Meschinărie

Mi se pare josnic, să te iei de metehnele unui om.
Iar, dacă vrei să–ți arăți micimea sufletească,fără echivoc, fă-o ca atare!
Aseară,/ în frumoasa emisiune/, cum fanfaronard și-o întitulează, în lăcomia de audiență, ca și cum, nu i-ar ajunge banii, Mircea Badea a încercat, de o manieră de cel mai mârlănesc prost gust, să persifleze ținuta vestimentară, a Doamnei Președinte Carmen Iohannis .
Pentru sine, și opera lui, Badea Mircea, Mircea Crișanul Antenei 3, a catadixit să critice aiurea, ținuta vestimentară, a Doamnei Președinte Carmen Iohannis, în timpul unei vizite oficiale, în Italia.
Asemenea unui alt funest, de natură strict proletaroidă, Orban românul, jalnic în prestația sa, de misogin tipic al unor liberali.
Gestul personajului, de nuanță proletaroidă,nu doar că m-a dezgustat, ci l-a și coborât în ochii mei, pe individ, ca și pe Gâdea, Patronul său, cu veleități de subtilitate de pastor protestant.
Vrem , nu vrem, Universul feminin, rămâne sursa incontetabilă de frumos, și de bucurie, în existența umană!
Onu

Prostată, și gay

Aseară, mai să-mi vină să mă apuc de prostii sexuale, ascultându-l pe unul suspect, cu o coamă la spate, și care mi se părea că lupta pt libertatea mea de orientare sexuală. Adică, din câte a bâlbâit, aș putea avea o vedere mai largă, și să nu mă mai gândesc doar la femeie, pentru plăcerea intimă, ci și la alți parteneri.
Partea proastă este că nu am înțeles dacă invitatul lui Gâdea, avea coadă, tocmai în vederea practicării acestui tip de sex, sau la ce naiba-i trebuia. Am vrut chiar să sun la Antena 3, dar m-am temut să nu-mi formulez tâmpit nedumerirea, și astfel, să stric emisiunea domnului, Gâdea, și așa, scabroasă, prin tema și invitatul său. Oricum, sper că m-am comportat respectuos și democratic.Respectuos față de o minte bolnavă, și democratic, față de aceeași minte anapoda. Și, de ce nu, față de cei 35 la sută,din Țară, care cică ar fi dorit să se dezbată această temă.
De fapt, nu este de glumă, cu glanda numită prostată, care , săraca, se poate îmbolnăvi și ea de un soi de creștere nepericuloasă, și să stranguleze nu știu ce, pe la ieșirea din vezica urinară. Rețin că mai de mult, suspect fiind de o asemenea mărire a Prostatei, am crezut că-mi ies ochii din cap, cât cepele,când la consultație, medicul urolog, mi-a făcut tușeul rectal de rigoare. Oare, așa le-o place unora, de se apucă, cică, de gay-sm? DOAMNE FERI, VORBA EX-PREMIERULUI Cioloș.
ACU, DACĂ TOT M-AM BĂGAT, ÎN VORBĂ, OARE TOȚI BĂRBAȚII CU COAMĂ, SĂ FIE GAY?
DAR, OARE ȘI FEMEILE, AU UN GEN DE PROSTATĂ? DOAMNE, DUMNEZEULE, MĂ OPRESC, MĂ IA ȘI FRICA!
Mă duc să mă rad imediat, pe cap.
Onu

Pe scurt!

Nu reușesc, să-i înțeleg pe unii!
Tigva lor, macină mereu răutăți, și nu se odihnește niciodată.
Oare or fi agenturili străini, ale lui Ceaușescu?
Sau, ei sunt gunoiul lăsat de fobia lui Ceaușescu?
Nu, cred că am febră. Totuși, mai bine, iau un aspenter, pentru liniștire.
Sau…, dar mai poți ști , cu ăștia, ce născociri pot răspândi?!
Onu

Scurt,și apăsat!

Milogi am fost,
Mai suntem încă.
D E CE, NU MĂ MIR,
Că Poate, prin Curtea de la Veneția, așteptăm
Scurt, și apăsat,
Să fim , iarăși, apostrofați.
Ca tocmai aleșii Neamului, Să fie împiedicați
Să-și ducă Programul de guvernare, Pentru care, au fost votați.
***
Oare ce demon al trădării de frate,
În Hitlerelul ales, de mine, să se fi cuibărit?
Ca tocmai, La Veneția,
Fără demnitate,cinic, să se fi jeluit?!
***
Pe marea liftă, Hitlerel- străin, o înțeleg din plin.
Îi dârdâie, zgomotos nădragii..
Probabil, ca economic,
Românii, să nu fi reușit.
***
JAVRISM, i-aș numi , Năzuința.
Și sper, ca
Până la noi alegeri,
Pizmosul – Hitlerel,
Va fi aspru, prin NEALEGERE, troznit!
Onu

Regrete

Oare de ce, facem aprecieri eronate, asupra caracterului unora?
M-am trezit, cu un gând îngrijorat, la Doamna Primar General al Capitalei.
Mai mult, ca un soi de compasiune, pentru cineva, care a luat apărarea cuiva, atacându-se orbește, pe sine însăși.
Cu ocazia acestui moment, îmi amintesc destul de clar, că din cauza Excelenței Sale, am avut conflicte opiniale, cu Viorica, soția mea, Dumnezeu s-o odihnească!
Mie, îmi plăcea, soției , nu!
Îmi spunea, că sub aerul simulat cumsecade, Personajul, îi inspiră senzația de neloialitate.
Și tot așa, până apelam la un mediator, de vizavi de noi. O făceam, bineînțeles, amiabil, fără tarife de consultanță. Așa, ca între vecini prieteni.
Timpul, a intervenit firesc, și și-a pus IMPLACABIL, amprenta.
Viorica, soția mea, a decedat, în urma unui AVC.
Subiectul disptei noastre, a ajuns, cu sprijinul șefului său, /mult hulitul actualmente, chiar de către Domnia sa, Președinte al PSD Liviu Dragnea /, Primarul General al Capitalei, și în alte mărimi politice,mai mititele.
Dar nostimada, este c ă se confirmă proverbul cu/ pe cine ajuți, te lovește, la rându-i/.
Eu, nefiind un adept al disputei, asist, chibițește, la penibilul căruia i se expune Excelența Sa, și-mi pare rău că soția mea, al cărei fler infailibil, în aprecierea unora, nu se poate bucura, de justețea aprecierii sale.
Onu

Pentru…

Scriu pentru Domnul Petrică Ichim. Simt că merită, să-i fie dedicată, o creație spirituală, pentru încântarea emoțiilor Domniei Sale. De aci, intenția ca efortul meu de compunere, să-i placă.
Mă tem însă, că deranjat de bețivanii din vecinătate,nu mă voi concentra pe ceea ce-mi propun. Oricum, voi încerca o speculație, privind râca dintre unele rubedenii.
O narațiune simplă, care descrie esența ranchiuneriei între unele așa zise legături de rudenie.
Casa în care s-au aciuat bețivii, aparține unei doamne și nepotului său.
Ei însă nu se înțeleg.
Naiba știe, pentru ce își dispută casa.
Și atunci, într-o meschinărie tipică, preferă, ca imobilul, să fie locuit, de niște persoane dubioase, prin felul zgomotos de trai, stropit abundent, cu băutură.
Indiferența celor doi, pe fondul ostilității egotice, este de neînțeles.
Care credeți că ar fi cauza unei asemenea comportări bolnăvicioase?
Cumva prostia, pe principiul, că mai bine nici eu, decât tu?!
Onu

Gelozie

Te pup,
Sau vă pup!
Este plin virtualul de promisiuni deșarte.
Am o prietenă, la fel de virtuală, când ne întâlnim.
Închid încetișor ochii, și aștept să înceapă vizita reală.
După ceva așteptare, îi spun
-Ce faci, nu începi?
-Ce să încep, nu vezi că ai febră? Dacă ești bolnav?
Am sărit ca ars. Dacă sunt bolnav?!
Fierbințeala buzelor proprii, nu mi-a îngăduit să simt focul sărutului ei mușcat.
Sar ca ars, drept la oglinda din ușă.
Din buza inferioară, mi se prelinge către gropița din bărbie, un fir firav, de sânge, umplând-o și revărsându-se ușor.
O senzație ciudată, de roșu, mă învăluie , speriindu-mă.
-M-ai mușcat iar! Și te-am rugat, să n-o mai faci.
Știi că am buze firave, și care este urmarea plăcerii tale nesățioase!
Mă întreb dacă și soțului tot așa îi faci?!
-Lui, nu, pentru că, el este mai inteligent decât tine, și mă mușcă el, înainte!
-Dar cum știe el asta? Îl previi printr-un gest? Simte el singur?
– Măi, nu știu cum face, dar este fericit și mândru cu mine.
Ba chiar, destul de gelos, mă previne, că dacă l-aș înșela vreodată, s-ar prăpădi, fără mine.
Nu prea am înțeles prăpădeala bietei victime, dar am conchis că este un tip fericit, nemâncat de angoasele geloziei.
În fond, ce contează, dacă nu se știe?
Onu

Nerozie

În timp ce-mi beau maceratul de pătrunjel uscat, citesc despre degringolada liberală.
Prin liberali, trăiesc varii sentimente.
La început, îmi era milă de Ludovic Orban, crezând că este persecutat de statul așa-zis paralel.
Acum, îmi este milă de PNL, purtat în derivă, de compătimitul de mai sus.
Oricum, nu cred că insidiosul PSD, să-i fi încețoșat mintea de s-a apucat să delireze inepții despre Premierul României.
Foarte interesantă și instabilitatea psihică, față de interesul personal.
Am în vedere faptul, că măscăriciul protagonist din Lumea lui Banciu, de la B1tv, în dorința de rating, a pierdut orice urmă de respect față de bunul simț,
obligatoriu în prezența publică.
Pentru acest individ scabros, nu există, pare-se noțiunea de respect social.
Unitatea lui de măsură, este cota de rating, asigurată de insinuările-i leproase.
Tragicomic, este faptul, că și eu însumi, îl ascult ca un neisprăvit.
Iar dacă i se păstrează formatul, înseamnă că aduce destul rating, de la neisprăviții ca mine, incapabili de a-și stăpâni nevoia de amuzament grotesc.
Ei, asta-i situația. Viața curge implacabil, urmând năravul neroziei umane.
Ghinionul Pușei, care-mi suportă flămândă, neavând ce face, pierderea cretină a timpului, firoscofând ca mai sus.
Bine înțeles, flămândă!
Onu

De-ale vieții!

Nu mă laud, cu multă perspicacitate, dar uneori, îmi este imposibil de înțeles mentalitatea unora.Sau eu, doar mă laud?
Spre pildă, Elena.
Nu de Troia, ci de Șincai.
Adică, buticărița de la intersecția Cantemir, cu Șincai.
O ființă oropsită de Soarta Căsniciei. Și care, îmi căzuse cu tronc.
Un tronc de genul compasiunii.
Pentru că îmi părea o mămică rezonabilă, dăruită creșterii fiicei sale, în spiritul reușitei prin muncă perseverentă, și dedicată.
Îmi plăcea, să mă gândesc periodic la ea, și chiar să o văd la câteva zile.Nu aveam alte gânduri, dar pentru o socializare efemeră, făceam câte o plimbare până la butic, unde ,câteva zâmbete, și aprecieri complezente,parcă înseninau ziua Elenei,
chiar dacă mai util pentru ea, era gestul cumpărării unor cărți.
Însemna un procent de venit ,la valoarea cărților vândute. Am înlocuit plimbarea, cu un telefon. Mare mi-a fost mirarea, să aflu că este în concediul de odihnă, la Stațiunea Neptun. Am rămas atât de perplex, încât mi-am pierdut graiul. Cum a rezolvat cu banii pentru meditațiile fiicei, cum stă fata cu pregătirea, cum…cum…!
Îi povestesc unei cunoștințe, nedumerirea, ca să primesc o altă lecție, când îmi spune
-Tot fraier, ai rămas. Tu chiar îi credeai văicărerile?
-Știu eu? Dacă noi, nu ne respectăm unii pe alții, măcar înțelegându-ne, atunci, cine s-o facă?
-Mai maturizează-te, băiețică! Altfel, te trezești, că-ți golesc traista, câinii!
M-am resimțit, după această lecție! Dar nu cred că m-am învățat minte.
Pentru că, la primul apel al telefonului, am tresărit, sperând, că este Elena.

Onu

Temă biblică

Ei, nu, devine totul, revoltător. Voiam să scriu despre altceva, când, aruncându-mi privirea pe fereastră, prin dreptul ei, trece o tipă, aidoma criminalei de la metrou. Dar n-o să mă las derutat, deși, tare sunt curios să –i văd o radiografie a trăirilor suferințelor. Nu din cinism, ci din curiozitatea de a urmări mecanismele verbale de autoapărare ale criminalilor.
Poate, în mentalitatea lor morbidă, nu este exclus, să acuze victima, că nu a rezistat agresiunii.
Că n-a fost decât o palmă!
De fapt, m-ar interesa așa zisa invocare a lipsei de discernământ a făptașului. Mi se pare absolut ilogic, în cazul unei crime deliberate, să cauți circumstanțe atenuante sau așa zis agravante.
Odată viața cuiva luată, nu mai poate exista scuză!
Onu