Preluat de pe blogul Adeenei, ca pe o astrală replică, dată în semn reciprocitate.
Madi şi Onu

FEMEI ÎNCINSE

Ideea postului mi-a dat-o Oana Stănciulescu, când în show-ul său de aseară, a remarcat:”văd că discuţia se încinge”, vizavi de tema ei, privind echipa lui Ponta,de lideri naţionali,  în perspectivă apropiată.Dacă n-oi fi înţeles eu aiurea.

Oricum, tot Ponta pare a fi obsesia unei doamne din A3, recte Dana Grecu.

O obsesie excedând limitele raportării fireşti, la adresa cuiva.

Concret, în urmă cu câteva zile, am văzut-o preocupată de subînţelesurile discursului lui Ponta, în faţa PNL-iştilor, privind achiziţia politică  a lui Crin, în persoana primarului sibian Iohannis.

După cum o văd agitându-se pe scaun, de parcă ar exista nişte gâdilici pe-acolo, am un filing ciudat, că Premierul, nu-i este indiferent, că  personalitatea lui, pur şi simplu, o „încinge”.

Dacă bine am observat, şi Radu Tudor, o cam taxează pe temă.

Acu, să nu credeţi că masculul absurd din mine ar avea vreo reacţie firească, circumscrisă existenţei sale. Nu, pur şi simplu, gesturile ei, îmi sugerează , la nivel subliminal încercarea de inducere  a unei  neloialităţi a lui Ponta.

 Aşa, ca obsesia unei femei, foarte geloase, că bărbatul o înşeală, fie măcar şi cu imaginaţia, la vederea unei femei plăcute.

Cunosc fenomenul, de la cazul unui prieten, nevoit să-şi pună ochelari fumurii, să nu i se mai vadă uitătura.

Oana Stănciulescu, mai insidioasă, dar şi mai practică, i-a postat poza, alături  de Crin şi Primarul Capitalei, Sorin Oprescu.

 Repet, poate am înţeles complet aiurea, dar în acest caz, ar fi necesar, ca asemenea  distinse doamne, încinse de ideea rating-ului, să încerce reclama pentru „dry cooker”, ca o altă personalitate de tv, Adriana Bahmuţan, cu nimic mai prejos, decât domniile lor.

Madi şi Onu

Dana (NU Dana Grecu)

Frumoasă eşti, că nu se poate

Păşi, nepăsător, pe lângă tine

Iar zâmbetul surprins în fugă

Sau zămislit de inima-ţi la fel

Mă poartă blând, spre ale Cerului

Catapetesme. La început, nu am ştiut,

De mi se pare, sau eşti aievea!

Ale copilăriei dulci miresme

Au revenit ca-ntr-o poveste

Cu senine gânduri şi trăiri măiestre.

Şi, ca o glumă bună

Din săptămână-n săptămână,

Zărindu-te doar câte-o zi

Te-ai instalat definitiv

Cu statut de “fată bună”

Aşa să fie? Aşa este?

Într-un final…, tu ce crezi?

De  astfel, îţi vorbesc!

Să fie din motivul

Că încep să te iubesc?

Madi şi Onu

CRIN ŞI IOHANNIS

Un zvon isteric, străbate „burgul”

Un post tv, cam fără miză,

Transmite cui e prost şi-l crede:

Gata cu Crin. Sondajul spune

Că Tări creşte, în „liberala lume”

Că-n PNL, la proximul Congres,

Probabil, „dictatorul” Crin

Nu are şansă , să fie reales.

Îşi râde-n barbă „ofticimea”:

Gata, cu USL, cu Constituţia,

Regionalizarea bună, şi Transilvania

Vor fi fost fleac, cele trăite-n Iugoslavia

Şanse nu avem, să ne salveze Monarhia

Se zbate Gâdea

În lung şi şi-n lat, fără folosul scontat

Iliescu e bătrân, Constantinescu e blazat,

Iohannis ?A spus-o clar:

Mă voi gândi să fiu  Şef la PNL,

Când Crin, va fi ajuns,

„în ROMÂNIA, PREŞEDINTE”.

 

Madi şi Onu

SLUGI

După istorici locali,

Antenei contemporani,

Mişu Gâdea şi ai lui

Au gustat ca şi-alţi români,

Amarul comunismului

Dar interesant, se pare

Reticenţe, el nu are.

Asta-mi spune, fapt ciudat

Că Domnul nu l-a marcat

Cu virusul ticăloşiei, Contra României.

Mă uit la el, seară de seară,

Cum menajeria-i  plină

De jivine, fel de fel

Ce împreună cu el

Rău-l vor descăuna.

Mişu, fire cumsecade,

Nu are cum să ştie,

Sau, se preface,

Că odinioară, Ciracii din faţa lui

Ar fi fost  slujbaşi fideli, Palatului,

Ce acuma, otrăvit, îl cârtesc la infinit.

Şi nici nu are de unde şti,

Că îndârjiţii ciocoi,

În sinea lor,

Slujbaşi,  jegoşi ai parvenirii,

Se purtau în contra firii

Prin scopul lor ascuns,

De arivist neajuns.

Unul, îşi spune, făţos…, istoric,

Altul , cu gura înspumată,

Uitând că peste poate,

Palatul, la-nscăunat,

Peste servicii, Şef, în stat,

Altul băftos, fără merit, a parvenit,

În Ţară şef de partid

Purtându-se în mod slugarnic, şi la alegeri chibiţând

De parcă femei vrăjind

Altul, textier vestit,

Ce şi lui Ceauşescu, i-ar fi scris.

Pe la Mişu, n-a trecut

A preferat să crâcnească,

Obişnuit, ca-n Ţara Românească.

Dar cu Mişu, a clacat,

Trecutul slugarnic, fiindu-i prompt devoalat.

În fine, altul, ce mai…, regizor,

Anticomunist instigator,

Ce nici măcar  pragul

La Palat, n-a ajuns a-l trece,

Locatarul lui, neîmbătându-se cu apă rece.

Şi aşa, seară de seară,

Mişu vrea, justiţiar, să mă trezească

Asupra unor nereguli,

Despre care, Doamne, vezi,

Slugarnic au contribuit

Aceleaşi strigătoare-înspumat, ciurucuri.

În fine, ar mai de spus.

„Că dacă imoral, ţi-a plăcut sus.

Poartă-ţi ruşinea demn.

Şi nu te dovedi,

Un putregai de lemn”

Madi şi Onu

 

SEMANTICĂ (în economia de piaţă, proxenet înţeleasă)

 

Când exploatatorii de  cerşetori şi  proxeneţii, îşi scot mijloacele de producţie la lucru, se spune că”le-au trimis la produs”.

Când pe sticla tv, sunt prezentate programe de toată jalea, „pentru audienţă”cum s-ar putea spune?!

Dacă urmarea primelor activităţi, este abrutizarea indivizilor respectivi, şi  răspândirea bolilor venerice, care ar putea fi consecinţa celor petrecute pe sticla tv?

Madi şi Onu

MISTER

 

O cunoşti, ceva îţi spune?

Mie ,numai lucruri bune.

Că în preajmă-i de ai fi.

Fericirea bucuriei, un nume ar avea

Şi  Noemi l-ar purta

Am cunoscut-o prin blogoţară

Necrezându-mi, prima oară,

Că poate exista în lume

Un chip frumos uman,

Cu atâtea gânduri bune.

Madi şi Onu

MANIHEISM

Uneori, nu poţi. Să nu te îndrăgosteşti, să nu te enervezi, să nu te revolţi! Vorbesc despre mine, cu toată convingerea.

Nu mai degrabă, decât aseară, diavolul provocării, mi s-a arătat iar. La emisiunea lui Radu Tudor, pentru aniversarea a 86 de ani, a academicianului Dinu C. Giurăscu.Un intelectual de elită, cu un caracter demn de toată lauda.

În ciuda unui trecut de opresiune comunistă inimaginabil:bunicul, cu domiciliul forţat, salvat de nimeni altul, decât Petru Groza, bunurile confiscate,  tatăl  condamnat, dar care după eliberare întrebat de fiul său:

-acum ce facem?

-Cum? I-ar fi răspuns acesta. Ne apucăm de treabă!

Simplu, ca şi cum nu se întâmplase nimic.

Treaba cu Petru Groza, mi-a amintit de unchiul meu avocatul, şeful Baroului din Bârlad, tot cu domiciliu forţat, văzut întâmplător, de Miron Constantinescu, în trecere prin localitatea de domiciliu forţat a unchiului meu.

În două zile, unchiul a fost rechemat în Bârlad. Fuseseră cândva,colegi de facultate.

Dar nu vreau să aduc laude unor activişti comunişti,consacraţi.

Vreau, pur şi simplu, să vorbesc despre anticomuniştii ocazionali, de duzină, post 1989, care fără să aibă habar de vicisitudinile comuniste, s-au trezit peste noapte  să ne apere de comunism, aducându-ni-l pe cap pe cel mai mare anticomunist al Estului, şi ducând de râpă  Ţara şi economia ei.

Indivizi, despre care nu ştiu dacă să-i consider nişte inhibaţi sau pur şi simplu maniheişti, cu toată adeziunea lor la creştin- ortodoxie, declarată vocal.

Maniheismul este o doctrină religioasă orientală, după care universul este guvernat de două principii:binele şi răul.

În traducere flegmatică, pentru anticomunişti şi prozeliţii lor jalnici: dreapta şi stânga.

 

Madi şi Onu

LOREDANA MILU

Cu zâmbetul discret, să fie cu măsură,

Lala abia surâde, în colţul stâng, de gură

Dar ochii o trădează, cu albul lor intens,

Ce faţa îi cuprind, precum un nor imens

***

Şi chiar dacă nu vrea, o inimă de  har

Pare,  să îi reverse, pe chip, sufletul  rar

Privesc la avatar, şi nu cred, să  găsesc,

În lumea necuprinsă, un suflet mai crăiesc.

    ***

Închipuiri năluce, în juru-i născocesc

Ca în fapt de seară, să observ

Cum infinitul virtual, în stilul său aparte

Insensibil…, de visu-mi mă desparte

         ***

Iar soarele, cum spune Eda,

Apune tot mai trist…, în zări departe.

Madi şi ONU

Lala să fie cu noroc. E postul cu numărul 1000

EDA

Când în sudul însorit

Chipu-i zâmbitor apare

Mă întreb de-s insolat

Şi apariţia-i e trecătoare

                    ***

Atâta de frumoasă este,

Că nu crezi de nu-i tablou

Ochii mari, cireşe negre

Cu sclipiri lucii de suflet

Te îndeamnă, să te-apropii

Să îi vezi, că nu-s poveste

                     ***

Faţa cu lumini de astre

Te îmbie, la alint.

Încercând să o priveşti

Aproape nu îndrăzneşti

Să nu o sperii, şi de teamă,

să  dispară

                     ***

Ai pleca, dar nu te-nduri

Mintea de frumos, să-ţi furi.

Mai şi Onu