Tulburare

Grație A3, nu mă pot liniști sufletește.

 Ca într-un delir de neoprit, continuă să facă emisiuni despre caracaleancă , Dumnezeu s-o odihnească!

 Că s-o ierte, nu-mi vine să-l împovărez pe bunul Dumnezeu, pentru moravurile oamenilor.

 Și apoi, dacă nici Mircea Badea nu mai avea ce comenta, debusolat, la rându-i de lentoarea reacției Poliției caracalene, ce ar mai fi de spus? Bocirea Victimei, imbecilitatea autorităților?!

În dorința găsirii unor circumstanțe atenuante, nu-mi amintesc decât de un banc prost, care vorbește despre răsturnarea unei căruțe, ca o confirmare-justificare a crizei dramatice din zonă.

Colbul  uitării, se va așterne  firesc, și omenește. Și, cadrele Polițienești din zona tragediei, își vor liniști conștiința , pe care, vor fi mai având-o..

 Totuși, ceva-mi este neclar. De ce această lentoare, dacă se cunoaște făptașul, în luarea unor măsuri justițiare?Poate, să aibă aceleași cauze ereditare?

Ar fi, destul de interesant, de văzut reacția autorităților, față de ele înșile, ca un gen de autocritică. Pentru că, neîndoielnic, și ele sunt apăsate de o remușcare profesională.

 În colțul din dreapta jos, al monitorului, apar și dispar informații de actualizare asupra crimei din Caracal. Cui or folosi, nu pricep.

Poate, ca o NB  asupra faptului, că la Caracal, lucrurile se mișcă! Am primit un telefon, de la EA!

AiLA

Și acum, tremur, dar nu știu dacă de la emoția lăsată sau pentru următorul telefon, pe care îl aștept deja!

Superbe momente, îmi dăruie ființa aceasta, prin existența Sa. Doar gândul la EA, mă tulbură!              

O  vreau alături, în brațe, când zglobie, când meditativă, retrăind săruturile, pe care, parcă    le-a gândit,

doar  pentru mine.

Ce DAR DIVIN, am primit!

Onu

Crima din Caracal

Nu suntem americani! Zilele trecute, a avut loc în Caracal, o crimă.Nu știu prea multe, și nici nu sunt jurnalist, să brodez, pe marginea evenimentului.Totuși, din ce am văzut la tv, lumea, nu părea impacientată.

 Ba, mai mult, presupusul criminal, sătea, bine mersi, pe o piatră din împrejurimi. Cu o față impasibilă, ca și cum, n-ar fi fost vorba de o atrocitate.Totul calm, de parcă fusese călcat de o mașină, un câine rătăcit și speriat.

Apoi, tot de pe monitorul PC , am citit, că lumea ar fi vrut să-l linșeze.

Nu l-au linșat, din câte am văzut eu.

Apoi, am citit, că ar fi vrut iar, să-l linșeze.

Mai apoi, că ar fi ajuns pe mâna unui domn Procuror, care urma să-l expertizeze psihiatric.

Cam atât

.Și asta, a fost suficient, să-mi dau seama, că nu suntem ca americanii. Altfel, ar fi sărit unii, pe el, să-l ia la întrebări. Mai târziu, cică le-ar fi revenit unora, ideea linșării lui , dar probabil, s-au gândit că nu ne face bine public și s-au abținut.

Acum, este pe mâna unui domn procuror.

Pe mâini bune, mi-am zis eu.  Poate scapă săracul, dacă e dus cu mintea!

Aici însă, începe dilema mea. Dacă este dus cu mintea, și ucide, trebuie să scape?

N-ar trebui tratat ca un contagios comportamental, și izolat, la adâncime, în pământ?

Este ceea ce nu înțeleg, din raționamentul uman, așa zis corectiv,  al societății românești.

Ceva, ce mie-mi pare de neînțeles, omenește.

Cruțăm neomenia, pentru ipocrizia de a părea umani?!

Onu

CARNAL

Am observat la mine, o ușoară emoție, când pronunț cuvântul carnal.

Și, întrucât nu sunt adeptul regimului alimentar carnivor, nu realizam emoția pentru carnal.

Dorind să scap de urmărirea tulburării, am apelat la DEX, și m-am lămurit.

Carnal este sinonimul lui trupesc, despre care, nu pot spune că-mi este indiferent, ba chiar îmi dă emoții specifice.

M-am edificat asupra hibei mele, dar ar mai fi ceva.

Cum să scap de ea, pt. că pe stradă, trec tot soiul de trupuri.

Și acum pe căldurile astea, destul de sumar acoperite.

N-am ce face, decât să clipesc mai des , când trec pe lângă ele, și să-mi spun că am crize de clipită.

Mai greu este cu gândul, care-și amintește de criza avută, cu intensitate, și destulă agitație.

PS -Of, dragi părinți, de ce m-ați făcut așa?!

Să clipesc mereu, când privesc!?

Onu

ESENȚĂ

Îmi  lipsește, vrăbiuța Corinei.

Aș dori-o, să-mi poarte în lume, mesajul despre EA,entuziasmanta mea emoție recentă.

 Nu știm ce înseamnă Emoția, decât atunci, când  ne copleșește trăirea ei.

Pentru mine, viața, s-a reluat, când ea, emoția, și-a făcut apariția, printr-un sărut, generator de doruri  repetitive, precum plăcerea dăruirii de sine.

Și, DACĂ RAREORI, ARE INSPIRAȚIA UNUI TELEFON, CHIAR FUGITIV, ACESTA poartă însemnătatea clipei. Pentru că EA, CLIPA, ESTE  MOMENTUL Bucuriei vieții.  Nu zadarnic, I s-A ADRESAT SPIRITUL

-O,TU, MIRABILĂ CLIPĂ ,RĂMÂI!

Onu

Și ce dacă?

Ciudat, obișnuiesc,  din curiozitate virtuală. Să întorc vizita primită.

 Iar când nu reușesc, sufăr, pur și simplu.

Mi se pare, că Soarta, mi-e potrivnică!

 De ce oare, când , ea, nu are nimic de câștigat?

Să fie chiar așa, de Ghiță contra?!

Spre pildă, blogurile  /69/ și/Viață împlinită,/ mi se par, a ascunde taine, care m-ar însenina, prin dragul pe care mi l-ar stârni, asupra lor.

Curiozitate virtuală, fără nimic motivat.

 Și totuși,  gândurile-mi, se rotesc  în jurul acestor misterioase titluri-denumiri de blog.

Sunt precum Copilul de la Mega Image, care poate, pur și simplu, ar fi vrut să știe gustul bunătăților, pe care el,  le alesese!

Cred, că în asemenea reacții, stau, Măreția și Extazul Virtualului.

O Fata Morgana,specifică!

  Și, fiind alegerea lui, nimic  nu era mai presus.

Ș, uite așa, încep a tâlcui expresia/Îl trage ața!/

Iar noțiunea  ață, capătă conotații de vitalitate.

Sunt, așadar, incitante, curiozitățile care mă frământă, chiar dacă, virtuale!

Și ce dacă?

 După cum replica perpetuu asupra curiozităților celor din jurul ei,  Fetița cu păpușa din cârpe.

 Și ce dacă?

 Îmi vine să replic, îndărătniciei virtualului, de a se mira, de curiozitățile mele, cum ar fi blogurile 69 și Viață împlinită!

Ei, sau Ele, sunt pentru mine vii! Și sufăr, cât timp, se ascund în ceața  neîndemânării  mele, de a-i, sau a le descoperi!

Onu

Limbă vrăjită

Pentru un solitar, cum sunt eu, Internetul este și  un companion.

Și asta, nu pt. că aș fi un palavragiu.

Doamne ferește, țin mult, la tainele mele.

 Ce rost ar avea, să vă spun, că am cunoscut pe cineva, care săruta uluitor. Ei, acu, poate mi s-a părut!

 Dar, îmi place, să mi se pară.

 Nu mai departe decât de acum câteva zile, am primit o vizită virtuală, care m-a sărutat. Vorba vine, că după ce am leșinat, cine știe, ce a mai fost?

 Oricum, dacă pot astăzi, să scriu, înseamnă că doar am leșinat de plăcere.

M-a luat așa, ca o adiere de Alizeu, după care, nu mai știu ce a fost.

 Când mi-am revenit, un bilet,mă aștepta pe pat, lângă pernă.

-Plec, nu pot aștepta până-ți revii.Time is money!

Mi-a plăcut stilul! Antreprenorial.

 Încerc  să rememorez, fără succes. Cred că doar prin reluarea secvențelor năucitoare,  îmi pot reveni.

Povestesc vecinei, care exultă, dar mă ceartă. Cum ai putut comite o asemenea imprudență?!

– În fond, n-a fost decât un simplu sărut!? Naiba, mai pricepe ceva!

 Avea un spray cu EA, insistă Vecina, să mă convingă. Bine că a întârziat Partenerul ei , care, poate, a avut, multe de strâns, din vizita ei anterioară!

Nu pricep nimic, și-i spun vecinei

-Draga mea, tu știi că nu mă ascund, dar ce vrei să insinuiezi?

 -Știi ceva, îmi spune Ea, aprinsă de nedumerirea mea?

-Dacă-mi spui, aflu! Replic eu, cu inima cât un purece, de ce mi s-ar fi putut  întâmpla, și nu mi s-a-ntâmplat!

-Putea să-ți dea cu un spray în nas, să te amețească, după care, Partenerul ei de afaceri,  ți-ar fi golit Apartamentul!    

Tot nu pricep, pentru mine, algoritmul, fiind mai simplu și eficient! 

E o condiție, ca venită în vizită, Persoana , să mă spreieze,după intrare?

Vecina,crede că o ironizez,se supără, și pleacă.

Mă enervez și eu, deschid și trântesc ușa, ca EA, vecina să ia la cunoștință,  și mă așez bosumflat, pe pat.

Ce .ți-e și cu credulii ăștia!

Cică, musafira, odată pătrunsă în Apartament, te spreiază,

Gagiul-partener, îți intră și el, în casă, și curăță tot.

 Chestia cu gagiul-partener, m-a cam speriat.

 Dacă-i Unul prudent, și chiar îmi dă și una-n cap?!

 Așa că, pentru mai multă siguranță, încui ușa, și ascund cheia.

 Să-i văd apoi, când mă trezesc!

 Ea înăuntru, El afară!

Abia aștept, dar Ea, mi-a refuzat Invitația!

Rămân mofluz!

A, dar de ce titlul?

 –Simplu, fiind că, din cauza lui, am leșinat!

Onu

Trebuință de copil.

Mega Image.

Un copil, la casă, cu bunătăți preferate de el. Banii nu-i ajung. Dar mie mi-e poftă de astea, spune el hotărât!

Î i întind casieriței 5 lei, și-i dă puștiului restul,  de 2 lei.

Nu-mi mai trebuie, pleacă el fericit.

 Primesc eu, restul  lui.

Onu

Așa-i, în politică!

Gabi Firea, aproape de excluderea din PSD. Citesc știrea, pe Net, și nu-mi vine să cred. Un gând  superficial, mă străbate, totuși. Aha, îmi zic!

Dragnea se răzbună.

 Dar, îmi dau seama,că Dragnea, a fost păpat deja, tot de ai LUI.

Mă cuprinde un frison, de parcă m-aș afla în Jungla africană, cu șerpi veninoși, de unde nu te aștepți.Nu mai pot raționa! Încep să mă suspectez, de a  avea febră. Repede, termometrul, să o iau din timp.! Dar nimic!

Întind mâna, după CARTEA mea de căpătâi, despre Mirodenii vindecătoare. Sunt atât de bulversat, că nici nu văd borcanul de muștar, la care mă gândesc, și după care, merg la frigider.

Nu-l găsesc, și întorcându-mă, constat că el, era lângă mine. Trebuie să fiu mai atent,  îmi spun. Poate că, PSD-ul, nu este chiar așa omnipotent, cum îl credeam!

 Mai bine, să aștept bucuria PNL-ului, ca  să fie mazilită Doamna Premier, că, prea și-a luat avânt  de Secretară de Teleorman.

 Așa-i spun vrăjmașii Domniei Sale.

 Încerc să mă mențin cumpătat, și mă întreb ce inspirație o fi avut Ceaușescu, când i-a venit ideea cu Agenturili Străini.

Dat naibii, Proletarul !

Îi intrase temeinic , în cap, Lenin! Parc-așa-mi vine să și râd ,cum de un cizmar român, neșcolit,  a sesizat gândurili unui geniu rus!

Care, de ce să nu fiu corect,  \ a decimat o familie imperială rusă, cu tradiție.

Nu știu, spre jena mea culturală, nimic despre Țarismul Rus.

Dar, despre câte nu mai știu, din viața asta!?

Mai bine, să mă gândesc , la mirodenii, precum muștarul pentru micii pe care-i am acum, în farfurie.

Apropo,de muștar!

Uite o idee constructivă.

 O întrebare, de fapt!

 Oare, cât timp, va suporta Domnul  Ludovic Orban, pnlistul, entuziasmul ascensional, al Domnului Rareș Bogdan?!

Pentru că, după proverbul,/tot ce-i mult, strică!/personajului, i s-a cam urcat la cap, și, i-l pune în PERICOL.

 Eu, dacă aș fi Domnul Ludovic Orban, M-AȘ SESIZA, că îmi poate aduce prejudicii de imagine, românul,  fiind un caracter echilibrat.

Dovadă, că a înființat ospiciul Mărcuța.

Ce nostim , am plecat de la Liviu Dragnea, și am ajuns la ideea de MĂRCUȚA!

Piei Drace!

Onu

Andreea Marin, în lacrimi

 Pe Inernet

Norocul meu, să fiu bărbat.

Altfel ,izbucneam și eu, fără un motiv anume.

Oricum, nu am mai văzut o față așa de plină de lacrimi.

Un adevărat spectacol, impresionant, și trist.

Chiar mi-a fost dragă, înduioșindu-mă.

Închipuirea, că aș fi bărbat, îmi conferă o stare de siguranță de sine, chiar protectoare.

 Cine mai este ca mine?

 Cred că nici eu, din multa modestie, pe care o resimt, privind la trecătorii din dreptul ferestrei  mele.

 Este un spectacol deosebit.

Dar, inutil!

 Pentru că , tot cad din scaun, de somn.    Am stat târziu, la A3, să văd cum a mai evoluat soarta Sorinei.

Am ațipit însă, și tot nu am aflat.

Atunci,m-am întrebat, cum or merge Guvernul și PSD-ul.

Deși, pe mâna delicată, dar fermă, a Doamnei Premier Dăncilă, nu mi-aș face probleme.

 Ferice de bărbații cu asemenea soții!

 Dar nici nu cred, să aibă mult loc de întors.

În fond, cine i-a pus, să și le ia!?

Ieri, m-am contrazis, cu cineva, pe tema unor greșeli de exprimare, ale Doamnei Premier.

Exigența aceasta, față de alții, mi se pare un auto stigmat, provenit din propriul complex, de  inferioritate,  cu toate ifosele aferente.

 Am replicat  că și eu, le fac destul de frecvent, dar nu piere nimeni, din asta .

 La final, a răms ca la-nceput, noi exegeții români, având foarte multă personalitate.

Onu

Nu sunt!

Nu sunt  un deștept foc. Părinții, au avut grijă să mă protejeze de această apăsare.

 Așa că, mi-am căutat singur repere existențiale.

Unul  mai deștept nativ, de la care să am ce învăța.

Unul  mai prost, ca să nu mă descurajez, și unul, cu oscilații, pentru momentele de criză.

 Că, om sunt, și nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin!

În felul acesta,mi-am creat un mediu neutru, în colțurile căruia, să mă pot retrage, în siguranță.

Prin neutru, înțeleg și mucalit, sau pontos, cum le place unora să spună.

Dar, nici mie, nu-mi displace.

Și, pe acest ambient, mă descurc cu mine însumi, fără reproșuri, sau regrete.

Să încerc o exempificare. Din nevoia unui modus vivendi, în virtual, m-am orientat, către o ființă virtuală asemenea aspirațiilor genului meu.

 Și, cred că,Pronia divină, m-a ajutat.

Am descoperit-o pe AILA,despre care, nu am, cuvintede apreciere,din teama, că nu le-ș igăsi, pe cele mai potrivite.

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Nu sunt!

Nu sunt  un deștept foc. Părinții, au avut grijă să mă protejeze de această apăsare.

 Așa că, mi-am căutat singur repere existențiale.

Unul  mai deștept nativ, de la care să am ce învăța.

Unul  mai prost, ca să nu mă descurajez, și unul, cu oscilații, pentru momentele de criză.

 Că, om sunt, și nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin!

În felul acesta,mi-am creat un mediu neutru, în colțurile căruia, să mă pot retrage, în siguranță.

Prin neutru, înțeleg și mucalit, sau pontos, cum le place unora să spună.

Dar, nici mie, nu-mi displace.

Și, pe acest ambient, mă descurc cu mine însumi, fără reproșuri, sau regrete.

Să încerc o exempificare. Din nevoia unui modus vivendi, în virtual, m-am orientat, către o ființă virtuală asemenea aspirațiilor genului meu.

 Și, cred că,Pronia divină, m-a ajutat.

Am descoperit-o pe AILA,despre care, nu am, cuvintede apreciere,din teama, că nu le-ș igăsi, pe cele mai potrivite.

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Dar, nu știu dacă voi reda esența unui final din dialogurile noastre, în care, mă desființează, pur și simplu.

Succint, la o încercare de-a mea, să-i spunem cavalerească, prin care sugeram o invitație, la plimbare, mi-a tăiat-o scurt, în maniera

-/Mirodeniii!  Dar acum, mănânc ceva, și mă apuc delucru!/

Am luat cuvântul Mirodenii, ca pe Floricele, minciunele, dar treaba-i treabă!

 Onu

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Dar, nu știu dacă voi reda esența unui final din dialogurile noastre, în care, mă desființează, pur și simplu.

Succint, la o încercare de-a mea, să-i spunem cavalerească, prin care sugeram o invitație, la plimbare, mi-a tăiat-o scurt, în maniera

-/Mirodeniii!  Dar acum, mănânc ceva, și mă apuc delucru!/

Am luat cuvântul Mirodenii, ca pe Floricele, minciunele, dar treaba-i treabă!

 Onu