Apreciere….

Credeţi că o cunoaşteţi? Ei bine, nu!

Abia aseară, mi-am dat şi eu seama cât de departe eram de adevărul real. Aa, n-am spus despre cine vorbesc? Normal, că încă mă aflu sub efectul nirvanic al prestaţiei de aseară. Să vă spun, să nu vă spuuun?”

Ei bine, vă spun.

Tot despre Dana Grecu este vorba.

Fiinţa aceasta enervantă uneori, până la a mă împinge spre vorbe necugetate….

Şi atunci.., îi spun ceva în gând…

Azi însă, îmi retrag acel ceva, şi adaug convingerea că este o fiinţă pasională, că intimitatea ei spirituală trebuie să fie extraordinară.

Îmi plac firile domoale, dar nu mă sperie, când parcă iau foc.

Pe scurt, aseară, cred că a luat foc şi domnul general, cu nu mai ştiu câte stele, Gabriel Oprea, şi i-a transmis printr-un aghiotant, presupun, că a dat dispoziţia de rigoare, ca sesizarea Danei, să fie analizată şi „probabil”, reflecta însăşi Dana, să fie şi rezolvată .

Poate nu sunt clar, dar pe scurt…, aseară, Dana a reuşit să mă facă să simt cele de mai sus.

Ba mai mult să încep să mă îndoiesc de discernământul meu electoral prezidenţial.

Parţial…, pentru că nu cred că am greşit nevotând-l pe Premierul Ponta.

Concret, la Dana, ieri, a fost în vizită, un maramureşean, căruia nici după 12 decizii judecătoreşti definitive şi irevocabile, primarul din comuna „Şuţu de sus”, parcă, încă nu i-a restituit cele 2,5 hectare de pământ ale părinţilor săi.

Şi totul, pe parcursul a 25 de ani.

O adevărată odisee, în care bietul om, s-a dresat până şi Preşedintelui „României lucrului bine făcut”.

Fără a mă gândi:

– „la ce codobatură politică o fi primarul respectiv”,

–„fără a mai lua în consideraţie faptul că despre Maramureş se spune că ar fi ţinut neaoş românesc”,

–„mă simt deranjat de „lipsa de consideraţie” de care se bucură Preşedintele Iohannis, din partea piţifelnicilor Cancelariei Domniei Sale,

recte a celui care a înregistrat plângerea maramureşanului nedreptăţit de o viaţă .

Sau, poate , funcţionarul- parazit prezidenţial, şi-o cunoaşte mai bine şeful, decât mine „alegătorul”.

Trebuie să închei. Afară e o vreme împuţită, rece, plouă, tună şi mâinile îmi tresaltă pe tastatură.

Dar nu fără aprecierea că Dana Grecu de aseară, prin poziţia de apărare a dreptăţii unui român năpăstuit de indolenţa politică românească, mi-a apărut ca o Rara avis a Antenei 3.

Onu