Arhive lunare: Iunie 2015

A fost… pe când….

Făceam practica studenţească de producţie, de ultimul an. Eram la Seleuş, pe un şantier de combaterea eroziunii solului. O localitate cu mulţi saşi şi ţigani. Dar pentru mine nu conta decât frumuseţea.Toate fetele sunt frumoase în felul lor.

Săsoaicele îmi păreau nişte zâne, iar ţigăncuşele nişte zeităţi indiene.

Fiecare etapă a vieţii îşi are virtuţile ei .

În momentele despre care voi vorbi, entuziasmul şi nonpericolul îmi dominau existenţa.

Ziua pe şantier, seara la horele din sat. Acolo am cunoscut-o pe protagonista povestirii care urmează.

Nu cred că era frumoasă.Dar mă atrăgea , mă făcea curios,  fără să-mi dea motive anume.

Când îi simţeam privirea părându-mi că mă caută, eram cuprins de un fior de nelinişte.

Din vorbă în vorbă, în timpul unui dans, mi-a spus că lucrează la o ţesătorie în Sighişoara, şi că dacă vreau s-o aştept când iese din tura de la miezul nopţii, am putea petrece câteva clipe de intimitate liniştită.

Era necăsătorită, dar  la fabrică avusese un prieten. Nu mai ştiu, dacă am mai reflectat asupra şansei  de a o cunoaşte în intimitate.

I-am promis, în timpul altui  dans, că o voi aştepta  la miezul nopţii.

Pentru asta trebuia să parcurg un lan întins de porumb aflat pe terenurile agricole dintre Seleuş şi Sighişoara. O aşteptam la marginea lanului.

Ne îmbrăţişam, sărutam, şi făceam cale întoarsă, cu bruneţica ai cărei ochi negri, străluceau în noapte, de-mi dădeau fiori exotici.

Pe drumul de întâmpinare, am întâlnit un arbore gros.

La înapoiere, ne-am oprit în dreptul lui, să „răsuflăm”. Dar totul s-a transformat în oftat de plăcere….

Am continuat drumul spre casă. Cu îmbrăţişări incendiare.

Şi din incendiu în incendiu am ajuns la marginea lanului din localitate. Scânteia din spuza care rămânea de la arborele de popas, lua foc, deşi era doar covorul de iarbă.

Dar parcă nu mai mergea ceva. Într-una din acele dimineţi, zeitatea mea a avut o criză de nervozitate.

De fapt, a fost ceva aluziv, ca un reproş. Mi-am înţeles situaţia.

Atunci, am decis să recurg la o statagemă, spunându-mi:

–„Poate că dacă la „Arbore”, îmi stăpânesc orgasmul,  economisesc ceva energie şi pentru „Marginea de lan”, la înapoiere. De spaimă de a nu-mi pierde zeitatea, nu mai reţin cum am făcut.

Cert este că am reuşit, iar entuziasmul primilor fiori a reapărut.

Trăiam clipe de euforie , iar Zeitatea mea mă diviniza. Dar cum totul are un sfârşit,  s-a produs şi inevitabilul.

Într-o dimineaţă, orgasmul a început să întârzie, cu toată insistenţa  mea, şi ameninţarea zorilor.  Până când a refuzat să mai apară.

Iar eu deveneam tot mai nemulţumit de sine,  ca după un  eşec.

Aşa că, am renunţat la procedeul menţionat.

Astfel, din cele trăite de mine la Sighişoara, mi-am dat seama de cât diletantism mercantil se perindă prin emisiunea lui Măruţă.

Dar nici întâmplarea mea epizodică, nici tot Sexul tantric, nu vor  zdruncina suficienţa încrederii în sine a colaboratoarelor sale atotştiutoare.

Ori poate, vor fi ştiind mai multe ca mine, dar „imaginea mai presus de toate!?”

Mai spuneam că o suspectez pe invitata producătorului emisiunii, de a nu–şi fi descris momentele extatice în timpul „calvarului trăit”de şapte ore(!?)

Dar despre asta, în alt episod.

Onu

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

De azi…. gata, cu „ nimicurile şi nimicii” din politica românească

Asta nu înseamnă că voi renunţa să mă uit la tv.

Dimpotrivă, voi continua studiul comparativ între mine şi contemporaneitate, într-un fel în care şi-a ilustrat Picasso viziunea asupra diformităţii chipului uman.

Iar dacă evidenţele vor fi pregnante, îmi voi culege seva posturilor ce vor urma.

Pentru început însă, în cazul în care astăzi este Sfântul Petru, doresc să adresez urările cuvenite luiPetru Racolta, bloggerul- scriitor, care nu mă cruţă de înţepăturile sale rimate, când vederile noastre sunt incompatibile politic:

„La Mulţi Ani, Petru, sănătoşi, bogaţi şi inspiraţi!”

„Asemenea, şi tuturor Petreilor/Petruţelor din universul nostru naţional, şi nu numai! Să ne bucurăm împreună de toate emoţiile frumoase care ne însoţesc viaţa!”

Dar să încep postul, cu impresiile zilei de ieri.

Tot galopând pe ecranul tv, am dat de emisiunea lui Măruţă.

Nu cred să nu fi aflat de el.

Are un marketing robust, reflectare a nivelului meu spiritual.

Adică, ce să mă mai dau mare , redarea unor ştiri de „dulce turcesc”.

Ieri, în emisiunea lui, am găsit nu numai „dulcele”preferat, de parcă aş fi turc, ci şi varii ingrediente, cum ar fi inepţia unor invitate ale acestuia.

Una, pe nume Levinţa, cică-i jurnalist.

Alta, despre care n-am înţeles ce hram poartă, semn că îmi este superioară, şi…însfârşit o a treia, chipurile psiholog, din prestaţia căreia am tras concluzia că am fost inspirat să nu urmez psihologia ca profesie.

Prefer diletant fiziognomic.De fapt, aceste apariţii epizodice, rămân în economia emisiunii, la fel de insignifiante, ca în viaţa lor probabil.

Ca să nu fiu greşit înţeles, repet că nu-mi place prostia exhibată.

Concret, era prezentat rezultatul unei testări la detectorul de minciuni, al unei doamne, care mie mi-a părut mai onorabilă ecât cele menţionate anterior.

Cazul consta în reclamaţia făcută de doamna respectivă, făcută unde(?!), tocmai la „Măruţă”, cum că ar fi fost violată de un discipol al lui Bivolaru.

Povestea este complicată.

Nu violul este ştirea, ci durata lui, de şapte ore. Durată care le-a făcut să sară în sus pe ajutoarele lui Măruţă, meşter mare în a-şi alege complicii.

–”Şaaaptee oreee…..? Ne insulţi feminitatea cucoană!”

Poate aveau dreptate, în virtutea unei practici nimfomane, dar eu nu cred că reclamanta a minţit. Simplu, pentru că dacă violatorul este discipol al lui Gregorian Bivolaru, precis stăpâneşte tehnica ezoterică a retenţiei spermale.

Tehnică… permiţându-i un contact sexual de durată controlată, cu beneficii subtile pentru partenera de intimitate.

Veţi crede că aberez, dar vă asigur, nu exagerez.

Dacă nu mă credeţi, vă sugerez să citiţi despre TAO al sexului. Sau, mai uşor ca lectură, despre  SEXUL TANTRIC, provenind din vechea Indie.Practică la mare apreciere în înţelepciunea Extremului Orient.

Mă opresc aci, convins că reclamanta nu a minţit, dar mai ales, nu a exagerat.

Mai mult, înclin să cred că ascunde chiar nişte emoţii plăcute ale violului pe care îl reclama.

De ce?

Poate conform proverbului cu „tot răul spre… plăcere”.

Dar continuarea, în postul de mâine, când voi relata o experienţă personală similară, fără să fi constiutuit un viol sau neadevăr pentru detectorul de minciuni.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

Coşmar rusesc

În loc de motto:

”Ţările care adăpostesc pe teritoriul lor formaţii militare NATO, sunt pentru noi ţinte militare!”-Putin,,Ţarul Noii Rusii”.

A fost suficient ca Putin să fi mâncat fasole, că imaginativii noştri, au şi auzit artileria rusă mărşăluind la graniţa cu Ţara noastră.

Iar argumentul irefutabil, tâmpenia din motto, preluată de inteligenţa noastră avidă de a se da mare cu orice preţ.

Nu spun că nu trebuie să fim cu urechile ciulite, şi vorba profesorului Şerbănescu, mai ales faţă de cei cărora le curg balele după rămăşiţa de bogăţie naturală care ne-a mai rămas, ca şi după potenţialul de „piaţă de desfacere pentru produsele lor.”

Bine că dotarea militară americană cu care suntem apăraţi de ruşi, nu este comestibilă, că altfel, cu pofta noastră de mâncare, nu mai intram în vizorul lui Putin: vezi motto!

Pe scurt, după ce am ascultat emisiunea fantasmagorică de la Sinteza zilei, realizată nu mai departe de Mihai Gâdea, ce credeţi că am visat?

Sirena de alarmă, că ne-au invadat ruşii.

Şi cât a urlat afurisita de alarmă a maşinii din parcarea blocului nostru, până când proprietarul maşinii şi-a oprit-o, sugestia subliminal indusă de Mihai Gâdea de la amvonul Antenei 3, s-a transformat în declanşarea celui de al treilea război mondial provocată de americani apărându-ne benevol de ruşi. Ştiu că sunt o fire paranoidă, dar spaima de azi noapte, a întrecut toate crizele. Trebuie neapărat să mă programez la medic pentru o „reevaluare psihiatrică”.

Norocul meu, cu lăptarul, care m-a trezit tocmai în timpul unei canonade de artilerie, dusă pe stradă, în dreptul ferestrei mele.Văzându-mă, când i-am deschis, lăptarul m-a întrebat dacă să cheme Salvarea.

Nu… i-am răspuns stins, m-ai salvat deja dumneata.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu

De groază….

Adeseori, îl ascult îngrozit pe Radu Tudor, cum analizează discursul aproape silabisit al domnului Klauss. Rămâi trăznit de imaginaţia fertilă a acestui băiat de antenă. Dar nu, mai bine mă opresc, poate nu l-am înţeles, şi atunci, de ce să-i atribui nişte merite destul de departe de realitatea frustă. Oricum, nu cred că domnul Iohannis să fie atât de zorit să aibă un guvern pentru “noul PNL.” Ar fi în contra Naturii constituţionale şi săseşti. Pildă vie a “graba strică treaba” îmi stă “sărmanul Hitler”, şi el un german naturalizat. De fapt, un nativ evreu-austriac , după cum spuneau despre el, gurile rele ale agenturilor bolşevice. Concret, nu cred că Preşedintele ar fi dat de înţeles, că soarta lui Ponta ca Premier este pecetluită. Din două motive clare de moralitate.

Primul, îl cred pe Ponta ambiţios, dar nu lacom de bani  deci, merg pe prezumţia de nevinovăţie.

Apoi, exclud aprioric, perspectivele trădării generalului Gabriel Oprea , oricât de senzual mi le-ar prezenta Radu.

Pilda “soluţiei imorale” este încă prea vie, ca să fie ignorată.

Rămâne ca timpul istoric, să decidă, dar eu aş încheia un pariu cu Tudor, că se înşeală, iar doamna Alina va îmbătrâni furtunos, aşteptând căderea “Premieratului Ponta”.

La final, aş recomanda entuziastului RaduTudor, ceva “Festina lente”

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

Fii un părinte bun.

Articolul lui Radu îmi aminteşte de o carte scrisă de Gheorghe Rădulescu -Motru, al cărei spirit, succint exprimat, era că” de educaţia părintească depind sănătatea şi vigoarea naţiei!”
Pentru că o educaţie inspirată, va duce la creionarea de personalităţi.
Iar soarta unui popor lipsit de personalitate este proletar pecetluită.
Îl rebloghez în năzuinţa realizării spirituale a devizei blogului meu.
Onu

În căutarea sinelui

Fii un părinte bun. Ce înseamnă să fii un părinte bun?

Să-i oferi copilului tău dragostea ta, dar mai presus de toate înțelegerea , să înțelegi întotdeauna și să-ți fie clar că alegerea este a copilului. Dacă vrea să-ți urmeze sfaturile , el le poate urma, dar să știi că orice ai face tu, el urmează întotdeauna propria lui alegere. Explică-i doar o singură dată totul despre subiectul în discuție .Dacă se identifică cu ceea ce îi spui tu din învățăturile tale, înseamnă că ceea ce spui tu e pentru el ,dacă vezi că respinge ideile tale ,nu este ceea ce își dorește , este ceea ce îți dorești tu. Îl iubești, așa că nu-i comanda , nu este sluga ta . Lasă-l să înțeleagă.

Părintele nu trebuie să utilizeze copilul pentru îndeplinirea propriilor ambiții. El trebuie să iubească copilul, să-l facă puternic, să-l ajut să devină mai atent, astfel…

Vezi articol original 91 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Simplă… de stop de Bucureşti….

Roşu. Doi tineri, din care unul pe bicicletă aşteaptă civilizat, verde. Nu vine… Biciclistul având probabil febra nerăbdării… nu mai aşteaptă… şi pleacă pe stop.

–„Măi… vezi că e roşu…, nu fii imprudent!…”

–„Nu-mi pasă, mă grăbesc!…”

–„Cum crezi… Tot mi-e poftă de o porţie de colivă!”

Poliţistul, îl opreşte pe biciclist, să-l legitimeze…

Altul, de la stop:

–„Ce ai dom-le cu el, nu ai auzit că se grăbeşte?”

–„Legitimaţia vă rog!” i se adresează politicos poliţistul palavragiului turbulent.

–Ce ai dom-le, cu mine, „doar nu mă grăbesc…!” şi ţuşti.. şmechereşte  pe roşu, să scape.

Poliţistul… versat cu de-alde ăştia, îl prinde iute de guler, şi nu-i scapă.

Altul, aparent mai civilizat, care asistase pasiv, la noncivilitatea celorlalţi, sare:

–„Ce ai bre cu omul, de ce-l obligi să treacă pe roşu..? Dacă-l călca o maşină? Îl plăteai de bun….?”

Noroc de schimbarea culorii semaforului, când toţi… au devenit curaţi ca lacrima, şi n-a mai fost nevoie de CEDO, să plătim din buzunarele noastre!

Numai Poliţistul, spre „revolta nedumerită” a tuturor, şi-a văzut de treabă, şi i-a dus pe turbulenţi, la dubă, să-i legitimeze.

Ce barbarie comunistă, împotriva libertăţii de atitudine civică!

Aş mai tremura de revoltă, dacă nu mă linişteam cu un pahar măricel de Merlot demidulce!

S-a întâmplat azi, în Bucureşti, la intersecţia bulevardelor Cantemir cu Mărăşeşti,  Sectorul 4.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

„Deviză…”

De felul meu nu-s băiat rău,

Dar ferească-te, vai, Dumnezeu

Deviza blogului meu: („Salus populi suprema lex esto”)

Ideatic, să îmi încalci

Nu te scapă toată liota de draci.

Cum nici Ponta n-a scăpat de-al lui popor

Când în diaspora întărâtată, chipurile, s-a decis,

Că pentru ai ”ei” bani, trebuie învins.

Că-i aşa… ori ba…

Nu pot spune nu sau da!

Şi nimeni, nu poate clama

”Că şi-a luat înapoi… Ţara!”

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie.