Nu e o temă de spaimă, decât pentru acei fataliști, incapabili să întrevadă în Țara noastră, un om în stare, să ne scoată la limanul prosperității sociale și economice, astfel încât, când spui , din afară, ROMÂNIA, gândul să o asocieze unui liman al bucuriei vieții românului, și a turistului.
Dar, pentru că vorba multă –sărăcie, să intru direct în subiect.
Nu cred că numai în Franța, Marea Britanie și Germania există femei apte să le conducă spre o istorie de actualitate strălucită.
Eu cred și sper să avem asemenea resurse, umane, capabile să facă din țară, o gospodărie deosebită, fără ifose și vedetisme de prost gust. Performanța modestă, de bloger, mi-a facilitat incursiuni în Universul spiritual românesc, din care am remarcat personalități, cu potențial de rang național.
Mai mult, am convingerea că am descoperit, și o Doamnă, care, ar fi nici mai mult, nici mai puțin, adică, fără excesele întâlnite și la noi, Doamna de Viitor de aur al României.
Viitor de Aur al României prosperității, întrucât avem destule resurse naturale, valorificabile, întru bunăstarea fiecărui român, fără aberantele lupte intestine partizanal, fără nici un folos pentru nimeni.
Ori, cum în Țara aceasta a noastră, nimeni nu este nimeni, evident, că saltul general de prosperitate, provocat și produs cu ajutorul tuturor, prin procese active repetitive, ne va ridica statuie nouă înșine, prin noi înșine.
Și nu este o vorbă goală liberală, ceea ce spun, ci îndemnul de a ne reorienta către această resursă anonimă feminină și să-i valorificăm potențialul managerial.
Pentru că, și pentru mine, este șocantă, această descoperire, mă voi menține rezervat, în comentarii descriptive.
Pot spune numai, că și acei care nu se ocupă de fiziognomică, vor avea ca și mine, senzația întâlnirii unui Napoleon feminin.
Într-adevăr, o frunte imensă, ca o coloană, un nas acvilin de o perfecțiune grecească, o voce fermă, curgând hotărât, urmare inflexiunilor unei logici implacabile, ochi senini de culoarea cerului, constituie argumente informale, suficiente, pentru a nu abandona speranța, că dispunem de resurse feminine autohtone, salvatoare național.
Rămâne de datoria patriotică a fiecăruia dintre noi, să descoperim, și valorificăm național, acest potențial, de neprețuit.
Și, poate, pornind de la un blog , faptul ar evoca plenar, însușirile inerente aportului de necontestat, al socializării virtuale.
Onu
Madi şi Onu Blog 