Arhive pe categorii: Animaţie

Nedumerire,

Încă nu s-au stins ecourile lui 10 august recent. Iar pentru mine, rămâne o nedumerire, cine au fost nemulțumiții din Piața Victoriei.
Este un fapt, că manifestanții, au avut o motivație reală, așa că, nu pot trece cu vederea peste duritatea forțelor de ordine, fie ele oricine.
Am urmărit cu atenție, reluările Realitatea tv și Antena 3, dar nu m-am lămurit, cine, cum a greșit. Din opinii sporadice, ale unor consacrați, se poate deduce că mai sunt de așteptat asemenea evenimente, care și-ar fi pus în minte, răsturnarea prezentului, spre a se ajunge la alegeri anticipate.
Pare ciudată această iluzie, când alegerile precedente, au demonstrat clar, pe cine vor majoritar, românii, să-i conducă. Probabil, noi alegeri, vor radicaliza votanții, și perdanții, vor fi mai perdanți.
Așa că nu-mi pare prea inteligentă o asemenea intenție politică. Iar românul, își va exprima relevant, personalitatea politică.
Păcat deci, de energiile umane, irosite în năzuințe belicoase, evident penibile.
Probabil însă, își va spune cuvântul înțelepciunea populară, prin confirmarea unui alt proverb, cum ar fi spre pildă,
-unde-i dragoste puțină, lesne-a se găsi pricină.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Pleonasm

Un domn, a postat cam cât ar fi costat evenimentul din 10 august.
Cineva, a întrebat, dacă este sigură sursa.
Răspunsul, a fost prompt.
-Nu fii porc, că te blochez imediat!
Ei bine, pentru aceste fragmente de conversație, îmi place facebook-ul.
Oamenii, sunt ei înșiși, și li se simte starea de bine!
Și nu mai am nevoie de alte argumente, pentru a percepe starea beligeranților.
Nu mai spun, că-mi vin în minte vorbele
-Întărâtă-i Drace, că și mie-mi place !
Mai mult, nu -mi trebuie alte explicații asupra motivației descătușării fenomenului de ură.
Nu mai spun umană, ar fi un pleonasm!
Animalele, nu cred că urăsc.
Ele au doar nevoi de hrană, pentru care ucid , sau distrug.
Și nu cred că am auzit,să facă proteste pentru hrană.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Vibrația sufletului

Ceață.
M-am trezit cu dor de virtual, dar zadarnic, fantezia, nu mă ajută.
Crede că tot ce au scris treziții, înaintea mea, ar fi mult mai valoros, prin prizma trăirilor . Și, chiar dacă nu vreau să accept ideea, bâzâitul ei, în mintea mea, mă inconfortează.
În sfârșit, iată-mă și creator de vocabular.
Auzi…, mă inconfortează.
Adică, mă jenează în confort.
Dar de ce este plăcută această jenă?
Poate că, nu este jenă? Poate o doresc, și ea nu se exprimă?
Dar cine să fie ea?
Privesc strada pe fereastră, poate apare.
Sub forma unui fulger, în priviri, a unui cutremur, în unduirea viguroasă a mersului, a unei cântări în Înalturi, a unei priviri sfioase, de o clipă!
Dar, nu contează, forma sub care va apare.
Important, este să apară,și să mă tulbure, să mă facă să vibrez de dorință sufletească.
Pentru că, totul este vibrația sufletului.
Doar ea contează, ei, i se subsumează totul!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

VAX…

O stimată doamnă, vax, de pe blogul vax albina, mă întreabă, ce are a face numele de Orban, în unul din posturile mele.
Păi, pe bune, nu are a face nimic, fiind cu totul insignifiant.
Necazul este că bărbatul din mine, o apreciază pe Doamna Premier, și în consecință, toate alegațiile lui Orban, privind modul de exprimare al acesteia, sunt de natură să mă surprindă, eu considerând, că postura sa de liberal, îl obligă la o mai mare responsabilitate de sine, în alegerea aprecierilor.
Strictisim, despre asta este vorba.
Adică, de maniera de exprimare, pe un ton respectuos și decent,
fără sentențiozități, și nu de component al unei galerii de fotbal.
Pentru că, poziția Domniei sale, îi incumbă niște exigențe, care să reflecte în mod real, imaginea de cap politic al PNL.
Iar eu, apreciez, că acest partid de opoziție, trebuie să mă convingă prin îndemnurile sale către inițiativa privată, indiferent cui ar aparține, astfel, ca să mă ajute să ies, din marasmul derutei luptei politice stupide.
Înclin să cred, că demnitatea mea de admirator al inițiativei liberale, suferă, din cauza nuanțelor ostile, promovate de creierul liberal, actual.
NB.
În DEX, nu am găsit cuvântul vax, ci vacs!
Să fie stimata Doamnă,un utilizator special, al limbii române?!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Pe scurt!

Dacă-mi place ceva, la mine, ca român, este consecvența. Spre pildă, îi aud pe doi, vorbind pe stradă!
Unul zice
-Dragnea este plin de avere!
Celălalt, replică scurt
-Da Blaga, sărmanul, moare de foame?!
Sau ăsta, tot al liberalilor, de nu se mai știe, pe unde lucrează?!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Politică

Viața, cu media

Ieri, mi-am irosit timpul, vizionând A3. Nu mi-e rușine, și nu mă lamentez, ca mine, fiind destui actuali patrioți.
Oricum, pierzând timpul ,ascultând delirul unui personaj dubios, ce părea a se considera, un propovăduitor al unor drepturi elucubrate.
Sau era un socio-cercetător care urmărea,
să vadă câți proști pot pune botul, pe nada care li se întinde.
Mai târziu, tot la A3, l-am auzit pe organizatorul de pe 10 august al mitingului diasporei.
Un miting de un milion de participanți. Mai prudent, pentru că ar fi primit prea târziu, aprobarea Primăriei Capitalei, pentru miting, și-a lăsat echipa cu fundu-n baltă, cum sugestiv, spune o vorbă neaoșă.
De unde, concluzia infailibilă, că românul, și-n diaspora, tot român rămâne.
N-a mai contat entuziasmul patriotic, al celor care poate, cu toată bunăstarea lor diasporeză, probabil se vor fi fost confruntat ceva, financiar, oricât s-ar fi amăgit ei, cu statutul lor opulent-diasporatic.
De fapt, ca să-mi fac iluzii de mare diasporez, l-am decupat pe Dragnea din presă, i-am atârnat niște sfori de gât, mîini și picioare, și râd ca un dobitoc, amuzat de inteligența mea închipuită.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Pamflet.

Gelozie

Te pup,
Sau vă pup!
Este plin virtualul de promisiuni deșarte.
Am o prietenă, la fel de virtuală, când ne întâlnim.
Închid încetișor ochii, și aștept să înceapă vizita reală.
După ceva așteptare, îi spun
-Ce faci, nu începi?
-Ce să încep, nu vezi că ai febră? Dacă ești bolnav?
Am sărit ca ars. Dacă sunt bolnav?!
Fierbințeala buzelor proprii, nu mi-a îngăduit să simt focul sărutului ei mușcat.
Sar ca ars, drept la oglinda din ușă.
Din buza inferioară, mi se prelinge către gropița din bărbie, un fir firav, de sânge, umplând-o și revărsându-se ușor.
O senzație ciudată, de roșu, mă învăluie , speriindu-mă.
-M-ai mușcat iar! Și te-am rugat, să n-o mai faci.
Știi că am buze firave, și care este urmarea plăcerii tale nesățioase!
Mă întreb dacă și soțului tot așa îi faci?!
-Lui, nu, pentru că, el este mai inteligent decât tine, și mă mușcă el, înainte!
-Dar cum știe el asta? Îl previi printr-un gest? Simte el singur?
– Măi, nu știu cum face, dar este fericit și mândru cu mine.
Ba chiar, destul de gelos, mă previne, că dacă l-aș înșela vreodată, s-ar prăpădi, fără mine.
Nu prea am înțeles prăpădeala bietei victime, dar am conchis că este un tip fericit, nemâncat de angoasele geloziei.
În fond, ce contează, dacă nu se știe?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Râsu/Plânsu