Ciudă

Cum să nu crăpi de ciudă, când, printr-o simplă apăsare de tastă, dai pierzaniei, o trudă de a fi incriminat cretinismul unui doritor al dizolvării Parlamentului?
Pe dezaxat, l-am văzut la A1, care în voracitatea sa de rating, ar vizualiza, și transmite toate miasmele fecalelor socio antidemocratice.
Din fericire, javrele latră, societatea merge.O notă meritorie, specială, se cuvine Înțelepcunii Domnului Președinte Iohannis. Deși lighioana nerușinată social, I s-a adresat în mod expres, Excelența Sa, a tratat-o cu insignifianța cuvenită. Poate procedând astfel, am carantiniza societatea de mârlănia cu care este confruntată.
Sunt atât de democrat, încât, agreez și lătratul javrelor canine, la lună.
Deși, sincer fiind, nu văd, de ce ar fi lătrată.
Doar pentru trecerea ei pe bolta cerească ?
Îl înțeleg, pe sacul cu osânză,Chireac, să o insulte pe Doamna Premier. Speră, probabil, că ratingul, să i se transforme tot în grăsime corporală. Îl privește, pe domnul devenit din inginer, romancier de presă.
Ei, dar simt că trebuie să mă opresc, să nu-mi irosesc energia calculatorului , pentru nimicuri. Ar putea crede, că mă înciudează, dar vai, nu au atâta valoare, încât să-și permită să persifleze valori reale.
Fie pentru impresie, fie pentru auto amăgire.
Onu

Maimuțe sociale!

Când aud, pe câte un terchea-berchea persiflând numele unor personalități socio-politice remarcabile, precum Doamna Premier Dăncilă, iau foc.
Iar motivul,pentru mine, nu este altul, decât că toate lătrăturile ostile sunt numai expresia turbării perdanților electorali, de a le fi fost percepută de către bunul simț al electoratului, non valoarea.
Oricum, eu sunt mândru, de faptul că 35% din români, au avut flerul aprecierii politicienilor PSD-iști, inclusiv Doamna Veorica, după cum încearcă insolent, perdanții și limitații sociali.
Bine că, bunul simț strămoșesc este la înălțimea cuvenită!
Cât o să mă țină, această impresie, nu știu, dar momentan, nu accept, în principiu, ca un balon de grăsime, persiflat și de TRAIAN BĂSESCU, pe scripte, Bogdan Chireac să-i pocească numele, Doamnei Premier, ca și cum Domnia Sa, Doamna Premier, ar fi de același nivel intelectual, cu saltimbancul.
Măcar atâta bun simț, să dovedim!
Onu

Anost

Percep tot mai anost, singurătatea!
Mi-am tot pus speranțe, că mă voi obișnui cu ea, dar ea, se face c ă nu pricepe, și mă perpelește, la foc viu.De-ar veni mai repede iarna, să mă rebegesc în frig, să nu-mi mai ardă de nimic. Nici de uitat pe geam, nici pe sticla tv-ului.
A, ia să mai pierd puțin vremea la A3, poate mai aflu ce mai născocesc așa zișii liberali, împotriva lui Dragnea, ajutați și de elucubrațiile menopaotice ale Primăriței Firea.
Că de ieri, mă întreb uimit, dacă nu cumva, i s-a urât cu binele politic PSD-ist, sau dacă nu este cazul unor investigații, privind iminența unor dereglări hormonale temporale.
Pentru că, auzi, la CEX-ul PSD a răpit timpul necesar analizării stadiului mărețelor realizări, ale Partidului, pentru a-și ataca frumoasa colegă, Carmen Dan.
O fi vre-un ranchiun de frumusețe?
Vre-o dispută, în maniera,io-s mai deșteaptă ca tine? Mi-e mi-e, cum zice rusul, totul egal.
Așa că, mai bine, Doamna Gabi Primărița, s-o lase mai mai moale, cu subminarea partidului, care a făcut-o ce este, și după cum se comportă, fără să o merite.
Se știe, că în politică, mai binele, de genul Gabriela Firea creează breșa fatală, în favoarea opoziției, a cărei ideologie are o unică țintă, distrugerea învingătorului,electoral,cu indiferent ce consecințe, pentru norod.
Onu

Gafat infamata Nefertiti

Precum copiii răzgâiați, Antena 3, a botezat-o Nefertiti,
Sperând, că poate astfel, îi vor știrbi , Majestuozitatea.
Dar vai, pigmeii n-au de unde ști, că fără incizie, răul, social, nu poate fi extirpat.
Că prin STATUTUL SĂU, CODRUȚA, pe-al său nume, MESCHINĂ CA EI , de ar fi,
Într-o penibilă tăvăleală, demnă de milă, i-ar ține, sau, cum se zice,popular, i-ar flocăi.
Și, cum, ca-n ORICE LUPTĂ INEGALĂ, cel demn de milă este mereu tolerat,
Grav blamata Nefertiti, în sputa groasă a disprețului tăcerii, i-a încoconat.
Gravă eroare, din parte-i,
Căci, peste vremi, din viermele-n cocon,
O nouă muscă asocială, posibil, că va ataca-o , cu altă spută , de socio-tolerant.
Cine știe, din încăierare, care din ei, va izbândi.
Și de mâine, n-om afla,că atacatorii-n haită, nu-i vor supraviețui.
Rămân însă, rezervat, neînțelegând, ce-i mână-n luptă, pe imunzii cu iz de clan,
Cu infamata, fără sens, pentru mine, Nefertiti.
Onu

Papagalul guițător-GAMAGLOBINA

Pe PROST, de vrei să-l afli,
Pocește un cuvânt.
Atuncea, PAPAGALUL,neliniștit devine,
Să-mprăștie nerozia, ca merit PERSONAL, în sine.
Nu contează, că-n premieră,
El, POATE,află cuvântul ce-l vede, motiv șicanator,de sfadă
Ci, în maginația-i penibilă, persifla să dea bine.
Apoi, scuipată poanta,
Cu cugetu-mpăcat,
Mândru- i nevoie mare,
Că în politică, și el, a guițat.

Onu

Responsabilitate

Azi,la tv, am ascultat o știre, care, fără echivoc, m-a impresionat.
Era despre un puști, destul de mic, aflat cu trotineta, lângă o mașină. Puștiul, care avea în mânuță, o sută zece lei, întrebat de reporter, a răspuns, în maghiară, că trecând pe lângă mașină, o lovise cu unul din mânerele trotinetei, iar acum, îl aștepta pe proprietarul mașinii, să-i dea banii din mânuță, ca despăgubire, pentru eventuala pagubă,pe care, poate i-o produsese.
Simțul civic matur, al acestui copil, m-a înfiorat de emoție, și m-am întrebat, ce părinți l–or fi educat, și cu atâta eficiență.
Un orizont uman de civilitate, aproape neverosimil.
Onu

Iulia

Se numeșe Iulia, dar mesajul numelui său, este plin de semnificații emoționante.
Îmi amintește de Moscova, de Kiev și de Tașkent, de Stepa Flămândă Uzbekă, ninsă cu flori deschise de bumbac, de gazdele asiatice ospitaliere, lângă care, te simți ca printre ai tăi. Și, mai ales, de mine însumi, cel de altă dată, când viața, era o bucurie permanentă, privind explozia diversității sale, pe unde mi-a purtat pașii.
Dar Iulia, prin zâmbetul său de copil bun, îmi amintește și de copii flămânzi ai Mozambicului, copii, care cu toată suferința lor de foame, nu-și pierdeau zâmbetul sociabil, fâcându-mi bezele, când îi mângâiam pe capetele rase chilug, cum se spunea la noi la școala primară. N-o cunosc pe Iulia, decât virtual, dar sunt convins, că aflând-o, viața, s-ar dezvolta în plenitudinea sa emoțională, copilărească.
Și de studenția pe care, mi-a marcat-o prezența unei alte Iulii, foarte interesantă prin concepția sa asupra tratamentului, la care s-ar simți bine, femeia.
Cazul, mi-a părut emblematic, pentru cum gândesc unele femei, că ar fi tratarea lor, de către bărbat.
Într-o zi, Iulia, m-a părăsit. Lumea noastră, mirată de eveniment, a încercat să afle, ce s-a întâmplat.
-Nimic, ar fi răspuns ea, senină.
– Nu-mi plăcea că nu era bărbat. Să-mi tragă și mie, din când în când, vre-o înjurătură, sau măcar o palmă!
Auzind, preferința ei, am rămas perplex, și o clipă, m-am întrebat, dacă am avut o copilărie normală, ne asistând la asemenea tratamente, între părinții mei . Poate că, Iulia mea, din studenție, crescuse într-un asemenea mediu, poate i se părea anormală masculin, comportarea mea.
Poate!…
Onu

Constatare

Nu știu, ce vor fi pățit liberalii, de s-au liniștit în cavalcada anti psd.
Nu-i mai recunosc. Poate este o schimbare de tactică de orientare constructivă.
Poate au înțeles că lupta lor de gherilă, anti psd, este contra productivă, poate și-au dat seama de inutilitatea momentană a existenței lor, sau poate sunt în schimbare de penaj.
Oricare ar fi motivul, îmi place schimbarea lor de tactică agresivă, evident perdantă, românul, nefiind înclinat spre sfadă inutilă și absurdă.
Sau poate,s-au concentrat numai pe Dragnea?
Oare cine o fi Maestrul de Ceremonii?
Este de admirat, faptul că și-au domolit o ură, ce părea surdă, și oarbă, la oricare evidențe socio-politice, postelectorale.
Pentru că, ura, nu doar ucide, ci și sinucide, roade pe dinăuntru,ca un cancer.
Dacă s-ar admite prin absurd, că ura ar fi și altceva, altceva, decât non discernământ.
Așadar, Noul An, are meritul de a fi adus măcar o impresie de liniștire a încrâncenării spiritelor interne, factor asigurător de limpezire a pornirilor iraționale.
Doamne Ajută, ca vecinii politici interni , să-și dea o mână de ajutor, și să lase dihonia dintre ei!
Ar pierde Politica românească ceva din din asta?
Un An Nou Bun pentru înțelepciunea politică națională!
Onu

Copii și copii

Sunt un adept al personalității manifeste, a bebelușilor la botez.
De la gestul hazliu, pe care l-a făcut nepoțica mea, Maia, trăgându-l pe preot de barbă și amuzându-se , până la aproape, scoaterea din sutană a unui preot, de către un alt bebeluș, cu o personalitate atât de îndărătnică, încât, fără a ști ce are preotul cu el, s-a zvârcolit într-atât, încât, a fost nevoie de ajutorul părinților, sau nașilor, spre a-i menține în ordine, uniforma preotului,din ceremonia de creștinare, a micuțului. Mă întreb amuzat, ce personalitate va fi având micuțul sau micuța.
Poate fi un caracter de împărăteasă, precum al Ecaterinei a Rusiei, sau a Cleopatrei, a Egiptului, sau de tiran, precum Stalin, Hitler sau Musolini, în țările lor.
Mă mai gândesc , plin de laudă pentru puști, că nu l-a înfuriat atât de tare pe preotul, ajuns cu răbdarea în prag de pensionare, încât să-l scape din brațe.
Sau poate o fi, viitorul delator al faptelor viitoarei Ministru de Interne a României.
Oricum, gestul delatorului de la DNA, sau oricine-ar fi el, de oriunde, pare a avea curajul unui vierme sinucigaș.
Și când mă gândesc, la câte asemenea lepădături or mai fi în Țară, mă cupride o tristețe dacică.
Onu

Sași

Stau la calculator, și-l privesc, în iluzia că mi-ar da o sugestie de scris. Aproape nimic, nici de la spectacolul străzii.
Doar o brunețică, cu ochii ușor bulbucați, sporovăind înviorată, cu un tânăr, parcă răpit de farmecul ei.
Privindu-i, îmi dau seama că îmi plac brunetele cu ochii bulbucați.
Ochii sau tenul. Cred că se suprapun niște imagini din Sighișoara, unde făceam practica de producție, pentru anul V de facultate. Sarcina mea era simplă. Șeful de șantier, mi-a dat să verific prestația muncitorilor de la terasamente.Practic, momente de plăcere și amuzament, privind hărnicia echipelor de Sași, comparativ cu pofta cumpătată, a alor noștri.
De atunci, am rămas entuziasmat de cuvântul sas, în ceea ce privește seriozitatea, și hărnicia, la locul de muncă.
În timp ce alții decât sașii, oboseau de râs și voie bună, sașii, luau pauză după rezolvarea lucrului,meticulos efectuat, erau zgârciți la vorbă, iar mie, îmi venea foarte ușor, să-mi rezolv sarcina de verificare și măsurare a volumelor de terasamente efectuate.
Din acea lună de practică, mi-am format convingerea fermă, asupra seriozității în muncă, a acestor români, supranumiți local, sași!
Onu