Arhive pe categorii: Râsu/Plânsu

Gelozie

Te pup,
Sau vă pup!
Este plin virtualul de promisiuni deșarte.
Am o prietenă, la fel de virtuală, când ne întâlnim.
Închid încetișor ochii, și aștept să înceapă vizita reală.
După ceva așteptare, îi spun
-Ce faci, nu începi?
-Ce să încep, nu vezi că ai febră? Dacă ești bolnav?
Am sărit ca ars. Dacă sunt bolnav?!
Fierbințeala buzelor proprii, nu mi-a îngăduit să simt focul sărutului ei mușcat.
Sar ca ars, drept la oglinda din ușă.
Din buza inferioară, mi se prelinge către gropița din bărbie, un fir firav, de sânge, umplând-o și revărsându-se ușor.
O senzație ciudată, de roșu, mă învăluie , speriindu-mă.
-M-ai mușcat iar! Și te-am rugat, să n-o mai faci.
Știi că am buze firave, și care este urmarea plăcerii tale nesățioase!
Mă întreb dacă și soțului tot așa îi faci?!
-Lui, nu, pentru că, el este mai inteligent decât tine, și mă mușcă el, înainte!
-Dar cum știe el asta? Îl previi printr-un gest? Simte el singur?
– Măi, nu știu cum face, dar este fericit și mândru cu mine.
Ba chiar, destul de gelos, mă previne, că dacă l-aș înșela vreodată, s-ar prăpădi, fără mine.
Nu prea am înțeles prăpădeala bietei victime, dar am conchis că este un tip fericit, nemâncat de angoasele geloziei.
În fond, ce contează, dacă nu se știe?
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Râsu/Plânsu

Nerozie

În timp ce-mi beau maceratul de pătrunjel uscat, citesc despre degringolada liberală.
Prin liberali, trăiesc varii sentimente.
La început, îmi era milă de Ludovic Orban, crezând că este persecutat de statul așa-zis paralel.
Acum, îmi este milă de PNL, purtat în derivă, de compătimitul de mai sus.
Oricum, nu cred că insidiosul PSD, să-i fi încețoșat mintea de s-a apucat să delireze inepții despre Premierul României.
Foarte interesantă și instabilitatea psihică, față de interesul personal.
Am în vedere faptul, că măscăriciul protagonist din Lumea lui Banciu, de la B1tv, în dorința de rating, a pierdut orice urmă de respect față de bunul simț,
obligatoriu în prezența publică.
Pentru acest individ scabros, nu există, pare-se noțiunea de respect social.
Unitatea lui de măsură, este cota de rating, asigurată de insinuările-i leproase.
Tragicomic, este faptul, că și eu însumi, îl ascult ca un neisprăvit.
Iar dacă i se păstrează formatul, înseamnă că aduce destul rating, de la neisprăviții ca mine, incapabili de a-și stăpâni nevoia de amuzament grotesc.
Ei, asta-i situația. Viața curge implacabil, urmând năravul neroziei umane.
Ghinionul Pușei, care-mi suportă flămândă, neavând ce face, pierderea cretină a timpului, firoscofând ca mai sus.
Bine înțeles, flămândă!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Psgini de jurnal, Râsu/Plânsu

De-ale vieții!

Nu mă laud, cu multă perspicacitate, dar uneori, îmi este imposibil de înțeles mentalitatea unora.Sau eu, doar mă laud?
Spre pildă, Elena.
Nu de Troia, ci de Șincai.
Adică, buticărița de la intersecția Cantemir, cu Șincai.
O ființă oropsită de Soarta Căsniciei. Și care, îmi căzuse cu tronc.
Un tronc de genul compasiunii.
Pentru că îmi părea o mămică rezonabilă, dăruită creșterii fiicei sale, în spiritul reușitei prin muncă perseverentă, și dedicată.
Îmi plăcea, să mă gândesc periodic la ea, și chiar să o văd la câteva zile.Nu aveam alte gânduri, dar pentru o socializare efemeră, făceam câte o plimbare până la butic, unde ,câteva zâmbete, și aprecieri complezente,parcă înseninau ziua Elenei,
chiar dacă mai util pentru ea, era gestul cumpărării unor cărți.
Însemna un procent de venit ,la valoarea cărților vândute. Am înlocuit plimbarea, cu un telefon. Mare mi-a fost mirarea, să aflu că este în concediul de odihnă, la Stațiunea Neptun. Am rămas atât de perplex, încât mi-am pierdut graiul. Cum a rezolvat cu banii pentru meditațiile fiicei, cum stă fata cu pregătirea, cum…cum…!
Îi povestesc unei cunoștințe, nedumerirea, ca să primesc o altă lecție, când îmi spune
-Tot fraier, ai rămas. Tu chiar îi credeai văicărerile?
-Știu eu? Dacă noi, nu ne respectăm unii pe alții, măcar înțelegându-ne, atunci, cine s-o facă?
-Mai maturizează-te, băiețică! Altfel, te trezești, că-ți golesc traista, câinii!
M-am resimțit, după această lecție! Dar nu cred că m-am învățat minte.
Pentru că, la primul apel al telefonului, am tresărit, sperând, că este Elena.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Râsu/Plânsu

Temă biblică

Ei, nu, devine totul, revoltător. Voiam să scriu despre altceva, când, aruncându-mi privirea pe fereastră, prin dreptul ei, trece o tipă, aidoma criminalei de la metrou. Dar n-o să mă las derutat, deși, tare sunt curios să –i văd o radiografie a trăirilor suferințelor. Nu din cinism, ci din curiozitatea de a urmări mecanismele verbale de autoapărare ale criminalilor.
Poate, în mentalitatea lor morbidă, nu este exclus, să acuze victima, că nu a rezistat agresiunii.
Că n-a fost decât o palmă!
De fapt, m-ar interesa așa zisa invocare a lipsei de discernământ a făptașului. Mi se pare absolut ilogic, în cazul unei crime deliberate, să cauți circumstanțe atenuante sau așa zis agravante.
Odată viața cuiva luată, nu mai poate exista scuză!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta., Râsu/Plânsu

NU ÎNȚELEG!…

De ce s-au solidarizat unii, cu niște părinți violenți în familie, cu fiicele lor, eleve la liceu.
Poate fetele au greșit ceva, au ignorat regula: eu te-am făcut, eu te omor. Poate asta o fi fost viața lor până la liceu, când s-au emancipat, și au văzut că alta este orientarea educațională.
Că social, trebuie să depășim stadiul de animalitate.
Sau, de ce s-au solidarizat împotriva celor care luptă împotriva violenței în familie, recte împotriva statului norvegian.
Sau poate acea parte a presei care-i mediatizează o face cu scopul abscons, tocmai împotriva violenței în general, între oameni, sau în virtutea limitării tocilarului care asta a înțeles că este presa, să încânte prostimea, după preferințele proprii.
Cert este că Inchiziția minții mele cere ca și prostia, să fie incriminată, asemenea violenței.
Și nu realizează că evoluția viului este un proces lent, obstrucționat de lăcomie.
Oricum, pe lângă inepția celor care au transmis știrea, mă amărăște spiritul de turmă al celor vreo 500 de protestatari, mânați nu de baionete bolșevice sau fasciste, ci de un exaltat ahtiat după popularitate, probabil.
Sau, mobilul o fi fost cu totul altul, și tocilarul din media nu ni l-a transmis?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

Similitudini

Postul este interferenta a doua constatari, de ieri si azi.

Ieri.

Privesc revarsarea de aurolaci civilizati si artisti. Intr-ale pantomimei, cred.Pentru ca dupa gesturi preocupate de a exprima ceva, izbunesc in hohote entuziaste de ras, mai tragand cu nesat, periodic, din niste pungi de plastic.

Sunt placuti, in nevinovatia lor cerebrala.

Azi.

Tocmai aceasta alaturare de nevinovatie , privita la un program de divertisment pe Antena/nu stiu care/. Si nu aerul tamp al protagonistilor, pe care recunosc, il am si eu , la orice supralicitare de a-mi releva capabilitatea in umor, mi-a atras atentia, ci incercarea de a ma prosti prin rasul ostentativ, fortat, ca si cum ar fi ceva de ras in balciul la care ma obliga acestia sa cred ca este valoros; si-mi place; si trebuie sa casc gura la ei, cu orice pret; pentru rating.

Asta imi aminteste de o stire transmisa ieri, cu ostentatie. Cum rusii ataca aerian, ipotetice locatii ale Issis. Furat de insistenta repetarii stirii, nu am inteles daca umanistul Planetei, America a avut vreo reactie de mila fata de victimile taberelor Issis. Ca si ei sunt suflete , in ciuda necrutarii cu care isi suprima oponentii religiosi.

De altfel, nu trebuie sa ma gandesc prea mult, pentru a constata aceeasi necrutare la opozitia parlamentara.

Sau la insistenta molcoma, cu care se incearca mentinerea unei stari de ostilitate fata de Rusia, pentru a fi ajutat sa inteleg necesitatea mentinerii enclavei americane la Deveselu.

Ca sa tremur ca la cutremur, de o eventuala reactie a rusilor, intr-un moment la fel de dement al unuia, care s-ar teme sa nu-I cucerim tarisoara.

O tarisoara care la marimea ei de peste 17 milioane kilometri patrati (17.o75.4oo kmp.) are toate motivele sa se teama de a nu fi inghitita de 237.500 kmp ai Romaniei.

Respectiv, de circa 72 de ori mai mica decat ea, Rusia.

Sau de impudoarea luptei impotriva lui Basescu.

Cand se stie ca accesul acestuia, la faradelegi, i-a fost permis de asa zisa :”solutie imorala” din 2004, denuntata chiar de funestul personaj.

I-as respecta pe cei de la A3, din convingere, daca nu i-as vedea nesinceri prin omisiune.

Uita sa spuna, ca accederea lui Basescu , la majoritatea parlamentara, a avut loc in urma unei tradari a PSD, prin asa zisa miscare politica, pe care insusi Basescu, a numit-o “Solutia imorala”.

De altfel, se pare ca PSD are parte de asemenea “tovarasi de drum”. Unul, “Solutia imorala” in 2004, si altul autopretextat ”interesul statului de drept”, in acest an.

Ciclic…, la 10 ani.

Si, ar mai fi ceva.

Nu cred ca binevoitorii corectitudinei, sunt sinceri si nemanati de subiectivitate.

Adica…, RAZVAN Dumitrescu, Oana Zamfir si Adrian Ursu, sa nu poarte nostalgia unor posturi pe care le-au parasit datorita lui Basescu?

N-as crede !

Si astfel, incep sa constat cu tristete, nevoia de a crede in similitudini.

Iar personal…, de a renunta la complicitatea prin omisiune, pentru a evolua caracterial.

  • Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Paginide iurnal, Râsu/Plânsu

Lămurire

Aseară, la b1tv, s-a consumat actul final al convingerii mele, i că tot de la PNL ar putea veni salvarea României.

Că prin agentura mercantilă nu avem de aşteptat o Românie modernă, ca de la Regele Carol I. Oricum, cu toată propaganda roş –albastră, care nu este decât un dezmăţ mediatic penibil, sper să ne reabilităm în faţa noastră înşine.Ieri am asistat, la antipropaganda furibunda, continuata de Sandra Stoicescu.Si sa vezi, liberalul Mihai Kalimente, le-a spus-o de la obraz, ceva în genul:–„tot ce faceţi, împotriva candidatului PNL, domnul Klauss Iohanis, este o măgărie neruşinată!”

Momentul a fost antologic, neostaliniştii   au rămas ca la poarta nouă.

Râdeam şi aplaudam, cu invitaţii mei.

Dar confruntarea directă, mi-a relevat un Iohannis, ferm, un adevărat Bismark, care nu s-a lăsat impresionat de tupeul social-democrat şi i-a replicat mai junelui său într-ale cititului din copiuţele pregătite conştiincios de subordonaţi.

–„De ce minţiţi domnule Ponta? „

Măcar citiţi corect ce i-aţi obligat pe oameni să scrie, ca în „Rapoartele comuniste, pregătite lui Ceauşescu, pentru Congresele PCR, ducă-se pe pustii!”

Că eu vă arăt două taloane de pensie, de câteva zeci de lei, fiecare.

Atunci, m-am întrebat, de ce pilotul  secund al Preşedintelui, n-a demisionat măcar formal din funcţia de Premier, să n-o mai facă pe atotştiutorul, cu datele scrise de nişte subalterni slugarnici.

Probabil, nevoia de informaţie, de a se da deştept cu ea, era atat de mare, că nici temporar, nu putea, să se lipsească de ea.

Sar peste momentele delicioase , în care noul Bismark al României, a jucat şotronul peste morga demnă de milă a coabitantului lui Băsescu , şi ajung la final, care a sunat astfel:

După apelul domnului Iohannis adresat alegătorilor ,

Făt Mongol cel răsfăţat de Adrian Năstase, a sărit, ca de pe marginea şanţului.

Încerc să parafrazez:

–”domnule Iohannis, am văzut în dv. aceeasi faţă batjocoritoare, ca a lui T.Băsescu!”. Replica, firească a dreptului la ea, a căzut scurt, ca un tăiş de sabie japoneză:

–”Vreţi să spuneţi domnule Ponta, că atunci când domnul Băsescu v-a numit pe dv. Premier, şi-a bătut joc de Români?

Ucigător! Nu?

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET, Politică, Râsu/Plânsu