Arhive lunare: Decembrie 2010

BRADUL DE CRĂCIUN

Motto: ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” – Lucian Blaga

 De Sărbători, mi-am cumpărat Brăduţ !

Năltuţ, ceva peste mine, dar plângăcios, nevoie mare. Până acasă, în troleibuz, a oftat tot timpul, de se uita lumea la noi, crezând că l-am certat , sau poate chiar bătut. Am încercat zadarnic, un ssstt, ssstt, să nu deranjăm. Imposibil ! Natura şi-a urmat firea …

Acasă, l-am întrebat:
– Ce-i cu tine, ce nu-ţi convine ? Cu ce ţi-am greşit ?
– Toate-s bune, zice, toate-mi convin. Ba chiar la tine, simt că ţin !

Dar am tot auzit printre cumpărători: e scump măi, lasă, luăm unul artificial şi e mai ieftin, ţine mai mulţi ani ! Dacă şi tu, la Anul, vei dori unul artificial ?

– Eu, nu, că ştiu ce-i natural. Dar tu, să ştii, lumea merge înainte, se schimbă ! Dar ce-i valoros, rămâne, indiferent de schimbări. Vrei un exemplu ? Priveşte întinderea Câmpiei. Mai vezi fântâni cu cumpănă, cu ciutură ? Crezi că oamenii nu mai beau apă, ca se pot lipsi de viul apei, de ajutorul Naturii, că nu se mai văd fântânile ?

Şi tu, Bradul, vei rămâne ca apa. Eşti simbolul Vieţii, Vestitorul Naşterii Mântuitorului !

Şi-acum…, hai la împodobit ! Nu vrei să fii din timp gătit ?

De Sfintele Sărbători ale Crăciunului, Madi şi Onu, urează La Mulţi Ani, de viaţă nouă, dorită şi meritată !

124 comentarii

Din categoria Credinţă, De acasă ...

Mai vine Moş Crăciun ?

Mai vine Moş Crăciun, sau nu mai vine,
E-o întrebare pentru cât eşti de bogat,
Nu pentru cât pe lume-ai făcut bine,
Şi nici, cuminte, câte ai răbdat –

Sunt sate unde Moşul nu mai vine,
Periferii în care e uitat,
Desculţi la care n-a adus botine,
Copii pe care nu i-a sărutat –

Şi câte nu-s anapoda pe lume,
Ce daruri aşteptăm, şi nu-s de noi,
Ce Moşi Crăciuni scriu opere postume
Din ce-am primi, de nu am fi fost goi –

Cum vin cu sănii, Moşii-n supermarket,
Cum renii-n galantare au sălaş,
Cum Moş Crăciun e-un bussines, şi un target
De financiare boom-uri, la oraş –

Şi cum nu vine el prin mahalale,
Prin bojdeuci, colibe, ori bordeie,
Cum n-au valoare nişte inimi goale
În Crăciuniada Lumii epopee –

Mai vine Moş Crăciun, sau nu mai vine,
E-o întrebare pentru cât eşti de părinte,
Să ai copiii lumii toţi, în minte,
Ca şi cum toţi, s-ar fi născut din tine –

Mai vine Moşul ? Cine mai ştie ?
Şi poate că vei creşte într-o zi
În care ca un Moş vei împărţi
Doar la copiii tăi, o bucurie

Iar ca să uiţi pe-acei, sperând, copii,
Ce-aşteaptă, şi nimic nu vor primi,

Vei face daruri surdomute poezii

Liviu Florian Jianu

60 comentarii

Din categoria Jianu Liviu-Florian

ANUL 2010 ÎN FOTOGRAFII

 

Sursa: Boston.com

13 comentarii

Din categoria Fotografie

PONTA vs DRACU

 În loc de motto …

 ”Nu cred că bunul Dumnezeu l-a creat pe Dracul, exponentul răutăţii în lume; să înseamne poate, că Dracul, are o provenienţă tot de natură infinită, cum e şi Divinul ? Că tot nu se cunoaşte sorgintea contextului care a generat Bing Bang-ul. Ce să ne mai dăm rotunzi atâta ! Nimeni, nu cunoaşte ÎNCEPUTUL !” 

Onu

Este impresia sugerată de un titlu din cotidianul Gândul din 13 decembrie 2010. Adică, Ponta  Preşedintele PSD, ar fi exclamat, într-o revelaţie inspirată de trecut …

”Băsescu e Dracu !”

N-am înţeles de ce, că nu am văzut să aibă coarne. Ştiu, că avea doar o şuviţă de păr rebel, mai ales la întâlniri prezidenţiale internaţionale. Şuviţa, care închipuindu-şi că e mare şi tare, l-a supărat iar El a ras-o imediat. Tot aşa cum a mai ras-o pe una, care-şi jucase rolul de companioană, la prima alegere prezidenţială. Şi cum le va mai rade pe vreo două, care-i strică, (chiar slujindu-l chipurile)  imaginea, fără ca Domnia sa să-şi dea seama.

Dar, spre binele său, sper să priceapă curând, până nu-i prea târziu !

De ce inspiraţie revelată de trecut ? Simplu ! Geoană a vorbit despre Eminenţa Cenuşie, Ponta, în justificarea vizitei prostănăceşti la Vântu, în preziua întâlnirii finale din campania prezidenţială.

Dar Geoană, a mai avut o prostănăceală … Nu ştiu dacă mai mare decât el, pentru că eu nu-l văd ca o mărime. Tot ce am observat la el este spălăcitura privirii lui, de ochi de peşte fiert. Ca şi la Crin Antonescu, marele anticomunist, născut de VIOLET.

Dar, s-o luăm cartezian, marea lipsă a părinţilor mei, că m-au făcut astfel …

Şi să legăm datele. Cândva, Băsescu, a divulgat, credibil, până la proba contrarie, că Ponta, i-ar fi cerut, nu ştiu ce ajutor politic. Poate da, poate nu, dar ce am înţeles eu despre Băsescu  este că “nu-i ca Geoană”. Şi ce mai ştiu, tot despre acest Mefistofeles al politicii româneşti, este că s-a mai jucat o dată cu finul ex-preşedintelui Iliescu.

Când ? Înaintea precedentelor alegeri parlamentare. Vă mai amintiţi ce risipă de complimentări penibile era între PDL şi PSD ? Ei bine, asta, în timp ce, la solicitarea Lui Mefistofeles, se desfăşurau cu ştiinţa lui Peştişor, şi sub directa participare a lui ILIE SÂRBU, omul cu un TESTICUL, socruşorul lui PONTA, cum să le spun, după mine … DISCUŢII pentru prostirea TUTULOR ROMÂNILOR.

Vă place ???

De aci, pentru mine încep să se înfiripe nişte gânduri. De ce i-a interzis Ponta, cu concursul confraţilor politici, lui  Geoană să-şi mai exprime opinia ? Gândul absurd/bolnav, mă duce la ce-a spus Băsescu despre Ponta. Şi încep să-l cred pe Băsescu, în ce, sincer nu mai ştiu ce-a spus. Încep să fiu chiar convins, că dacă, nu a aflat direct de la el, Victor PONTA, solicitarea s-o fi petrecut, poate la aluzia socrului, în timpul acelor monstruoase întâlniri, tot asa, cum “răul la om, intră şi iese pe gură” prin hrană rea şi prin vorbă neghioabă.

De aci, explicarea pe care mi-o dau, asupra ”suspendării”  lui Geoană din PSD pentru şase luni. Şi nu-mi pare rău ! Cred, că acest fin al domnului Iliescu, a adus mult rău ROMÂNIEI şi politicii româneşti.

Motive … El i-a scos din circuitul managerial politic pe Iliescu, Năstase şi Mitrea, personalităţi indubitabil superioare celor care se fâlfâie acum, prin ŢARĂ, şi faţă de care ar fi fost mai puţin nefaste. Apoi, cred că din cauza lui, MITREA, care l-ar fi spulberat pe Băsescu, n-a participat la Prezidenţiale, de unde şi NENOROCIREA de ŢARĂ la care asistăm neputincioşi.

 Iar eu, Onu Ionescu, călare pe-o Fantezea, v-am spus AMĂRĂCIUNEA mea …

49 comentarii

Din categoria Politică

INVAZIA

Motto: ”Fiecare îşi urmează natura sa” – Propertius

Zilele trecute pe marginea unei demonstraţii a unor grupuri minoritari, împotriva Proiectului de Lege, care propunea să nu se mai spună rommi ci ţigani, un gură-cască, întâmplător la fel ca mine, îmi relatează următoarea păţanie, căreia nu-i dădeam crezare dacă nu era completată, pe alocuri, de soţia lui.

Încerc s-o redau întocmai

Într-adevăr, nu aduce anul, ce aduce clipa” …

Stă omul liniştit în casă, soneria zbârnâie, deschide uşa civilizat şi o brunetă cu cărnurile revărsate prin strânsoarea hainelor ţipător colorate, i se adresează cu o voce dorit mieroasă şi autoritară: suntem pentru dezinsecţia în apartamente, din partea Primăriei; este gratuită ; vă rugăm, ne grăbim, mai avem multe blocuri de rezolvat !

Şi fără să aştepte un răspuns, îi stropeşte picioarele goale în papucii de casă. Nu este toxic, te linişteşte; nici pentru om şi nici pentru animale; dezgustat de contactul cu soluţia uşor mirositoare, te retragi din calea jetului care este insistent proiectat asupră-ţi la observarea neplăcerii pe care ţi-o produce. Matahala tuciurie profită de spaţiul creat şi se insinuează în bucătărie. Nu îndrăzneşti nici o opoziţie, cu toată insistenţa intempestivă a gestului; ai în faţă făptura delicată, care este femeia; o urmezi din grija de a evita şi alte neplăceri.

Foarte concentrată, stropeşte cu sârg tot ce-i iese în cale; înţeleg însă că sunt urmărit cu coada ochiului când, cu aceeaşi voce mieroasă îmi cere o sticlă cu apă să mai completeze rezevorul; o servesc şi nu văd cum vreo şapte-opt balabuste din holul blocului s-au şi strecurat în apartament.

Pe nesimţite, organizat cu talent; pentru că între timp un confrate de-al lor, sub pretextul obţinerii unor informaţii privind adresa Blocului, mi-a distras şi el atenţia de la uşa apartamentului. Aşa că, fără să fi sesizat invazia hoardei din holul blocului, m-am trezit, dintr-o dată, cu opt- nouă persoane în apartament, câte una-două în fiecare camera; abia atunci, m-am speriat de o eventuală agresiune, despre care văzusem destule la TV; şi m-am lăsat aparent, copleşit de moment.

Îndrumat însă de intuiţie, care-mi spunea că pericolul pluteşte în toată casa, am încercat, să fiu calm şi cu ochii pe ei. Zadarnic, însă; îmi distrăgeau atenţia, cu tot felul de solicitări şi întrebări: ba să le mai dau apă pentru rezervoare, ba dacă să mai pulverizeze pe ici şi colo, ba dacă sunt mulţumit de calitatea prestaţiei; acum, detaşat de eveniment, nu pot să nu admir măiestria în diversiune a haitei.

Călăuza lor mi-a cerut un talon de pensie, după care, mi-a precizat că fiind pensionar, mă costă dezinsectizarea doar zece lei (n-am sesizat că la început m-au anunţat că lucrarea este gratuită, şi nu mi-a dat prin cap că pe el îl interesa unde-mi ţin actele şi banii). Foarte ciudat, după câteva minute, mi-a restituit, cu o oarecare dezamăgire, şi talonul şi banii; pentru că a înţeles că avem un trai modest (eu şi soţia, desigur), nu se îndură să ne mai ia bani. Cauza amabilităţii era, ciudat, dezamăgirea că nu aflase ce-şi dorise.

M-am făcut că nu observ, i-am mulţumit şi am continuat pe aceeaşi linie de acceptare a situaţiei. Toata vizita (a se citi invazia) a durat cred, cam un sfert de oră; şi, ca la un semnal, au dispărut tot aşa de neobservat, cum s-au şi strecurat. Scăpat ca prin minune, mi-am aşteptat “foc şi pară” soţia, care întârziase la cumpărături; de fapt, era pretextul disperării şi al mustrării de cuget, că mă lăsasem în felul acela prostit, mai ceva ca un copil mic; oricine mi-ar fi putut reproşa că “dacă eram mai tânăr, nu m-ar fi fraierit astfel”.

Obişnuit să-mi alung gândurile neplăcute, printr-un simplu, dar ferm: ”anulează !”, “anulează !”, m-am redresat din starea apăsătoare şi am început să-mi aştept în linişte soţia, ca pe un salvator. Cufundat în căutarea de gânduri pozitive, n-am auzit imediat, vocea melodioasa a acesteia, când s-a întors de la magazin.

Liniştit, mai degrabă, spăsit, i-am povestit cu sufletul la gură păţania amar-arămie, trăită în timpul plecării sale. Alertată de ştire, a început să caute înfrigurat, prin locurile unde ne ţinem actele: personale şi ale casei; de bani nu se punea problema, fiind uşuraţi de ei de către nişte investiţii recente.

Abia atunci am înţeles dimensiunea dezastrului invaziei; nimic nu rămăsese nerăscolit: biroul meu, posibile locuri de ascuns obiecte de preţ, fuseseră întoarse şi cotrobăite. În şifoniere, se controlase cu disperare furioasă: lucrurile erau scoase şi aruncate pe jos, pe unde nimereau; o canapea, fusese trasă de la perete atât de brutal, încât nu se mai închidea cum trebuie. Speriaţi, am verificat să nu se fi ascuns cineva prin şifoniere, sau să nu fi lăsat intenţionat ferestrele deschise, pentru o vizită nocturnă. Ne-am panicat puţin, amintindu-ne că în timp ce mă ţinea de vorbă, acelaşi individ, m-a întrebat dacă ferestrele se închid bine; că …“ştiţi, gândacii roşii migrează (sic!) de la vecini şi pot pătrunde prin acele spaţii libere“. Aşa că, ne-am baricadat cu toate resursele unor oameni cinstiţi.

Au trecut câteva zile până să ne revenim din spaima latentă trasă. Atunci, am înţeles ce înseamnă dezastrul sufletesc al unui viol asupra femeii şi, mai mult, gravitatea decăderii Puterii Administrative actuale, în prezenţa căreia, asemenea specimene, îşi pot permite să organizeze astfel de acţiuni, fără teamă de consecinţele cuvenite.

Culmea tupeului şi sarcasmului, invadatoarele mi-au promis că vor reveni peste câteva luni, pentru urmărirea efectului dezinsectizării. N-au mai apărut. Acum, după ce totul a trecut cu bine, realizez cât de periculoşi pot fi aceşti indivizi, şi ce uşor am scăpat. Mă înfior la gândul că dacă nu eram cooperant în timpul INVAZIEI, lucrurile ar fi scăpat de sub control şi ar fi degenerat într-o tragedie.

PS: Interlocutorul meu a oftat prelung, şi, parcă retrăind momentele de groază ale Invaziei, şi-a făcut cu un gest larg, semnul Crucii,spunând: “Doamne, scapă-ne de ăştia!” Apoi, cuprinzând-o atent pe soţie pe după umeri, a plecat cu o înclinare de respect …

N-am înţeles, de cine să ne scape Doamne – Doamne !

Onu Ionescu

25 comentarii

Din categoria De acasă ..., Politică

Maneaua „Anticomunismului”

Motto: ”Căderea Zidului Berlinului în 1989 şi destrămarea imperiului sovietic care au urmat, au dus la o zdruncinare nu numai a ordinii continentale, ci a rânduielii întregii lumi” – Wilfried Martens

În baza acestei aserţiuni, a unei personalităţi care a făcut istorie politică europeană, trebuie sa fii ipohondru, să mai crezi, în posibilitatea revenirii comunismului. Marea viclenie a comunismului a fost critica, ajunsă în subliminal, la nivel de trădarea/turnarea aproapelui.

 Marea ticăloşie a neocomunismului este maneaua ”anticomunismului”. Promotorul său, probabil un fost comunisto-securist nărăvit în diversiuni ca atare, iar ciracii săi, realii parveniţi, radiografiaţi de Alioşa, în postul său, PARVENITUL. Consecinţa: comuniştii, şi-au consolidat teroarea socială. Parveniţii.., clica socio-economică. În ţară, toţi se tem să facă sau să spună ceva, să nu fie acuzaţi de comunism.

Cum să construim o ROMÂNIE cu un PIB civilizat, când tot timpul ne uităm în trecut ?! La un concurs hipic, un cal a întors capul, în timpul cursei, s-a împiedecat, şi i-a rupt gâtul călăreţului. Cam aşa suntem şi noi. Rupem gâtul României. În postul precedent, vorbeam despre ideologie. Care nu este decât un sistem de idei şi norme care orientează acţiunea politică şi socială a unui partid. Orice proiect de societate se naşte dintr-o ideologie, care este raţiunea existenţei sale, când este  o organizaţie politică normală, fără prejudecăţi, dacă nu este o compilare penibilă, fără nici o adaptare la ambientul uman scontat.

De fapt, poate că şi oamenii care compun  un partid sunt în realitate, o masă de nume, transformată în nişte agitatori, chibiţi, care ca orice galerie, strigă ce li se spune. Şi aci este tâlcul postului meu; să ne organizăm galeria politică, pe vigilenţă acţională, şi nu pe huiduială naţională. Ce-ar fi dacă  noi Partide, am renunţa la manelisme şi nu ne-am mai otrăvi existenţa cu dejecţii revanşarde ? Când vom edifica acţiuni inteligente de opoziţie, un instrument democratic, subtil şi util, şi nu ne vom arunca un noian de insulte, de te minunezi, cât a mai încăput în biata făptură umană.

Aşadar, ce-ar fi dacă fiecare partid, cu ceata lui, ar crede în valoarea cuvintelor foarte simple, dar încărcate de istorie şi promiţătoare de viitor: Libertate, Solidaritate, Responsabilitate, Progres, Fidelitate, Democraţie…, într-un angajament social hotărât ? Şi nu le-ar mai cataloga de limbaj de lemn ?

Ce-ar  fi să ne apucăm să învăţăm politică veritabilă şi să nu ne comportăm ca nişte încălţaţi în ghete de fotbal, care-şi închipuie că dacă lovesc mingea cu piciorul (strigă insolent, măi comunistule), chiar ştiu fotbal/politică ? Şi cu cât se exprimă mai indecent, dovedesc  aptitudini  politice ?

 PS. Postul, intenţionează o conduită de civilitate politică, şi nu un gând ascuns, cum şi-ar imagina nişte vajnici patrioţi anticomunişti, cu mentalitate de apartheid.

 Onu Ionescu

50 comentarii

Din categoria Politică

Colindă pentru Moş Nicolae

Nicolae, Nicolae, moş mitraliat,
Ce ne mai aduci în ghete, moş nevinovat ?
Ce uzine, ce spitale, blocuri, ce lumini
Să îţi răstignim, moşnege, dragostea în spini ?


Nicolae, Nicolae, moş preaîncolţit,
Ca pe porc, vine Crăciunul, să îţi dea cuţit –
Şi rămân în urmă ghete de cizmari de soi
Ce au încălţat o ţară , însă cu noroi –
Nicolae, Nicolae, moş mitraliat,
Ai plecat, şi-ai luat cu tine viaţa de la stat –
Şi-a rămas în urmă-n ghete, fără tălpi şi aţă,
Viaţa cu-amintiri de pâine, viaţa de pe piaţă –
Nicolae, Nicolae, moş batjocorit,
Vinovat eşti, Nicolae, că nu ai murit –
Tot mai bântui pe planetă, pe la creditori,
S-achiţi ţării, datoria, şi apoi să mori –
Nicolae, Nicolae, moş analfabet,
Pe planeta de gunoaie, tu erai Poet
Şi cu saci de mâna-a doua, de zaharicale,
Încălţai fără zgârcenie, talpa ţării tale –
Nicolae, Nicolae, moş vitriolat,
Ce ne mai aduci în ghete, ce decret de stat ?
Ce programe, şi ce fapte, că ai copii mulţi,
Şi-au rămas şi fără carte, flămânzi şi desculţi –
Nicolae, Nicolae, moş ciumat şi rău,
Ce-o fi fost, nebun şi-n moarte, şi pe capul tău ?
Condamnat să aduci daruri, ţării tale, mort –
Ţi-au acoperit calvarul foile de cort –
Nicolae, Nicolae, sub drapelul roş,
Ţi se vede, goală puşcă, crucea ta de moş –
Vino, moşule, şi drege, ce mai e de dres –
Că pe-afară tragem linii, doar după deces –
Nicolae, Nicolae, dac-ai înviat,
Cântă internaţionala limbii de la sat –
Că ai fost şi tu, ţărane, moşule de soi,
Doar un drept al ţării tale, ţara de apoi –
Nicolae, Nicolae, mort, dar vrednic eşti
Să ne bâlbâi despre mame, şi copii, poveşti –
Şi în ghetele curate, să ne pui, în dar,
Câte-un loc de muncă, frate, şi-un abecedar –
Nicolae, Nicolae, şi ţi-aş mai ura
Dar nu-i ţara poftei tale, ci a altora –
Măcar, moşule, din ceruri, să ne pomeneşti –
Căci de daruri, avem darul limbii româneşti –
Şi de nu ne-aduci nimica, e pentru că n-ai,
Moşule cu traistă mică, un sălaş în rai –
Dar împarte cu noi, frate, banii care scad,
Şi Crăciunul, moşulică, tot cu noi, în Iad …

Liviu – Florian Jianu – 5 decembrie 2008

54 comentarii

Din categoria Jianu Liviu-Florian