Pe azi…,

Nu aș scrie.
Nu pentru că nu aș avea ce spune Dimpotrivă, am câteva teme chiar revoltătoare, cum ar fi :
care este calitatea ADN-ului unei nații?
Ce îi determină bunele obiceiuri; năravurile?
De ce A3 vorbește numai despre Băsescu ?
Ș. a. m. d.
Că doar parapetul metalic de pe malul Dîmboviței, nu l-or fi furat aceștia!
Sau.., spre pildă, dacă temele predilecte ale acestei media, ar fi mica hoție ca împrejmuirile metalice ale albiei Dâmboviței, s-ar diminua marea hoție? Corupția?
Poate ce spun sunt prostii, fleacuri de disprețuit.
Dar cinstea, nu poate fi însușită precum învățătura?
Oare Repetitio est mater studiorum nu poate da rezultate în atrofierea necinstei?
Nu poate constitui altoiul de soi, pentru un portaltoi de sorginte română?
Oare așa cum în eterosugestie se folosește o noțiune benefică, precum cinstea, nu ar putea media să ne transmită, astfel de mesaje, incriminându-i pe hoți, î ncât să le conștientizăm ca pe un modus vivendi?
Oare nu s-ar bucura de un rating mai mare, dorința de a ne cunoaște infractorii și consecințele avute de aceștia, în urma incriminării lor publice?
Oare o izolare socială din partea semenilor, a autorităților, nu ar duce la atrofierea instinctului hoției, ca o conștientizare a Rușinii sociale a necinstei?
Sau dacă însăși Biserica ar reacționa față de asemenea manifestări, ca față de NECURATUL?
Poate cele scrise, par INFANTILISME, dar educația împotriva Necredinței Necinstei, se poate face numai prin perseverența arătării cu degetul a Necuratului acesteia, fără îngăduința toleranței.
Articol scris sub impresia înecării unei șoferițe în Dâmbovița, pentru că niște criminali ai micilor furtișaguri, din România, au furat fără a se gândi la urmări…, parapetul metalic de protecție de pe malul Dâmboviței, hoție fără care, nu s-ar fi pierdut o viață.
Oare tot Băsescu să fie de vină?
Merită de reflectat.., ca Nație Română!
Onu

PROSTULE.., ÎȚI MULȚUMESC !

Nu eu mă pronunț astfel.
Am alăturat denumirea a două experiențe ale cercetătorului japonez Masaru Emoto, prin care ne-a atenționat că dacă suntem grăbiți, furioși, sau neliniștiți, inducem energie negativă celulelor noastre și a explicat aceaastă teorie prin reactivitatea cristalelor de apă față de cuvinte.

Să nu uităm, că 70 de procente, suntem alcătuiți din apă.
În acest scop a introdus orez gătit în două recipiente diferite, inscripționând pe unul sintagma PROSTULE, respectiv, pe altul.., ÎȚI MULȚUMESC.
După un anumit timp , orezul etichetat cu PROSTULE, s-a înegrit, prin alterare, iar cel etichetat cu ÎȚI MULȚUMESC, s-a îngălbenit, datorită unui grad atenuat al degradării.
Simplu spus, cuvintele poartă energie și influențează vibrația hranei ,  contribuind la propagarea acestei energii.
Așadar, gândurile afecteză energia hranei.
Altfel spus, energia vibrațională vindecătoare a hranei, poate fi micșorată și negativizată, de atitudinile exterioare, gândurile, cuvintele și acțiunile noastre, indiferent de proveniența alimentelor respective.
Concluzia savantului, poate fi înțeleasă și astfel:
dacă adăugăm energie pozitivă și avem gânduri bune în timpul mesei, hrana transmite o creștere exponențială de energie pozitivă .
Și invers, în cazul unor atitudini ostile.
Ajuns aci.., cred că ne aflăm în fața unei demonstrații științifice asupra rolului rugăciunii, fie înainte de masă, fie în general.
Sigur, este vorba de o atitudine sincer trăită, și nu ipocrit-simulantă.
Onu

Dezintoxicare…

Aseară, mi-am propus să mă dezintoxic de dependența de media audiovizuală.
Mi-a venit în ajutor, participarea Președintelui Senatului, la Ședința de analiză a stării financiare critice a TVR.
Îmi plac mesajele de cultură pe care le dă TV Națională, dar uneori, ca la un fel de mâncare, simți nevoia de condiment.
Și nu sub forma unor aspecte captivante, repetate ca într-un sindrom maniacal – depresiv, ci prin simple inflexiuni ale vocii care să-mi transmită totuși, o stare emoțională, indiferent de cultura și educația mea.
Nu cred că actul de cultură poate fi indiferent cuiva, dar știu, că omenește, am nevoie de emoție . Acel fior sufletesc, indus fie vocal, fie teatral, fie ușor agresiv.
Asta nu înseamnă că agreez aspectele verbale violente ale Danei Grecu, când îl apostrofează pe un parlamentar liberal, cu vorbele:
-Spuneți prostii…, Domnule Senator!
Iar Senatorul nu se supără, ceea ce înseamnă că acceptă gratulația ei.
Încerc să-l înțeleg printr- o pățanie personală, petrecută aievea.
Eram student, în practica de șantier, undeva pe lângă Sighișoara.
Cunoscusem o localnică, dar din motive de timiditate cred, nu îndrăzneam să o sărut.
Într-o seară…, săsoaica, și-a pierdut răbdarea specifică, și m-a luat scurt:
-Dar tu de ce nu mă săruți? Nu-ți plac?
Luat direct, pe neașteptate, m-am pierdut într-o muțenie echivocă.
– Da, așa este? Lasă că te fac eu să-ți plac! Și , fără să pot reacționa, m-a apucat de urechi, și m-a tras spre ea. Nu mai ști dacă m-a sărutat violent, sau m- a mușcat direct. Dar ștergându-mă de sângele care se pornise, parcă m-a eliberat de timiditate.
A fost începutul unor noți de basm, pe care și acum, când scriu despre ele, simt cum parcă mi se prelinge  plăcut, sângele din buzele săsesc mușcate.
Probabil în acest punct…, greșește TVR.
Nu mușcă atunci când trebuie.
Ori eu, ascultătorul, indiferent cine sunt, am nevoie de emoția inerentă.
Nu știu ce o fi simțit Senatorul liberal, dar cred că s-a foit stângaci, în scaun, în fața Danei Grecu.
Ce mai conta că îi spusese adevărul?
S-a lăsat moale în mușcătura vorbelor abilei prezentatoare.., și parcă se înviorase.
Iar ea, persuasiv, își atinsese scopul.
Poate aci…, și în comunicare, ar trebui făcută schimbarea.
Monotonia displace chiar și în intimitate!
Onu

PĂCAT…

Unul dintre  prietenii mei de pe facebook, a dispărut din Listă.

Marele meu regret este nu dispariția lui, ci faptul că nu-mi amintesc de existența sa.

Îmi exprim amărăciunea, prin cele ce urmează:
Păcat, că n-am știut de tine, cel care ai plecat dintre prietenii mei virtuali.

Așa că, te rog, ai demnitatea să-ți asumi gestul, și mai ales, să ți-l justifici.. Pentru că echivalează cu a nu-ți privi responsabil, fapta.

Nu mă prăpădesc, din cauza plecării tale, ci de necaz că dacă ți-oi fi solicitat prietenia, am făcut-o fără discernământ intuițional.
Dar, la fel ca acelora plecați dintre noi, Dumnezeu să te odihnească!
Onu

Gând…

Nepricepându-mă la transmiterea de ilustrate, le privesc pe cele ale Pricepuților.
Dar am constatat ceva: anume că frumusețea unor chipuri mă emoționează, îmi induce stări calde, plăcute.
Oare, de ce?
Care să fie senzorul care mie, bărbatul…, îmi declanșează emoția când privesc un chip adorabil feminin?
Onu

Adeseori…

Mâhnit pe mine, foarte.., sunt,
Când nu reușesc a-mi stăpâni, Iluzia că
Neamul meu , clipe de demnitate, intens trăiește,
În ciuda celor ce nevolnic l-ar dori,
Și astfel, nu își pot permite gândul complice, ce-i murdărește ,
Ca pe un bicisnic, a-l cotropi.
Mâhnirea o resimt, aprope dureros,
Când nu reușesc a-mi opri pornirea
A-l admira în clipa unei răbufniri,
Ce minți închipuite îl consideră
A nu fi cel, ce tigva lor, mult prea îngustă
Nu pricepe rostul unor strămoșești porniri.
Adeseori.., regretul mă frământă
Că nu îmi pot simțirea stăpâni,
Și astfel, din bezna țestei unora,
Să nu suport, nedrepte ponegriri.
Pentru că… oricui s-ar adresa acele mizerii abjecte
Pe mine… mă insultă,
Ca și cum nemeritat, m-ar pălmui.
Onu

Mirare…

De când mă știu, m-a FASCINAT SIGURANȚA EXPRIMĂRII nevinovate. Aceeași stare mi-a creat-o Premierul Cioloș, prin cuvântul său rostit la finalul Ședinței Senatului, în cursul căreia, a primit o muștruluială de parcă se făcuse mai mic, de când l-a creat Bunul Dumnezeu.

Și nu cred că Divinul, ne-a dat un premier neînsemnat ca stat.
Cred.., mai degrabă, sunt convins, că Domnia Sa și-a neglijat propriul statut fizic, la fel cum o face cu statutul de premier, lăsându-se pe mâna unor încercări neverosimile, de îndreptare a unor gafe atitudinale ale subordonaților săi.
Cert este că văzând situația Premierului, nu m-am mai mirat de disprețul față de românul obișnuit, a cărui obediență în aspirația sa către înțelepciune, parcă ar stimula asemenea tratamente. Nu încerc să emit niscaiva aprecieri, nefiind în miezul problemelor.
Constat concizia adevărurilor proverbelor, pe care, nefiind literat, nu o pot dezvolta în modul dorit. Pot însă spune, că ieri, am văzut viu și calm, fenomenul Revoluției franceze, în care umbrele retorilor acesteia, cum ar fi ROBESPIERRE, DANTON și MARAT, și-au exprimat menirea în apărarea pașnică a libertății dreptului la liberă exprimare.
Și, spre mândria mea, am văzut un popor civilizat, care discerne semnificația momentului istoric, care știe păstra măsura bunei cuviințe și a echilibrului. Și, deși, în sinea mea, mă temeam de clipe de exagerare, la final, am răsuflat ușurat, că ROMÂNUL rămâne demn, și echlibrat, indiferent de momentele emoționale prin care trece.
Și sunt convins, că această stare de echilibru se va transmite firesc, astfel încât să priceapă oricine, că trebuie să fim respectați, și că nesăbuințele, nu țin la noi.
Onu

Oare este așa de greu să fii un ministru capabil?

Stupefiat, am ascultat despre momentul de cumpănă al Trustului Intact Media , căruia, ANAF i-a condiționat mutarea în termen de patru sau cinci zile.
Dincolo de poliloghia inerentă a aprecierilor , competente sau nu, mi-a atras atenția fapul că ex- ministrul de finanțe, nu știa despre solicitarea acestui trust, pentru a-și onora situația fiscală, spre a fi în ordine financiară.
A nu avea cunoștință despre un asemenea eveniment, mi se pare dezonorant pentru capabilitatea unui ministru.
Fără nici o cârcotășenie te întrebi:
oare câte asemenea carențe fiscale va fi avut acest minister?
Și atunci, reciproca:
cum naiba să meargă bine lucrurile în România?
Cum să nu râvnească Marea Finanță străină să ne administreze bogățiile?
Valoarea fundamentală a unui conducător capabil ar trebui să fie RESPONSABILITATEA.
Dar din păcate suntem prea superficiali!
Anecdotic, îmi amintesc marea surpriză când citind viața lui Fouche, am aflat că zilnic, acesta, îi raporta în scris, lui Napoleon, numărul sinuciderilor semnificative din Franța, ca o expresie a stării de spirit sub conducerea napoleoniană.
Oare pe Premierul Ponta nu îl interesa starea de spirit financiar a românilor de sub conducerea sa? Este foarte trist, să constați incapabilitatea propriului neam , prin chipul conducătorilor săi!
Oare o fi așa de greu să fii un ministru capabil?
Onu

CREAȚIE ȘI NATURĂ

Cred că orice om credincios, și-a pus măcar o dată, problema Divinității, încercând să și-o imagineze în felul său. Nu sunt o excepție de la regulă, dorindu-mi să știu, că mă adresez în cunoștință de cauză Ființei Suverane, a cărei operă , Natura este un fapt incontestabil.
Nu cred să fi avut rezultate în aceste căutări, în afară de amărăciunea neputinței mele de a –mi imagina cui mă adresez.
Azi însă, la emisiunea FERMA de la TVR2, reporterul Popescu a pronunțat sintagma NATURĂ ȘI CREAȚIE.
Auzind-o, a fost pentru mine, ca un declic, o revelație:
CREAȚIA.., CREATORUL A cărui operă incontestabilă este NATURA.
Atunci, am înțeles că am cui mă adresa, cu toată încrederea.
CREATORULUI, DIVINITĂȚII, asupra OPEREI căruia, nu există nici o îndoială.., dovadă vie, palpabilă, fiind eu însumi.
Și m-am liniștit, pentru că Ex nihilo  nihil.
Iar mai presus de exstența mea, a Naturii, ce altă dovadă palpabilă a Creației?
Indiferent de fantezia oamenilor și a slujbașilor săi?
Onu

Cap compas…

Este titlul unei emisiuni spirituale la TVR2.
Un telespectator, sunt convins că de bună credință, a întrebat de ce Biserica nu urmează Îndemnul lui Isus, ca de la locurile sfinte, să le zicem, să fie îndepărtate obiectele de negoț, după Pilda lui Isus, la Intrarea în Templu.
A urmat o explicație preoțeacă bâlbâită, cum că vizitatorii lăcașului, ar trebui să aibă inima curată și să nu se lase atrași de tentațiile negustorești, cu care sunt ademeniți.

Că spiritul lor să fie orientat strict pe ideea de pioșenie.
Am încercat să înțeleg răspunsul Preacuviosului Părinte, dar n-a reușit să-mi pătrundă în suflet.
Și m-am gândit că nimeni nu poate avea dârzenia convingerilor lui Hristos, de a se erija în reprezentantul său cinstit.
Scriitorul Baconschi a sugerat că poate Primarul local, să interzică aceste obiceiuri.
Primarul.., nu Preafericitul Teodosie spre a ne feri sufletele de ispita materialității.
Așa că…, tot în ceață am rămas:
Este religie , credință sau mercantilism bisericesc ?
Onu