Arhive lunare: Martie 2017

Telefonul salvator

Acasă.

O după amiază plăcută, cu un interlocutor pe măsură.

Țârâitul soneriei. Răspund. O vizitatoare, o pocăită, care aspiră probabil același lucru și pentru mine.

Nu mă prea sufoc, în bigotism.

Respect principiul divin, în lipsa oricărui argument rezonabil al existenței vreunui  Dumnezeu.

Mi s- spus că există, fără o demonstrație palpabilă, și cred, în consecință, fără a-mi afecta integritatea  psiho-mentală.

Astfel, pentru binevoitoarea misionară, nici o șansă.

Discuția se prelungește dar, deși dau vădite semne , că sunt așteptat, nimic!

Evident, jenat de situație, mă mișc stângaci, de pe un picior pe altul.

Nimic.

Misionara neinvitată, îmi citește impasibil, din calculator, ce ar fi spus, nu știu care personaj biblic.

În sfârșit, sună telefonul .

Ezit, o clipă de bun simț, să răspund, dar.., cu scuzele de rigoare, o fac totuși.

În sfârșit, misionara, a plecat.

Răspund la telefon, dar acesta, se închide.

Răsuflu ușurat, și revin la musafirul meu, care nu pare afectat, de lipsa mea.

Ba, chiar, zâmbește amuzat.

Privind îngăduitor telefonul, spun:

– Ce bine că m-ai salvat! M-ar fi purtat până la facerea lumii!

Musafira mea, nu mai rezistă, și izbucnește într-un hohot zglobiu de râs.

–Nu el te-a salvat, eu te-am sunat, văzând că persoana insistă în a te duce sacrificat, pe altarul Dumnezeului ei.

– Deci tu m-ai salvat? Și eu, care credeam că tocmai Dumnezeului ei  i s-a făcut milă de mine.

-Păi sigur că eu eram.  Nu se spune că bunul Dumnezeu este pretudindeni?

M-am înclinat bunului Dumnezeu , de lângă mine, și am cuprins-o recunoscător, de mijloc.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Pe cine promovezi, sigur îți va face nervi

Pentru că sta este trăsătura caracterială a multora.

Nuuuu, nu dintre români.

Deși, uneori, mă întreb cu toată preocuparea.

Oare ce sunt eu:Dac,Daco-Roman, simplu Roman?

Sau vreo genă indiană, scăpătată, precum migranții, și adaptată?

Sau, mai aplicat: cui o fi aparținând gena parșiveniei umane.

Prostia, mi-o explic, prin disfuncția intra și intercelulară, la nivelul sistemului biologic.

Sau , poate falsa impresie că a fi parșiv, este dovadă de deșteptăciune, sau de independență?

Nu-mi puneam asemenea stupidă întrebare, dacă o știre la tv, nu-mi spunea aseară, că așa-zisul premier Grindeanu, l-ar fi invitat la o discuție privată,  pe pre predecesorul său în funcție.

Invitație însoțită, prudențial,  de rugămintea expresă,  ca șeful  lor ,Liviu Dragnea,  momentan aș spune,/ neștiind scopul invitației/ , să nu afle .

Culmea, germenul  întrebării mele/, este de ce invitatul, s-a lăudat în gura mare , cu invitația și condițiile desfășurării ei.

Cu această ocazie, îmi reamintesc, un episod similar,fără precedent, la care am asistat  în Iași.

M-a pus eternul păcat masculin, să am o relație, cu o persoană îndoielnică, moral.

În aceleași condiții de discreție,  față de Șeful Catedrei unde funcționam.

Atât mi-a trebuit.

A doua zi, mă știa tot Iașiul.

Zadarnic  am dat asigurări că nu-s o pușlama.

La final, un final sănătos, prietenii mi-au spus-o pe șleau:

– Ce dracu mă,  cu asta, pe care o știe toată lumea,de gură spartă, ți-ai găsit să te împerechezi?

– Măi,nu credeam că este chiar așa pușlama!

Așa că,înțelegător cu propria-mi  naivitate,  infantilismul  lăudăroșeniei lui Ponta, dacă o fi reală, nu mi se pare prea grav. Chiar, condescendent,  încerc să-l înțeleg.

Ajuns în stradă, de pe unde coabitarea, i-a purtat pașii, se poartă în consecință.

Sau, poate i-a dovedit lui Dragnea, prietenie, și loialitate?

Cât despre tentativa lui Grindeanu, ce să mai cred?!

Măi, să fie!

Ce ți-e și cu loialii ăștia!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Învățăm repede,

Tabloul zilnic, prin fereastra mea stradală, este mai mult decât convingător. Cu priviri  profund îngândurate, trecătorii  își sorb  imperturbabil, nesul și țigara.Ce-or gândi oare, că aerul, tot bovinoid a rămas.

Alțiii, mai agitați, butonează, parcă prizați, mobilul.  Două mondenități , de nerefuzat, pentru românul emancipat. În fața lor, totul cade neputincios. Învățătură modernă, de neevitat. Privesc invidios, și nedumerit.

Deprinderi mai bune, cum ar fi năzuința depășirii  naționale de sine,  pentru a ne întrece cu noi civilizații, către care ni s-au deschis altei orizonturi, nu ne-ar putea însufleți?

Sau moftul anticomunist ne era insuflat de alții, ca acum moda?

Sau suntem niște târâtoare fără aspirații către verticalitate?

Mă înciudează, și mă nedumerește fapul că tânjeam cu nesaț la lumi cvilizate,iar acum, când ni s-au deschis toate orizonturile, noi  perseverăm în a ne pune piedici politice, unii altora.

 Pentru că, vrem- nu vrem, politica perdantului este maniacal-obsesivă.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Taine…

Pentru astăzi, nu am nici o idee.Totuși, în timp ce  mă frământ după una,  un bebeluș, pe stradă, orăcăie  cât o baltă întreagă.

Oare ce-o vrea să spună?

Poate că transmite vre-un mesaj politic opoziționist, și nu are discursul Puterii opozantului, poate îl doare altceva?

După fermitatea  glăsciorului, pare a fi o nouă Raluca Turcan, o nouă speranță a devenirii  noastre liberaliste.

În sfârșit, mămica respectivă a trecut, și, o dată cu ea, glasul opoziției politice românești.  Mă întreb totuși, ușor impacientat!

Ce-o fi vrut să spună, prin acele strigăte convulsive?

Poate o durea burtica, poate voia să iasă din stâmtoarea proteguitoare a landoului?

Poate i se păruse că are un Program politic de Țară, mai bun ca al mămicăi ei?

Plină de taine, și gândirea de libertate, neînțeleasă!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Cu pâra, la UE

Cu aere de mari victime ale propriului popor, niște jalnici turnători de Țară, s-au plâns , cu lacrimi îmbibate de venin, de ceața din Țară.

Ceață, întunecată de mintea-le plină de ură a perdantului în alegeri.

Astfel, în fața unor asemenea lichele, ajungi  la cuvântul genă moștenită : de târâtură, de trotuaristă,  și de mai cine știe ce specii dizgrațioase, pe care le întâlnești în filmulețele despre  Animal World, de pe Digi 24.

Că  Dragnea, ar fi spus, ce de fapt nici n-a gândit,  că dacă vom încerca să ieșim din tranșeea salariului mediu minim, nu vom avea, nici pe acesta, a-l plăti.

Că dacă baba ar avea o cocoașă, ar putea fi ministreasă, că e o mare lacună, dacă dinții, ți-au căzut de voie bună,

că dacă Putin, nu ar fi, rușii tot ne-ar cotropi.

Și, încă atâția dacă, de-ți crește măciuca sub șapcă.

Ajuns aci, la baza șapcă, mă-ntreb înfiorat, de agonie și extaz, dacă bine nu ar fi,   să-mi fac la cap, consultul cuvenit, să știu cât mai este de trăit., într-o țară liicenoasă,  de perdanterese, îmbrăcate de elevate croitorese.

Dar, găsi-voi , medicul atestat, să-mi spună crudul rezultat, fără politic, parazitat?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Iar vrăbiuța,

Azi noapte, o vrăbiuță, mi-a ciocănit, în geam.

Mâine, pentru tine, o surpriză, am!

Cum este și firesc, în pat, m-am perpelit,

Cu gând, la ce emoție, vrăbiuța,  iar, mi-a  pregătit.

De dimineață, în fiori învăluit,

Am căutat , promisiunea vietății, ce-n așternut, mi-a apărut.

Aci, surpriză, de alt soi.., ca mereu, în  timpul,

Când volens, nolens, nu realizăm,  de suntem noi.

Aievea, ca în trăiri de poveste,

Mesaj discret, că-n preajmă-mi,

Ea, ce altă dată,  viața mi-a învolburat,

Veghează  tot  discret,

Precum emoția, ce m-a înfiorat.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

Dovada

Oare gândul, ce să fie,

Când din dorul trist, devine bucurie?

*

Privești pe geam, nevolnic,

Sperând că EA apare.

Rămâne însă visul.

Căci ea, cu obstinare,

De tine se ascunde.

**

Poate nu știe oare?

**

Marea Speranță, în dorință

Este că ea , ca mâine, va apare.

**

Când se părea că totul, este definitiv pierdut.

Sub forma unui Like, de-o clipă

Mirabil, ca în vis, a renăscut.

**

Cărei  Pronii,  Ofrande să aduci,

Este, oare, like, dovada

Că  EA, în urma Rugii,

Să  fi  reapărut?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie