Ciudă

Cum să nu crăpi de ciudă, când, printr-o simplă apăsare de tastă, dai pierzaniei, o trudă de a fi incriminat cretinismul unui doritor al dizolvării Parlamentului?
Pe dezaxat, l-am văzut la A1, care în voracitatea sa de rating, ar vizualiza, și transmite toate miasmele fecalelor socio antidemocratice.
Din fericire, javrele latră, societatea merge.O notă meritorie, specială, se cuvine Înțelepcunii Domnului Președinte Iohannis. Deși lighioana nerușinată social, I s-a adresat în mod expres, Excelența Sa, a tratat-o cu insignifianța cuvenită. Poate procedând astfel, am carantiniza societatea de mârlănia cu care este confruntată.
Sunt atât de democrat, încât, agreez și lătratul javrelor canine, la lună.
Deși, sincer fiind, nu văd, de ce ar fi lătrată.
Doar pentru trecerea ei pe bolta cerească ?
Îl înțeleg, pe sacul cu osânză,Chireac, să o insulte pe Doamna Premier. Speră, probabil, că ratingul, să i se transforme tot în grăsime corporală. Îl privește, pe domnul devenit din inginer, romancier de presă.
Ei, dar simt că trebuie să mă opresc, să nu-mi irosesc energia calculatorului , pentru nimicuri. Ar putea crede, că mă înciudează, dar vai, nu au atâta valoare, încât să-și permită să persifleze valori reale.
Fie pentru impresie, fie pentru auto amăgire.
Onu

Giaba,

Giaba scrii, nepoace,
Lumea, nu te place.
Ca să fii pe gustul ei,
Intră-n colbul Opoziției,
Scoate mereu, spurcăciuni,
Despre PSD-iștii buni.
Nu te lăsa intimidat
Și fă ce ești, plătit, și învățat.
Nu ține cont de Real,
Electoratul capital,
Și mai strigă-n gura mare-
Democrației, Eliberare
Poate, reușești ,
Din tumultul Urii, ce nutrești,
Guvernul legal, și Țara, să-ți nimicești!
Onu

Remember BASARABIA!

Ahh, kakaia Baba, ciort vazimi!
Este de fapt, un viers, dintr-un cântecel al formației artistice slovace, Odessa.
Din el, transpare melodicitatea slavă, în toată senzualitatea sa româno-slavă.
Aceasta, mă face să cred că feminitatea româno-slavă, poartă în ea, esența germenului iubirii.
În copilăria preșcolară, am trăit în Basarabia, unde părinții mei, prin natura profesiei-mama- moașă, iar
tatăl învățător, au fost transferați, unde era nevoie de ei.
Acolo, la grădiniță și la școală, am cunoscut-o pe Calinca, fata care mi-a dat foc, printr-un bilețel provocator.
În care spunea/ Pe băncuța mea de brad,/ Stau cu capul rezemat,/ Și la tine, mă gândesc,/ Cum să-ți spun că te iubesc. /.
Strecurat, cu sfioșenia vârstei,
Calinca, autoarea, nu avea să știe, că a deschis barajul unor frământări sufletești,sensibile,
pe care numai înțelegerea maternă, avea să le tempereze.Dar, pentru adevărul istoric-literar, trebuie să mai adaug, faptul, că imboldul liric, mi-a fost dat de provocările tachinatorii ale Ludmilei…. Naaa! că ea, tachinatoarea, a devenit și a rămas deja, doar Ludmila. Să mai însemne și altceva?
Remember Basarabia?
Onu

Medic defamilie

Interesantă titulatură. Parcă ar face parte din intimitatea mea sufletească. Și de care, sincer să fiu, mă tem. Dacă fiind o Doamnă, este la fel de vulcanică, precum izbucnirile mele emoționale pătimașe?
În timp ce încerc să scriu, You Tube transmite melodia Amore fantastico, neștiind, că pentru suflete nu prea zdravene, afectate de sensibilitate, Medicul de familie , poate deveni Un amore fantastico, pentru bolnavul închipuit.
Altfel, de ce și-ar închipui fiecare întrebare și apreciere a acestuia, o imixtiune în liniștea sa sufletească?
Un bun prieten, îmi povestește pățania sa, neștiind că în acel moment devine la rându-i pacient de medicină sufletească, și poate, de ce nu, subiect delicat de compasiune, pentru interlocutorul său?
Totuși, din dorința de a afla mai multe, meteahnă specific umană, prietenul îl îndeamnă să povestească, printr-o întrebare aparent neutră.
–Și..?
-Ai că devine un caz interesant!?Perversul din mine, abia așteaptă noutăți.
– Aaa, a fost un moment de suspans, când speculând un spațiu îngust local, am avut iluzia perspectivei unei apropieri fizice,de Doamna Doctor de familie, dar surprins de ocazie, m-am pierdut, și am prezentat scuze, pentru neîndemânare.
Iar de atunci, sufăr cumplit în așteptarea ocaziei altuia, asemănător.
Cine învinuiește viața că nu este darnică față de noi, greșește la fel ca noi, ca atunci, când nu știm primi, ceea ce ea se face că nu a observat.

Onu

Anecdotă funebră /preluată/

Mortul,soțul, sare brusc, din coșciug.
Soția, îndoliată, se schimbă, reproșându-i
-Nici o dată, nu m-am putut bizui pe tine!

Îmi închipui, oful acelei femei,
De- a nu fi scăpat, de soțul ei
Și câte declarații de fidelitate,
Nu i-o fi făcut!
Onu

Lupu Mona

Lupu Mona, din virtual, mă șochează prin panseurile postate.
Pline de tâlc, de la Celebrități ale spiritului, ființa aceasta, plină de strălucire spirituală, mă face , pur și simplu, să –mi doresc, aflarea ei.
Din imagini, cred căeste superb echipată și fizic, nu doar spiritual. Cum să nu-ți dorești să o descoperi?
O fi oare, accesibilă, descoperirii, spre încântarea minții?
Sper să nu supăr Universul Așteptării, prin prea mare nerăbdare!
Onu

ȘTIRE

LA 9 MINUTE PLEACÁ UN ROMAN DIN TARÁ SI DOAR 4% DIN DIASPORA SE ÍNTORC..EXODUL CONTINUÁ DIN CAUZA HOTIEI SI CORUPTIEI.
APRECIERE
-ASTA, ÎNSEAMNĂ, CĂ STAREA SĂNĂTĂȚII UNORA, ESTE CRITICĂ!VOR PIERI ACOLO, ȘI NU REGRET, PT CĂ, NU EU, I-AM TRIMIS! LĂSAȚI, ȘOBOLĂNEALA Asta,PT DE-ALDE VOI!
Onu

Ceva, la o ureche

Da, într-adevăr, cred că am ceva, pentru că, ea, urechea stângă, parcă îmi pare înfundată.
Am încercat de curând, o programare, la Clinica Urechii,dar perspectiva unei consultații de circa 400 lei, m-a făcut să uit, că oful meu era urechea, și nu valoarea consultației.
Astăzi, Natura își îndeplinește datoria, și-mi bate niște apropouri,sub forma unor senzații de nereguli, în timpanul stâng.
Mă alertez și nu mai preget, să merg la aceeași Clinică, oricât mi-o cere.
Deși, neras de câteva zile, cred că trebuie să mă civilizez puțin, să nu incomodez medicul, în procesul de consultație.
Din comoditate, ezit ușor. Pe stradă, trece în aceste momente,un troglodit modern, cu o barbă de pustnic.
A mea, parcă nu arată așa, și nu cred să deranjeze cu ceva, pe respectabilul Domn/Doamnă Doctor. Și nici nu mă voi spăla în ureche, pentru a se vedea realitatea dură, a stării mele auditive.
Plec, imediat! Consultația, cu toate complicațiile sale financiare,nu mă mai interesează!
Probabil, să fie corelată cu Inflația..
Vedem, și suportăm.
În fond, sănătatea este mai de preț!
Vă povestesc totul, după.
Onu

Vecina

Mi-am recitit articolul
Inamicul public, numărul UNU.
Am făcut-o din orgoliu, să văd, ce mi-a mai clocit creierul.
Pentru că, vrem nu vrem, creierul tot ne clocește. Ca o cloșcă grijulie, pentru Opera părinților ei.
Și care , nu se sfiește, să-și trâmbițeze demn, Opera!
Care la rândul său, va fi perpetuată, cu aceeași bucurie gălăgioasă.
Cine a trăit la Țară, știe, cu cât entuziasm, își anunță bucuria unui Ou, orice găină.
Of, iar mă întrerupe cineva, din râsul de satisfacție, pe care mi-l produce scrierea unui articol.
– Plângi în hohote, Vecine?Ți-e rău?
-Să chem Salvarea?
Încântat de grija ei, o invit, să-i arăt motivul crizei de râs. Ne așezăm pe marginea patului, povestindu-i tărășenia.
Nu pare a pricepe criza mea . Se apropie de mine, gemând ușor. Of, vecine, că tare m-ai speriat. Îmi place statutul de Sperietor de Univers feminin, și mă las învăluit, în respirația ei caldă.
Surprins de turnura pe care o ia situația, mă îngrijorez de starea tot mai agitată a lemnăriei patului.
Dacă, Doamne ferește se rupe, și ajungem sub el?
Îi șoptesc îngrijorat, temerea mea, vecinei, dar ea nu mă mai aude.
– Ce-o fi o fi, asta-i! Mai jos de parchet,n-om cădea, iar blocul, nu are demisol.
Așa că, Doamne, Păzește-ne!
Nici nu-mi spun bine ruga, că vecina, o bună credincioasă, nu-și mai face griji, și lemnăria patului cedează.
Ca tot ea,
– Vezi dacă nu ne vedem mai des, ce pățim?
-Văd, dar nici nu știam, cât de des,trebuie, spun eu obidit, de lovitura atingerii parchetului.
–Lasă pe mine, fac eu, un plan, să nu mai suferim. Dar să nu te mai eschivezi, cu musafirii- scuză.
Și, sărutându-mă în fugă, mă lasă printre surcelele patului.
Cititorul, va spune că fantazez.
Până repar patul, luați-o ca pe o fantezie prudentă, să nu mi se-ntâmple iar, aievea!
Onu

Meschinărie

Mi se pare josnic, să te iei de metehnele unui om.
Iar, dacă vrei să–ți arăți micimea sufletească,fără echivoc, fă-o ca atare!
Aseară,/ în frumoasa emisiune/, cum fanfaronard și-o întitulează, în lăcomia de audiență, ca și cum, nu i-ar ajunge banii, Mircea Badea a încercat, de o manieră de cel mai mârlănesc prost gust, să persifleze ținuta vestimentară, a Doamnei Președinte Carmen Iohannis .
Pentru sine, și opera lui, Badea Mircea, Mircea Crișanul Antenei 3, a catadixit să critice aiurea, ținuta vestimentară, a Doamnei Președinte Carmen Iohannis, în timpul unei vizite oficiale, în Italia.
Asemenea unui alt funest, de natură strict proletaroidă, Orban românul, jalnic în prestația sa, de misogin tipic al unor liberali.
Gestul personajului, de nuanță proletaroidă,nu doar că m-a dezgustat, ci l-a și coborât în ochii mei, pe individ, ca și pe Gâdea, Patronul său, cu veleități de subtilitate de pastor protestant.
Vrem , nu vrem, Universul feminin, rămâne sursa incontetabilă de frumos, și de bucurie, în existența umană!
Onu