Dictionar: ”Autonomie”

Motto: ”Autonomie – stare de independenţă; libertatea de a se guverna prin propriile legi”. – Dicţionarul limbii române.

Definiţia noţiunii, aparent clară, ascunde în ea, în cazul relaţiei cu indivizi parşivi, pericolul vecinătăţii unui şarpe veninos. Atenţia asupra cazului, mi-a atras-o postul  ”Tu, Ardeal” de pe blogul Oanei Niculescu Mizil. Atunci, am ciulit urechile, şi văd în Gândul, că  Preşedintele Băsescu, a fost întâmpinat în vizita la Harghita Tuşnad-Băi (descins pentru o întâlnire cu premierul Ungariei, Viktor Orban), de un tânăr extremist, (conform articolului din ziar), care-i cerea să-i arate paşaportul.

 

Semnificativ, individul, purta un tricou alb, imprimat cu harta României, fără  Transilvania şi Banat. Adresarea s-a făcut, prin intermediul unei pancarte, pe care scria: ”Domnule Băsescu, paşaportul ! ” Incidentul, pare-se, i-a scăpat Preşedintelui, care ştie tot ce mişcă in lumea “cancerului de buget” – pensionarii, dar să nu-i fi atras atenţia, conţinutul aluziv al  discursului unuia Laszlo Tokes ?

Să nu-i fi fost tradusă concluzia ?: “Vrem o autonomie  cât mai mare, până când nu vom fi rezolvat problemele comunităţilor maghiare, din Europa  nu va fi linişte şi pace!” În acest punct, mintea a început să ticăie: Nu cumva dezmembrarea unor state europene, după revoluţie, o fi consecinţa unei atari aspiraţii.

Ca om al logicii bazate pe fapte, am privit în urmă: Polonia, nu s-a destrămat; în populaţia ei nici urmă de procent maghiar. La fel  şi Bulgaria. În schimb, de Iugoslavia, cu 2,7% maghiari, şi de Cehoslovacia, cu 3,9%, aceeaşi, s-a ales praful. Să fie vreo legătură ? Ciudat însă, la noi nu s-au gândit ? Oare ?

Dezordinile de la Târgu Mureş, să fi fost străine de idee ? Privesc harta ţării, pe care ne-o vor distrusă, şi observ: Oooo, Doamne, ce aproape-i Timişoara de Iugoslavia ! Nu cumva Ceauşescu avea dreptate in obsesia lui cu agenturili străini ? Ajuns aci, un nou frison dat de postul Oanei, mă zgâlţâie. Citez: ” Nici o autoritate a statului român, la afirmaţiile intenţionat echivoce ale aceluiaş individ, privind “autonomia Ţinutului Secuiesc”, clamată în Parlamentul European, nu a avut vreo reacţie, probabil din teama de modificarea algoritmului majorităţii parlamentare”. Ba nu, PDL, s-a autosesizat, că individul, este opera lui. Neclar  însă: discuţia , urma să aibă loc pe 26 iulie, când s-ar fi  cerut “dezmoştenirea” acestuia. Azi, 28 iulie, nici o vorbă ! Să fie vreo legătură între vizita premierului Ungariei, CAZ, şi neatenţiile Preşedintelui Băsescu ?

PS: Dacă aş fi Cicero, aş striga… ”Până când, Catilina ?”

L-AŞ ALEGE ?

 Motto: “Ceauşescu reales – 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale” – Cotidianul meu preferat – Gândul

De când, nu mai contează, îmi place fantasmagoria ideii, cu siguranţă, aparţinând unei minţi proactive. Şi cum o glumă reuşită, cere o reacţie pe măsură, mă întreb responsabil … Eu, ce aş face ?

Şi îmi răspund: Da, l-aş vota şi eu, cu două condiţii programatice …

Prima, spirituală, ar fi… Scoaterea României din marasmul portocaliu, prin Revoluţia bunului-simţ, libertatea Credinţei şi a Opoziţiei. A doua, economică, şi anume …Cucerirea Independenţei faţă de FMI, “prin noi înşine”, fără influenţe străine/elene, valorificând potenţialul extraordinar, geografic şi uman, cu care ne-a înzestrat Pronia Cerească.

PS: Niculiţă, cu asemenea program politic, te votez, şi cu ştampila, şi cu amprenta !” Apropo …uitam să spun că sunt posesor al Certificatului de revoluţionar al bunului-simţ !

Dumnezeu să te odihnească !

Argumentul ”Foame”

Când sunt întrebat de propriile-mi nedumeriri, de ce ”mai marii vremii post revoluţionare” …

– Atotştiutori (având CV-uri doldora cu facultăţi, masterate, doctorate şi specializări în străinătăţuri, că te-ntrebi de ce le-or fi făcut, şi la ce le-or folosi; timpul nostru al fiecăruia, fiind alcătuit din aceleaşi 24 de ore);

– Poligloţi şi Multipoliticieni (unii, plimbându-se prin partide, ca paraziţii de pe un corp murdar pe altul; iar altul, cândva comunist,  fost marinar, pe mare şi azi, anticomunist cameleonic);

– Arhipatrioţi (nu pentru”stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, cu teritoriu inalienabil, ci pentru o suveranitate morbidă, în interes propriu),

… şi cine mai ştie ce alte specimene, încă nemanifestate; criza economică, şi spectrul portocaliu, ne-au arătat că mai putem avea surprize neplăcute  …

Manifestări tălâmbe, de genul refuzului recunoaşterii realităţii, cu obstinaţia sinucigaşului incurabil, nu sunt excluse.

Aşadar, mă întreb … de ce toţi cei de mai sus, nu realizează rolul vital al potenţialului agriculturii pentru România ?! Nu disper însă, şi încerc prin prezentul post, o formă de exerciţiu/test psihologic,  să-i ajute la o conştientizare a propriei condiţii electorale muribunde, cu un indice de vitalitate stabilit prin sondaj recent, de 12 %. Anume, să stea faţă-n faţă cu propria conştiinţă, trecută prin stomac. Un stomac gol, aşa cum poate nu l-au cunoscut, nici înainte de 1989, nici după. Altfel spus, o …cură de nemâncare.

Iar dacă acceptă propunerea, chiar din a doua zi de cură, când vor simţi o foame chinuitoare, să se ducă la frigider, să-l deschidă, dar să şi-l închipuie gol (pentru că nu pot crede că la dânşii frigiderul a fost vreodată gol); să îl închidă şi să meargă în piaţă, fără să cumpere ceva, gândindu-se că nu au bani, urmare a reducerii veniturilor, prin ostilitatea Opoziţiei sau că piaţa, din cauza sărăciei, este fără produse.

Apoi, să meargă pe câmp, şi să-l vadă nearat şi nesemănat, după cât sprijin financiar au catadixit să le acorde agricultorilor, ca să-şi rezolve lucrările specifice (echipamente agricole pentru arat, semănat şi cultivat; airbusuri  pentru fertilizat si erbicidat, echipamente pentru irigat, combine de recoltat).

În sfârşit… să privească silozurile goale şi să se întrebe, din ce importuri să le umple, şi mai ales …cu ce bani ?! În acest periplu gastro-mental, foamea minţii va lucra şi-i va  lumina asupra rosturilor existenţiale naţionale ale agriculturii noastre, determinându-i să-şi conştientizeze incapacitatea politică şi administrativă de a se afla în fruntea ţării; şi că ar fi poate cazul ingestiei unei doze de “furadan”, salvatoare pentru ţară !

PS: 1. Un simplu exerciţiu/test de imaginaţie, pentru perceperea propriei inutilităţi politice, a neaveniţilor înscăunaţi prin  naivitatea bunei credinţe a românului.

     2. Postul se doreşte şi o apreciere, faţă de articolul lui Cati Lupaşcu, ”Viaţă furată”, un excelent pamflet la adresa goanei furibunde, a multor aşa zişi politicieni, după numeroase diplome de studii, care vai de capul lor, cine ştie, cum vor fi fost obţinute !

Telepercepţie

Motto: ”Corpul se reface constant – creîndu-se şi distrugându-se efectiv – în fiecare secundă a existenţei sale. Corpul omenesc, se reînnoieşte complet, uimitor de des: 98% dintre toate celulele care îl compun, se schimbă într-un an. În fiecare an, corpul dumneavoastră fizic, devine complet altul, decât cel pe care îl aveaţi cu un an în urmă. E complet nou, complet schimbat la nivel celular.” – Deepak Chopra – Medic Ayurveda

 

– Onu, mi se pare, sau eşti abătut ?

– Madi, nu ţi se pare, sunt destul de abătut.

– De ce, Onu ?

–  Madi, din neînţelegere; noi ne străduim să facem un lucru bun, pentru semenii noştri, dar observ, că exceptând pe cei din vârful Piramidei lui Maslow, sau cei neindiferenţi de soarta lor, si care ne onorează cu prisosinţă eforturile altruiste, ne zbatem degeaba !

– Onu, cred că ne-am grăbit şi am încălcat regula talmudică; în care se statuează… ”Nu da ajutor, dacă nu ţi se cere; nu se ştie, cum vei fi înţeles; dacă nu greşit !”

– Şi pentru asta, suntem trataţi, cu blamul indiferenţei ?

– Nu, Onuuuu, cred că şi noi am  greşit puţin; am pornit o temă, fără nici o pregătire prealabilă, a vizitatorilor  noştri; ce ştiu oamenii despre sânge, ca mediu  decident în soarta noastră, ca element anatomic de păstrare a sănătăţii si a conservării fiinţei noastre ?

– Madi, pentru bunul Dumnezeu, ce legătură este între soartă şi sânge ?

–  Este, Onu, este; luăm decizii direct dependente de starea noastră  psihică/emoţională, condiţionată la rândul său de starea fizica, a corpului.

– Vrei să spui, că sângele, ca intermediar al asigurării substanţelor nutritive, către celulele corpului, hotărăşte starea psihică a acestuia, urmare căreia, deciziile pot fi luate corect sau nu în raport cu factorii ambientali, cu efectele aşa zis ghinioniste în consecinţă ?

– Da, Onu, dar am în vedere ceva mai important decât soarta, cuvânt conjunctural folosit de către cei care îşi ignoră nevinovat, cunoaşterea propriului corp. Am în vedere, ceea ce discutăm noi, cu pasiune: “reînnoirea celulară” ! Şi anume, faptul că fiecare celulă vie, în speţă, a noastră, omul, se reînnoieşte periodic; astfel că, în  medie, la un interval  anual, cum spune mottoul, corpul este aproape nou, în raport cu diferenţele  aferente, privind durata reînnoirii.

– Da, Madi, îmi amintesc, şi cred că este de interes, să cităm în consecinţă, pentru realizarea scopului altruist, al postului nostru, câteva informaţii interesante oferite în această direcţie, de către acelaşi doctor Deepak Chopra. Şi anume: ”la fiecare şase săptămâni, vă faceţi un ficat nou, la fiecare lună, vă creaţi un nou strat de piele, la fiecare cinci zile, va refaceţi mucoasa stomacului. Chiar şi scheletul se reînnoieşte la fiecare trei luni”. Din altă sursă, tot medicală după o viaţă care durează în medie, 130 de zile, globulele roşii ale sângelui, numite şi hematii sau eritrocite, sunt distruse, altele noi, luându-le locul; totul, coordonat cu nevoile de oxigenare a organismului. (Se ştie, că hemoglobina din acestea, are funcţia vitală de a capta oxigenul pulmonar şi a-l ceda ţesuturilor; în fapt, celulelor pe care acestea le alcătuiesc).

– Apoi, Onu, am în vedere aspectul proprietăţilor de apărare ale sângelui de agresiunea microorganismelor patogene (bacterii, virusuri).

– Te referi, la aşa zisa imunitate, desigur !

– Da, după care, vom aborda explicit, rolul grupei sangvine în alimentaţia/dieta individualizată. Şi când nu vom mai avea motive, a ne face reproşuri !

 – Doamne, ajută, să ai gura aurită, mămică de bloguleţ !

La Mulţi Ani, Bloguleţ !

Azi, împlineşti un anişor !

Te-ai născut dintr-un capriciu. Nu bănuiam, că prin tine, îmi voi omagia părinţii, că vei fi liniştirea mea în urma pierderii lor neaşteptate. Nu mi-am închipuit, că prin tine voi afla alinarea vicisitudinilor vieţii, la care, noi oamenii, suntem neputincios supuşi, fără nici un discernământ, perceptibil minţii şi sufletelor noastre …

Un anişor, în care am învăţat: cum să găsesc echilibru după nefericire; că scrisul poate linişti durerile sufleteşti; că păpădie este totul, iar când o să-mi vină timpul, să mă destram la fel de frumos; că în ”Virtualia” unii au abilitatea să se prezinte aşa cum nu-s … în ”Realia”. Că este mult mai greu ”să joci” ceea ce nu eşti …, dar mai bine este să fii tu însuţi; să n-ai nevoie să-ţi controlezi eventualele capricii fanteziste.

Un anişor fructuos, în care sper ca prin cele 355 de posturi (aproape câte unul zilnic), ai oferit şansa reală a descătuşării emoţionale, a aproape 2400 comentatori (cam 7, pe fiecare post) şi a delectării spirituale, a cel putin  51,397 cititori, (câte 140 zilnic, exclusiv comentatorii) a căror consecvenţă în vizitarea blogului, este şi un prilej de mândrie pentru mine, că ţi-am dat o creştere frumoasă şi sanătoasă. Faptul că am avut 13 subscribers, respectiv 35 subsriptions, denotă că aprecierile din comentarii nu au fost lipsite de interes blogosferic.

Anişorul tău, îmi oferă prilejul de a mulţumi Domnului Usca, pentru folosirea platformei WordPress. Datorită bloguleţului meu am cunoscut noi oameni, am noi prieteni …Cati şi Onucu, multe proiecte şi sunt convinsă că lucrurile bune nu s-au terminat. Anişorul tău şi experienţa pe care mi-ai dăruit-o, mi-a prilejuit oferirea iniţierii şi altor bloggeri în platforma WordPress, reuşind cu această ocazie să redau benefic, circuitului bloggeristic, o voce al cărei ton decent şi stenic, nu a trecut neobservată. Citez, deşi tu ştii, că toate se petrec sub „ochişorii tăi vioi din antet”, doar una din aceste aprecieri, care vine de la un competent al condeiului, Teo Negură.

Urmare unei aprecieri, a lui Onu, în intenţie de mulţumire asupra sprijinului meu, dat lui, în valorificarea platformei WordPress, inconfundabilul Teo Negură, răspunde: „Cât despre Madi, ştiu, te cred, e o fiintă extraordinară, şi ei ar trebui să-i mulţumesc pentru ocazia pe care ne-a servit-o tuturor, aceea de a te putea citi”.

Avântul pe care mi l-ai dat în momente grele, prin inspiraţii de teme delicate şi tonice, cum ar fi ”Imagini de călătorie”, ”Păpuşa mea”, ”Lacul”, ”Hărnicuţa Bee Movie”, întâmpinate cu tandre aprecieri de vizitatorii noştri, au fost pentru mine, un sprijin de nedescris, în alinarea suferinţei pierderii părinţilor …

Bloguleţ aduce mulţumiri şi pentru: Valentin Dimitriu – Cafanu,  Liviu Florian Jianu, Adrian Mladin , Alexandru Giurca, Alexandru Marin, Ana Usca, Andi Bob, Caius, Ionut Trandafirescu, Cosmin Stefănescu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Cristina Mihaela, Dan Chichernea, Dispecer Blogosferă, Dănuca, Ela Roseni, Flavius, Florentin Coman, Florin Leahu, Gabriela Savitsky, Geeo, George Valah, Teodora, Ioan Andoni, Ioan Sorin Usca, Marian Coman, Moş Călifar, Lady A, Liviu Stan, Liviu Vacariu, Marius Ola, Mika, Natasa, One Life Pixels, Orfiv, Perspicacitate, Oana Clara, Q-zone, Simion Cristian, Ruxi, Polimedia, Ulise Turdeanu, Valivu, Verbanofun şi Zamfir Turdeanu.

La Mulţi Ani !

Gustul verii

Motto: ”Dacă utilizaţi caracteristicile individuale ale grupei sanguine drept ghid de alimentaţie, şi mod de viaţă, veţi fi mai sănătoşi, veţi atinge în mod natural greutatea corporală ideală, şi veţi încetini procesul de îmbătrânire” – Dr. Peter J. D’Adamo – Creatorul Dietei Individualizate

Madi, inspirată, ca mereu, îmi spune …

– Onu, hai să încercăm şi alte teme. Ce zici de “Gustul Verii” ? Să vorbim despre feeria de forme şi culori a pieţelor agroalimentare, dată de standurile gemând de povara legumelor, fructelor  şi zarzavaturilor expuse. Şi să subliniem virtutile alimentare pentru sănătate ale acestor alimente miraculoase.

 – Da, ideea ta este fascinantă, dar nu se poate într-un post scurt, cum mă sfatuiesti  tu managerial pentru blog, şi fiind o temă, cred eu, benefică pentru musafirii noştri, va necesita cel puţin câteva episoade. Ce zici, facem aşa ?

 – Mă mai întrebi, Onu, când este vorba de binele vizitatorilor noştri ? Atunci, să antamăm şi tema alimentaţiei adecvate celor 4 grupe sangvine.

 – Mădişor, temeritatea ta, ma sperie; doar suntem nişte autodidacţi în temă. Dar te şi admir, pentru altruismul care-l manifeşti ! Mai ales, că eu sunt adeptul acestei atitudini alimentare. Şi asta, cu tot scepticismul exprimat de persoane erudite în probleme  medicale. Din jenă, nu-ţi redau, afirmaţia sceptică a unei doamne doctor, “nutriţionist” îşi spunea !

 –  Onu, tu mă ştii: “Facta, non verba!”. Şi Edison, avea doar trei luni din prima clasă de şcoală primară, şi azi, citim la becul lui .

– Doaaamne, Madi, ce vrei să spui ?

– Să nu ezităm, şi să începem, prin a transmite sfatul Dr. Peter J. D’Adamo: “S-ar putea să fiţi şovăitori în a vă avânta într-un astfel de teritoriu nefamiliar, chiar dacă argumentele ştiinţifice, par convingătoare. Vă rog să faceţi doar trei lucruri: discutaţi cu medicul, înainte de a începe, aflaţi-vă grupa sanguină, dacă nu o cunoaşteţi deja şi încercaţi dieta grupei  sanguine, timp de cel puţin trei săptămâni. Cei mai mulţi dintre pacienţii mei, sesizează unele rezultate în decursul acestei perioade de timp-energie crescută, scădere în greutate, o reducere a acuzelor digestive şi o ameliorare a problemelor cronice cum ar fi astmul, cefaleea şi pirozisul … Convingeţi-vă singuri că sângele nu numai că asigură organismului dumneavoastră elementele nutritive cele mai importante, dar se dovedeşte acum a fi şi un mijloc de păstrare a sănătăţii dumneavostră  în viitor”.

– Sună promiţător, ba chiar incitant ! Dar cum procedăm ?

– Simplu: sunt patru grupe sangvine: O, A, B, şi AB. Dacă printre cititorii noştri, există doritori, la semnalarea lor, noi, ca autodidacţi practicieni, prelucrăm şi transmitem informaţiile, conspectelor noastre, despre viziunea personală,  asupra experienţei noastre, privind aplicarea metodei. Sigur, cine doreşte s-o facă direct, poate încerca şi singur, iar eventual, să dezbatem pe blog, opinii şi rezultate obţinute.

–  Madi, nu-ţi ascund, încep să prind alt drag de tine ! Vrei ca discuţia noastră să constituie primul episod ?

– Daaa, Onucu, daaa !

– Atunci, Doamne, ajută: să fie în sănătatea vizitatorilor, pentru  o blogolume conform “Mens sana in corpore sano”, cu toată criza asta afurisită !

– Onu, poate în episodul următor, să vorbim despre încercările tale , de combinare a acestei diete, cu aceea de hrană vie ?

– Da, dar după ce vom răspunde întrebărilor adresate nouă.

  Madi şi Onu

Contravenienţii …curăţeniei !

 Motto: ”Dura lex, sed lex !”

Cotidianul meu preferat, Gândul, de azi 13.07.crt., atenţionează în prima pagină, asupra unui articol, ”Gunoaie în trafic”. Tema, civilizaţii, cu ifose de curăţenie, care-şi aruncă deşeurile din maşina, direct în stradă, fie din mers, fie la stop, fie când staţionează, în diverse ocazii. După cum afirmă un distins ofiţer de circulaţie, ”Probabil că mulţi, nu conştientizează, că fac ceva greşit”.

Interesant însă, că imediat ce văd  ”formularele de procese verbale” pentru amenzi, de la 500 RON,  la 1200 RON, teribiliştii, asemenea animalelor la lecţia de dresură, devin exemplar de paşnici, parcă n-ar fi români. Şi mai interesant, că fiind vorba de un act juridic, ”Hotărârea Primarului General 529/2010, dată în baza Legii 61, privind contravenţiile”, produs de alimentaţie profesională a specialiştilor în justiţie, este ignorat chiar de unii dintre ei, cum a fost cazul unui  tacticos şi insolent avocat, de vreo 40 de ani.

Prudent, ofiţerul de poliţie, neavând la el, documentele de contravenţie, a făcut şi câteva poze. (Este vorba de un caz petrecut în afara orelor de program, ale ofiţerului respectiv, dar care n-a rămas inert, în faţa  responsabilităţii profesionale). Mă întreb, contrariat, care era stadiul competenţei profesionale a cazului menţionat, ştiind că orice contravenient are dreptul să atace în instanţă sancţiunea, speţă ce putea reveni şi specimenului respectiv. Sau ce ghinion, să fii ajutat de el. Oricum, cu toată aroganţa, a făcut sluj, în faţa organului de ordine. Ceea ce demonstrează, că ne trebuie puţină perseverenţă energică, în respectarea legii şi ordinii.

Întrebarea mea, este: sunt lăsaţi să-şi facă treaba, fără a-i trata mediatic, furibund, că au fost duri, inumani, cu contravenienţii/ infractorii ? Vizavi de această remarcă, îmi amintesc un fragment , citit într-un număr recent, din Revista lunară ”Poliţia Capitalei”.

Parafrazez: în Bucureştii anilor 1945-1946, pentru a instaura liniştea oraşului, în fruntea tuturor brigăzilor poliţiei judiciare a fost numit poliţist şef, un oarecare Eugen Alimănescu, un nepoliţist de altfel, dar un tip hotărât, pentru care nu exista ”uite legea, nu e legea”. Fost contabil la o firmă privată şi sergent într-un batalion de transmisiuni, omul nostru, s-a aşternut pe treabă, misiunea fiind, salvarea Capitalei de bandiţii înarmaţi, care o terorizau.

Regula lui era simplă şi implacabilă: ”Infractor, te predai, sau mori !”. În faţa unui astfel de apel, alegi scurt: puşcăria sau moartea. Astfel că, la 6 luni de activitate, bilanţul activităţii, brigăzii ”Fulger”, condusă de inspectorul Alimănescu, este: 1246 infractori arestaţi, şi 42 de tâlhari ucişi”.

O mostră de acţiune a brigăzii: în timpul unui rond  de noapte, a brigăzii “Fulger”condusă de Alimănescu, doi indivizi, sunt surprinşi,  încercând o spargere, cu chei potrivite. Somaţi să ridice mâinile, şi să nu facă nici o mişcare, aceştia, înarmaţi, trag in politiştii, care ripostează ferm, împuşcându-i mortal. Se vede treaba, că  fărădelegii, îi impui, cu energie şi fără ipocrizie democratică.

 Adică, “dura lex sed lex !”.

Mâinile mamei …

Stau câteodată, minute în şir, şi o privesc pe mama. Slabă, cu ochii foarte blânzi şi cu părul peste care, în ultimele toamne, au picurat parcă boabe de brumă. Munceşte toată ziua, până seara, târziu.

Aseară, pe când cosea un goblen, mi-am oprit privirea asupra gingaşelor ei mâini. Ce frumoase erau mâinile mamei ! Am stat de vorbă cu ele, dar în gând, ca să nu priceapă mama: ” Voi m-aţi legănat zile şi nopţi de-a rândul. M-aţi mângâiat pe frunte când făceam o faptă frumoasă, care o mulţumea pe mama. Mi-aţi purtat mâna când începusem a scrie primele litere. Şi tot voi neobosite, îmi cuprindeaţi obrajii când aveam vreo supărare. Vă simţeam mângâierea dulce chiar şi atunci când eram departe de mama … eraţi parcă lângă mine şi în seara aceea când m-am rătăcit prin pădure. ”

Apoi iar le-am privit, şi mama cosea mereu fără să simtă focul ochilor mei. Ea nu ştia că-i slăvesc, în gând, mâinile. Deodată, mi s-a părut că stânga a întrebat-o pe dreapta:

– Eşti trudită ?
– Mai pot, mai pot ! … îi răspunse surorii ei.  Se înţelegeau parcă în şoaptă, prin telefonul firului de aţă …

M-am ridicat, apoi m-am aplecat să sărut mâinile cele mai frumoase din lume. Dar mama, observând că mă aplec, mi-a zis:

– Ţi-e somn, draga mamii ?

Şi nu i le-am sărutat atunci, ca să nu priceapă că i le-am privit atâta vreme. Dar astă-noapte am avut visul cel mai frumos …

Când m-am trezit, am sărutat cele mai scumpe mâini din lume …

M's Movies – The Chronicles of Narnia

Cel de-al treilea film din seria „Cronicile din Narnia”, „The Voyage of the Dawn Treader”, va ajunge în cinematografe în 2010. Dupa ce Studiourile Disney au retras co-finanţarea peliculei, Studiourile Fox au confirmat decizia de a se implica în producţia proiectului: ”The Chronicles of Narnia – Voyage of the Dawn Treader”. Cele două părţi lucrează în prezent la rezolvarea problemelor legate de buget şi de scenariu, sperând să încheie filmările la sfârşitul verii, pentru ca filmul să poată fi lansat cu ocazia sărbătorilor de iarnă din 2010.

Companiile Fox şi Walden vor împărţi cheltuielile de producţie pentru acest proiect, al cărui buget este estimat la suma de 140 de milioane de dolari. Această sumă este considerabil mai mică decât bugetul de 215 milioane de dolari al filmului „Cronicile din Narnia: Prinţul Caspian”, care a fost considerat o dezamăgire faţă de primul film al seriei, „Leul, vrăjitoarea şi dulapul” (2005). Primul film al seriei a obţinut încasări de 745 milioane de dolari pe plan mondial. Cu toate acestea, „Prinţul Caspian„, considerată cea mai puţin comercială din toate ecranizările celor şapte romane ale seriei „Cronicile din Narnia„, s-a clasat pe locul 10 în box office-ul mondial în 2008.

Sursa: Mediafax

Darul Domnului

Moto: ”Mămicile, sunt Darul Domnului, dat Omului, la Facerea Lumii” – Onu

Povestea, se doreşte  un omagiu pios, adus mămicăi lui Madi !

După ce Dumnezeu a făcut lumea, s-a uitat mulţumit la Om,  l-a văzut trist, şi l-a intrebat …

– Ce ai tu, măi Omule, ce nu-ţi place ?
Iar Omul, a răspuns:
– Mărite Creator, mă uit în jurul meu, câtă mângâiere şi bucurie este  la toate vietăţile.

Şi mă gândesc : mi-ar place să mângâi, şi să fiu mângâiat, să fiu ajutat, la nevoie, şi mai ales, să am puişorii mei,  care să-mi semene, pe care să-i cresc în aceleaşi mângâieri, în care am fost eu învăluit, înainte, ca ei să fi apărut… Domnul Dumnezeu a înţeles dorinţa primului Om, şi i-a dat dreptate, continuându-i gândul început:

– Iar tu, să o mângâi, să o alinţi, respecţi şi să o protejezi, tot aşa cum ţi-ar place să fii tu, iubit de ea.
– Da, Doamne, i-a continuat gândul, primul Om: s-o ajut, s-o apăr, când va avea nevoie de mine, tot aşa, cum ne  vom sprijini, eu şi copilaşii noştri de ea, cu Trupul, Gândul, şi Sufletul !

Atunci, Domnul Dumnezeu crezându-l, a făcut să cadă un somn adânc peste Om şi Omul, a adormit. Apoi, la fel ca pe primul om, a făcut femeia, grăind:

-Vei fi Darul meu special, oferit Omului, dar, mai înzestrată ca el, spre fericirea voastră şi a copiilor voştri.

Eu plec, rămâi, lângă el, te aşteaptă, m-a rugat, promiţându-mi că vrea să fiţi fericiţi, împreună. Primul Om, visează mângâieri şoptite, lângă sărutări calde şi fiori, provocaţi de pletele negre ale darului Domnului, revărsate asupră-i.

Gândeşte: Domnul, m-a ascultat; de-ar fi aşa … !

Madi şi Onucu