După experiența puțin hazlie a postului de ieri, când cineva a crezut că-l acuz, am înțeles, de ce KAFKA A DECIS SĂ-ȘI ARDĂ MANUSCRISELE NEPUBLICATE. NOROC de prietenul său de a i le fi ascuns pe unele.
Fără a fi KAFKA,TOT IERI, AM AVUT GHINIONUL întâlnirii unui caracter suspicios, care , întâmplător, l-a justificat pe strălucitul evreu ceh. Neavând o implicare trăită în acel reproș, am tras concluzia de rigoare: nici un nume, oricât de simpatic, mi-ar fi!
Fără vreo legătură cu cele de mai sus, ieri, întorcându-mă de la medic, mi s-a întâmplat o ciudățenie. O doamnă aparent respectabilă, mă oprește cu următorul reproș:
-Nenorocitule, te faci că nu mă mai cunoști? Și cu copilul, cum rămâne?
–Care copil? Întreb eu surprins, dar, o sclipire hazlie, m-a făcut să înțeleg penibilul riscant al situației.
-A, da, scuză-mă, nu te-am observat, eram cufundat în gânduri!
-Cufundat.., fire-ai tu al naibii!
Marcat de abordarea fără noimă, am avut inspirația să mă scuz, și să promit, că mâine, la aceeași oră , voi reveni, să –mi povestească despre copilul imaginar invocat.
– Bine, ai noroc, azi, sunt în toane bune, te aștept. Pe mâine! Și a plecat, încântată, că am crezut-o. Seara, am auzit la tv, că umblă liberi, pe străzi, tot soiul de alienați, care pot deveni și agresivi. Înseamnă că am scăpat ușor, și nu m-am mai dus la întâlnirea promisă. TOT seara, primesc un telefon de la o cunoștință, care printre hohote satisfăcute de râs, mă întreabă:
-Ce faci speriosule, de ce n-ai venit la întâlnire? Păcat, Prietenei mele, i-a plăcut de tine. Cică ești sperios rău de tot.
-Asta așa este, dar eu am crezut-o plecată de acasă, și mi-am luat măsuri de precauție. Are probleme cu picioarele?
– Nu, s-a prefăcut, să fie credibilă.
– Înseamnă, că m-ai lăudat în fel și chip, dacă i-ai trezit interesul asupra mea.
Un ciocănit în ușă, m-a făcut să întrerup discuția. Poate o voi continua, dacă șugubeața mea prietenă, mă va suna, sau, cine știe, mă va vizita!
De la glumeți, te poți aștepta la orice.
Onu