteptam, să primesc de la medicul meu de familie, un asemenea diagnostic. Și motivul, relativ nostim, cred eu.
Pentru că am mers la alt medic, având cabinetul la același etaj al Policlinicii.
Greșeala îmi aparține ne gândind în prealabil, că o personalitate complexă, precum medicul, va reacționa în consecință.
Interesant este că, după ce mi-a trecut ofuscarea, i-am dat dreptate, prezentându-i și scuzele mele de rigoare, cuvenite.Iar acum, tot nu știu, cum să-mi repar greșeala.
Poate că, la starea mea de confuzie, au contribuit și spațiile poplitee, vizionate involuntar,cât timp cât am așteptat să-mi vină rândul la consultație.
Oricum, câte scuze, voi invoca, tot am greșit, erudiția și cultura corpului medical, fiind peste limite, față de cea a școliților ca mine.
Să cunoști pentru orice investigație , creația divină, Omul, în condițiile în care eu însumi, nu pot spune despre sine, decât că aud și văd , mi se pare un miracol.
Onu