Răul, tot cu el se scoate…

Mă simt mizerabil, din cauza cerului plin de nori.

Și nu știu cum să scap de apăsarea din ceafă.

Mă gândesc însă, la cât de greu trebuie să-i fie lui Valeriu Zgonea,  pentru că Liviu Dragnea nu a vrut să se retragă din fruntea PSD.

Influent PSD-ul acesta.

Apasă gândurile unor mari, precum, Alina Gorghiu, Cezar Preda, de la PNL , și.., chiar pe ale Domnului  Iohanis.

De fapt, dacă nu-mi era rău din cauza vremii, mă dădeam și eu, de toți pereții și-i spuneam  vinovatului  de duzină,  să lase partidul de izbeliște.

De fapt, nu-i înțeleg pe unii așa ziși patrioți, de ce  fac totul, parcă spre a distruge, și  ce a mai rămas bun în această Țară.

Probabil, niște nori, la fel de apăsători, nu le dau  pace, până nu  potopesc  totul, în urma lor.

De fapt, ce o însemna patriot?

Cine-și închipuie că tot ce face este corect, să nu-și închipuie corect?

Să fie sub apăsarea acelorași nori, cum mă aflu eu acum?

Poate și eu, debitez aceleași  enormități?

Și-mi par patriotisme?

Să-i  ia naiba de nori, că tot sunt tuciurii, precum Infernul!

Totuși..,  poate ar trebui să-mi iau ceafa în mâini?

Onu

Ceva nou, promițător, se prefigurează în România…

Da, cred că în curând, vom asista la un reviriment  al normalității în Țara noastră.

Liberalii, cu toate convulsiile, și-au definitivat candidatul la Primăria Capitalei, și  zvonurile manipulatorii, privind altă candidatură, nu s-au adeverit,

problemele imobiliare Sibiene s-au reglementat,

Deputatul Ghiță și-a plătit cauțiunea,  procesul  împotriva unor anteniști, cică s-ar fi  mutat la Pitești, iar vigilența americană, îl ține pe Putin calm, amușinând probabil, pofticios, miresmele hotarului estic al României.

Gabriela Firea, pare a întruchipa programatic, dezideratul:

Primăria lucrului bine făcut.

Și, ar mai fi ceva.

În urma postului meu de ieri, deși  nu m-am ales cu numeroși  vizitatori, am scăpat fără urecheala aplicată de vigilența inerentă,  celor care găsesc  și ceva  bun, în Țara noastră.

Peste tot.., pare a fi spre  mai bine în ROMÂNIA.

Onu

4 medalii…

4 medalii… 2 de aur, una de argint, și una de bronz.Este bilanțul profesional al jurnal iștilor Antenei 3, din Țara noastră, într-o competiție mediatică mondială.

Mă bucur sincer, și dacă nu aș face-o,  nu ar trebui să mă mir, de ce ne merge prost, cu câteva excepții, unde românii adevărați, nu se lasă intimidați de mașina antiromânească de zgomote , antrenată de umori cărora numai Psihiatria de avangardă, le poate da de capăt.Altfel, este de neexplicat statutul unor salarii de mizerie,căruia, mulți români îi sunt condamnați, deși nu suntem o Țară paragină.

Personal,  îmi este de neînțeles,  cum se pot vehicula sume enorme pe teritoriul acesteia, iar nivelul de trai să fie mizerabil.

Și atunci, care să fie cauza acestor disfuncționalități, în existența noastră. Sper,așadar, să nu existe român patriot, care să nu se fi bucurat de cele patru premii ale Antenei trei.

Și  asta, pentru a nu lăsa breșe parazitare între noi.

Deși, Antenei 3 eu îi pot reproșa atitudini de metodică, prin care își ineficientizează eforturile aparent bine intenționate.

Și aci, din nou lăcomia proverbială individuală, sau poate incapacitatea rezolutivă, subminată de aceeași lăcomie nesățioasă . Iar  în acest punct, ei, nu se deosebesc de  marii nesătui ai României. Concret, le lipsește finalitatea, prelungesc perpetuu rezovarea problemelor, în intenția atragerii unei audiențe, care comodă  în a faceefortul de a constata pălăvrăgeala inutilă, se complace în a asculta variațiuni grețoase, pe aceeași temă.

-Nu-i așa că..

.- Dar de ce nu se poate și așa? .

Și tot așa, tranca..- fleanca.., caca –maca.., gură cască.., audiența, deși aceeași, stagnează, și aduce profit din Publicitate. Și ce contează dacă problemele nu se rezolvă?

Să crească ratingul!

Ratingul… Lăcomia și Ranchiunoșenia.. sunt marile moșteniri ale  pseudosocialismului, căruia, unii,ca să sune mai pompos, îi spun comunism.

Și brusc,  le crește cota de piață, și nu mai lasă loc altora (vezi multiple adversități, precum calitatea execrabilă a divertismentului media, fie și pentru a smulge un zâmbet silnic;  precum așa zisa opoziție politică,  din care este subminată Țara; toată mâncătoria javrescă, pe la  porțile care se prefac  în a-i lua în seamă,…etc. , etc.) Altfel, cum se pot explica nerezolvările consecutive ale Legii salarizării?

Va rămâne în istoria media eficientă, reacția Danei Grecu, în apărarea contra desființării unor case- azil de bătrâni.

Vă mai amintiți reacția ei de jurnalist român adevărat?

-CIOLOȘ, soate banii pentru aceste case-azil.

Iar CIOLOȘ, ca un veritabil  cunoscător al inflexiunilor vocii hotărâte jurnalistice, a DOUA ZI, CONSECUTIV REACȚIEI  ANTENISTEI,  A ȘI  LUAT MĂSURILE IMEDIATE DE REMEDIERE.

Cred că aceasta  ar trebui să fie atitudinea A3.

Dar, să nu cad și eu, în meteahna palavragiilor pe care-i disprețuiesc.

Așa că, mă opresc.

Și, încă odată, felicitări, pentru prestigiul adus românilor!

Onu

 

Azi, mă plictisesc cumplit….

Nu știu dacă a rămas MM în cursa pentru Primăria Capitalei, dar nu-mi mai este greață.

Nu înțeleg de ce atâta durdură, pentru că biata ființă, nu cred să aibă nici păcatul de mare luptător anticomunist,  el  picând, ca musca-n lapte  pe ogorul desțelenit de revoluția  care, nu încercați să mă prostiți nu are meritul decât local al tăvălugului, pus în mișcare, poate  chiar de agenturile sovieto-ruse, prea sătule de sfidarea nesățiosului Ceaușescu  de a face naiba știe ce tâmpenii îi strecura în minte, și mai patrioata lui soție, neînțelegând că nu se poate construi ceva în România,demolându-i trecutul  istoric, și credința.

După mintea lor, a ceaușeștilor, o țară ar putea fi  fericită, tot așa cum gândește un un sexolog slab, că dacă  își  îndoapă aberant, (pacientul inert la oricare tratament) cu  afrodiziace, acesta va reînvia, devenind  războinic .

Iar cum compania medicală a acestuia, nu poate gândi decât sexologist, pacientul are șansa pomenirii veșnice.

Nu cred deci, că dacă lui MM i-a scris cineva ceva reprobator, pe o fițuică, el să fi rămas fidel acelor cuvinte, cum nu cred să fi fost el vre-un luptător anticomunist.

Dar este bun revirimentul sistemului imunitar al decenței  rămășițelor PNL de a nu-și  ignora demnitatea istorică liberală.

Și poate, din bravada câtorva nemulțumiți, va reînvia liberalismul național autentic. Doamne ajută!

Onu,

M-ai înțeles, nu?..

Nu cred să fiu un caracter nesuferit, pentru că nu agreez  inepțiile mercantile.

Și poate că acceptându-le, la fel ca la copii, care vor să placă părinților, nereacționând creativ,  ni se formează deprinderi  în consecință, când nu mai discernem    diferența dintre mită și gluma mercantilă.

Alte explicații, presupun nu mai sunt necesare.

Ar fi ca în momentele penibile când ni se repetă obsesiv:

-M-ai  înțeles, nu?

Și când, presupunând că ești bine crescut,te jenezi să-i spui papagalului, că nu ești tâmpit, să nu fi înțeles.

Totuși, tributar jenei  lașe din mine, nu am reacționat aseară, tăind audiența celui care m-a întrebat stupid prin aleșii mei .

Aceștia, invitați  fiind, cred că au rămas perplecși  la grozăvia auzită:

– Sunt românii pregătiți pentru eventualitatea unui cutremur precum cele recente, din Ecuador și Japonia?

Pentru c ă, deși  Raed Arafat a dat asigurări că da, el nu crede.

Personal  consider asigurarea lui Raed, circumstanțială,  în sensul că vor fi destule mijloace  de urgență pentru a transporta victimile cataclismului.

Totuși, să fim realiști:  ori suntem  conștienți, să  nu sfidăm Universul, prin neluarea a tot felul de măsuri eficiente-  preventiv,  ori  ne păstrăm bunul simț al clipei, și n-o mai facem pe filozoafa de pe marginea șanțului comual.

Onu

Iarmaroc SF

 

Motto: CORUPȚIA DISTRUGE!- Strada

Deseori, am senzația că pe facebook este ca la Iarmaroc. Fiecare expune pe tarabă, tot ce crede că are mai bun.

Și cum la modă este politica, iar eu am o apetență  virală pentru ea,  voi încerca să mă erijez în cel mai închipuit deștept parlamentar.

Doar n-o să-mi spuneți că parlamentarii nu sunt inteligenți.

Un argument este numărul abundent de legi.

Și eu am vrut să mă fac deputat, dar vigilența clasei proletare, nu mi-a îngăduit să mă strecor  în Panteonul democrației  inteligenței daco-romane.

Așa că azi, încerc să pun și eu pe tarâmul iarmarocului meu, sugestia unei legi de esență USL.

Socială, pentru că se va îngriji de clasa politică;

Liberală,  pentru că va îmbuiba această clasă, în speranța că  va ajuta la erdicarea corupției.

Fără suprasolicitarea DNA,  fără investiții  pentru interceptarea convorbirilor  telefonice.

Dar, ca să nu o iau razna, încerc să intru în corpul legii.

Art. 1.

Statul va iniția, special pentru demnitarii în funcție:parlamentari  și tehnocrați,  multiplu de numărul acestora, câteva cartiere Primăverii, utilizabile pe durata mandatului.

Art.2.

Tot statul, pe durata mandatului noilor aleși,  în caz că post-mandat, nu vor avea adăpostul necesar ,  să le construiască ceva asemănător.

Art. 3.

Viitorilor locatari din noile Primăverii, să li se monteze  niște microcipuri de conștiință, obligatoriu,  desigur, așa cum vor depune și jurământul de angajament la treabă,  în funcția respectivă.

Art. 4.

Celor care refuză, să li se anuleze mandatul sau numirea în funcție.

Art. 5.

Anularea mandatului, să echivaleze cu actul medical de incapabilitate a prestării oricărei funcții publice , fără  aprecierea  unor Ambasade , și valabilitate pe viață.

Art. 6.

Legea propusă este unică și irefutabilă.

Notă.

În Regulamentul de aplicare a legii, se va preciza că microcipurile implantate, nu au rol de control asupra libertății de deplasare individuală, ci de atenționare supra gândurilor necinstite, care l-ar putea tenta pe deținătorul funcției respective.

Ceva, în genul unui vaccin.

Adică, de  declanșarea unor crize epileptice, care l-ar  face inapt să gândească mita  sau să o primească .

PS:

Sper ca inițierea și aprobarea unei asemenea  Legi,  să nu genereze o criză de candidaturi, în sesiunea de alegeri sub incidența căreia va intra.

Dacă ideea pare cuiva elucubrantă, îl invit pe părelnic, să propună  ceva mai de efect  democratic,  în sprijiinul credinței CINSTEI și al eradicării Corupției.

Oricum, ideea este un PAMFLET.

  Onu

La modă…

E la modă Gabriela Firea, candidat la Primăria Capitalei.

Cu aplombu-i nelipsit, Dana Grecu se frământă să nu i se  întâmple chipurile ceva, care s-o scoată din cursă.

Și, de ce să nu o fi prevăzut ea?

Cu alte cuvinte, flecăreala jurnalistică inerentă, pentru rating.

Nu mă pronunț, dar mi-am amintit însă că în 2008, când mi-am deschis blogul, nutream o aleasă simpatie pentru Gabriela Firea.

Fapt confirmat de poezia  Ghici? care urmează…,  reprodusă  prin copy-paste, de pe acel blog:

Ghici?

Cu ochi si zâmbet, foc și pară
Când le privești, te înfioară
Precum piscu-nnalt vrâncean
Prins in versul miorean!

Nu-i motiv de supărare
Că-n fire-i aprigă tare
E bună-n vremi de-ngrijorare
Te apără de-nsingurare.

Mi-aș dori, și ți-ai dori, sunt sigur!
Un astfel de garant al vieții
In fața vitregiei sorții
Din clipele de rău augur.

 

Onu

 

 

 

…..

Aseară, după demisia Ministrului Muncii, iar am consatat că sunt  inconsecvent.

Cu o zi înainte, Stimata Doamnă, îmi părea a avea un zâmbet complexat, ușor ciudat,  față de normalitate.

Probabil că sunt apt pentru turma politică, să fiu manipulat prin eterosugestie.

Ei bine, a fost suficientă afirmația cuiva, cum că persoana în cauză este un distins cadru universitar în Dreptul muncii, că mi-a și devenit simpatică.

Mai mult, chiar plăcută feminin. M-a și mâhnit constatarea că nu sunt student, să mă aflu în vecinătatea sa, să-i sorb cu nesaț, conferințele.

Dar  dacă bine mă gândesc.., nu calitatea învederată de comentatorul menționat,  ci faptul de a nu fi achiesat la politica duplicitară guvernamentală  a reabilitat-o în ființa mea.

Cu această naivă corecție, să mă fi reabilitat și față de mine însumi?

Onu

Scăpați…

 

Trei bestii, în județul Argeș, au comis câteva crime.

Nu știu dacă au fost încarcerați, dar eu , unul, pentru crimă,  i-aș fi făcut scăpați de sub escortă.

Onu

Pe aripă de gând…

Aria mea pe Facebook,  pare a  se restrânge

Chipuri nou apărute, mă constrâng,

Fără să o știe, să nu le supăr.

Prin ele, visul de copil , promis-jurat cuiva.

Tatonează  Karmic, a mă căuta.

Nu pot spune că-mi displace,

Jocul – destin, ce pare a  începe nu-mi da pace

Dar,  mai intens-frenetic,

O întrebare..,  iscoditor  răzbate

Nu cumva, e timpul,

Gândului..,  să nu îi  dau azi, dreptate

Chiar de suferința..,  sigur,  peste poate,  îi  va fi?

Onu