CE ŞTII.., TU?

Ce stii tu, ce-i fericirea

Suflet avid de prădat?

Atât de hain.., că Ţara

Hoţeşte o vinzi la mezat

Crezându-te mare  bărbat

Ce păcat, că dârzu-ţi carater,

De creier s-a îndepărtat

Să aplice răzbunarea

Împătimitului, de căinat

Şi, dacă  jalnic, te-nşeală orbirea

Din  sufletească suferinţă

Aminteşte-ţi, că odată

Românul, nemernic împilat,

De pacostea de ruşi, adusă

S-a revoltat în  ’89

Salvându-se  de umilinţă!

Madi şiOnu

VIRUSUL SE IA, NICI O ÎNDOIALĂ!

Pedelistul Falcă se destăinuie. A fost contactat de colegi liberali, „care, („chipurile”)nu au încredere în PSD”, pentru o dreaptă puternică. Dar nu doreşte să dea numele celor care l-au contactat. Probabil, din premise etico- morale , democrat liberale.

Sau vrea să protejeze viruşii respectivi, în cazul în care, prin reducere la absurd, faptul s-ar fi petrecut, aievea.

Dacă da, rezultă că PNL, mai are rezerve, pentru încă un PDL.

Trist, foarte trist!  În cazul, în care, nu este o nouă diversiune, model „soluţie imorală!”, dacă ţine!                              

   Madi şi Onu

A MAI CĂZUT O FRUNZĂ !

A mai căzut o frunză

Din copacul năruirii Ţării,

Răsărit în contra Firii

Urmare PUR trădării

Consecventă lacom sie

Şi năravului turnării.

A mai rămas un ciot, să piară,

În vârtejul de afară

Şi când el, va fi căzut

Cuibul bufniţei-i „kaput”

Mirabilă, frunză căzătoare,

Garant  Speranţei viitoare

Orice.., oricine.., de tine , va lătra,

În imbecilă epatare,

Respectuos.., Ţie.., mă înclin!

Ca dătătoarei de viaţă,

Raze de soare

 Madi şi Onu

CREZ POLITIC!?

Minciuna mi-e în sânge

O spun precum respir

Nici nu clipesc, rostind-o

Ştiind, că-mi  aparţine.., genetic- fir.

Mă contrazici? n-ai şansă!

Eu tot pe-a mea o ţin

Ba chiar o şi amplific

Când o-ntăresc prin vin

Forţa, fiind de parte-mi

De tine nu îmi pasă

Chiar dacă prin mine

Pustiu-ţi urlă-n casă .

Şi, pentru că, odată,

Orgoliul mi-ai rănit

Voi minţi şi mai tare

Până te ştiu pierit!

Madi şi Onu

ROMÂNISME!

Aflu la tv, că Preşedintele a aprobat Legea Picnicului. Deduc eu, că pe lângă protecţia mediului, actul normativ, are în subsidiar, şi un minim scop educaţional cetăţenesc, inclusiv al OFICIALILOR, numiţi să vegheze şi ei respectarea riguroasă a LEGILOR.

STUPOARE! Funcţionarul “X”, invocă neaplicarea Legii, pe motiv că nu s-au făcut amenajări speciale pentru “picnicişti”( nu ştiu dacă există cuvântul, dar la aşa slujbaş, merge!).

 Filmuleţul, destinat acestei ştiri naţionale,arată mormanele uriaşe  de gunoi, rămase în urma  petrecăreţilor, cu feţele radiind de bucuria slinoasă a contravenţiei de poluare a mediului, încălcând o regulă elementară de bun simţ. Probabil, merg pe principiul,  statuat românist-cinematografic, prin:”eu, dacă vreau să fluier, fluier!” iar înaltul inspector, este numit pe criterii politice. Altfel, nu-i înţeleg efortul  de a gândi contravenienţional,   pentru atribuţia respectivă!Deşeurile, pot fi strânse civilizat, şi locul lăsat curat. Ar fi un gest cetăţenesc, ecologist şi de respect de sine însuşi, ca şi  pentru semeni.

     

 Sub rezerva că nu am înţeles anapoda, tot dintr-o  ştire tv,  aflu  că ai noştri, deţin recordul furturilor din băncile londoneze.Vestea, mă îndeamnă la reflecţie:”Într-adevăr, românii au talent!”

                                                            

 

   

    Tot aseară, Radu Tudor  a vorbit despre îmbogăţiţii Puterii, aflaţi prezumtiv, sub incidenţa Legii penale.

Poate… , dacă este sigur de afirmaţii, n-ar fi rău să alcătuiască, fie şi sub prezumţia de nevinovăţie, un top al acestora,  în rol de MEMENTO ELECTORAL, pentru viitorul apropiat…, în cazul în care respectivii, nu s-ar jena să candideze din nou.

Eu, unul, promit, să-mi dau votul, consultând acest Ghid imoral!                                                          

Madi şi Onu

MAI, MAI, S-O DEA ÎN BARĂ!

Nu vreau să fiu confundat cu un susţinător al puterii. Precizez, că dezideratul meu, este SALUS POPULI SUPREMA LEX ESTO. Iar acestuia, îi consacru posturile mele. Şi, din convingerea, că orice propagandă  mediatică ostilă, are un efect  de înrăire, asupra celor cărora li se adresează. Mai ales pentru psihologia labilă a mulţimilor, indiferent de gradul lor de dezvoltare intelectuală. Aşa,  spre pildă, nu am fost mirat când la emisiunea Sandrei Stoicescu, s-a vorbit despre o prezumtivă  şcolire, de către regimul communist, a unor personalităţi din grupul GDS, cum ar fi familia Pleşu, G. Liiceanu, Patapievici, şi nu-i mai reţin, al căror material de laborator,  ar fi fost,  filozoful de la Păltiniş.

Extrag de aci, câteva impresii:

–una, ori  comuniştii, nu-şi făceau treaba cu proşti, şi se pricepeau în alegerea mercenarilor;

-alta, ori posedau arta persuasiunii.

Şi, pentru că laitmotivul emisiunilor cuibului de antene, este invariabil Traian Băsescu, incriminat în fel şi chip, mă simt obligat, să trag asupra acestuia, aceleaşi concluzii de capacitate cognitivă, dar şi de talent persuasiv.

Argumentez talentul, prin persuadarea de către susnumit,  a Şefului PUR, să-l părăsescă pe Adrian Năstase, după ce, graţie aceluiaşi A. N., intrase în Parlament.

Tipic communist, nu? Bineînţeles, probabil, ca un demn învăţăcel, al celor de mai sus, Preşedintele nu a rezistat să nu  denunţe soluţia imorală, la care apelase.

Şi mi se pare corect, conform aserţiunii”iubesc trădarea, dar nu şi trădătorii!” Altfel, nu am afla dedesubturile mizeriei morale, la care suntem expuşi astăzi.

Aseară, puţin a lipsit, ca profesorul de istorie Nistor, (parcă), în buna sa credinţă profesională, să nu-i facă pocinogul Sandrei, încercând să prezinte adevărul istoric. Nu mai reţin, de ce s-a oprit. Pronia cerească a moderatoarei, presupun!

Madi şi Onu

CE SĂ CRED?

„Stabilitatea sectorului financiar din România, este încă în pericol din cauza crizei datoriilor  din zona euro şi situaţiei din Grecia, dar şi pe fondul contextului macroeconomic dificil din ţară, avertizează BERD într-un raport. (din Jurnalul Naţional, de azi,21.03.crt.) Mărturisesc, jenat, că nu pricep nimic, şi nici nu ştiu să-i răspund celei care-mi cere să-i desluşesc exprimarea de mai sus, să vadă, „e de rău?” Plin de năduf, îi răspund:”nu-nţeleg nimic. Să aşteptăm, să ne dumirească Preşedintele, la TVR! ”  Mă priveşte înciudată, necrezându-mă.

Aşa că, tot înciudat, întreb şi eu: la ce naiba, publicaţi aceste materiale, fără să le explicitaţi? Ca să fim mai lesne manipulaţi? Ori, jucaţi la două capete? Păi să nu trag concluzia că preşedintele are dreptate în ce spune? Că e de rău, în ţară? Sau copiaţi ca la bac, de pe unde apucaţi, precum candidaţii lui Funeriu? Oare rostul presei, nu este şi cel de formare a cititorului, prin prezentarea informaţiei, într-un limbaj accesibil cât mai multora?

Ştiu, un ziar, nu-i panou de afişaj, la primărie, dar nici revistă Rebus.

   Madi şi Onu

VOI FI DESCHIS!

N-am să ascund, că mă macină, accesările şi comentariile  puţine, la posturile mele. Această lacună, mi se pare asemenea dispreţului puterii, în a nu lua în seamă rezultatele investigaţiilor Presei, între care, Oana Stancu, e un vârf de lance.  Îmi place Doamna aceasta, pentru că eu nu mă simt capabil de valoarea lucrărilor  sale.

Ciudat însă, că şi Domnia Sa, vorbeşte cam singură. Nu văd impresionate, nici Opoziţia, nici Puterea, ca să se autosesizeze de neregulile strigătoare la cer, demascate despre aşa zise afaceri imobiliare, cu aparenţă frauduloasă, petrecute aiurea, în vai de năpăstuita noastră Ţară. Revoltat la culme, după ce mă îndopasem cu extraveral,am ajuns să mă întreb: dar când au început aceste activităţi?De ce nu s-a autosesizat nimeni, când totul se petrece sub ochii mai marilor noştri.

Foşti şi actuali!? E ca o boală contractată în timp, iar astăzi, îi constatăm  metastaza. Năucitor, nu? Şi atunci, cum să nu strige, acuzator,Puterea, împotriva Opoziţiei, din toţi rărunchii, până la nevoia de transplant, în Clinici străine? Că pe specialiştii noştri,  i-am discretat destul, cu nevoia  de a ne da deştepţi, cu orice preţ.

Gem talk-show-urile, de palavragii părelnici, despre câte-n lună şi-n stele nereguli, se petrec jenant, pentru demnitatea noastră naţională. Aduc însă audienţă.

Văd că nu ne lăudăm cu numărul de infracţiuni naţionale, rezolvate de media, ci cu audienţa adusă de relatarea acestor anomalii flagrante. Ce contează, publicitate să atragă! Păcat de capabilitatea Oanei Stancu. Şi de inutilitatea trudei sale! Să fie vorba de o complicitate generalizată? Mă opresc! Am terminat extraveralul, iar neliniştea mea, nu ajută cu nimic, la disiparea răului.

Mă conserv, pentru momente mai propice,  care vor veni  curând, după alegerile generale!

Aaaa! Audienţa mea? Ce contează, când oameni incomparabil mai valoroşi, sunt ignoraţi???

Madi şi Onu

PUNCTE DE VEDERE!

În loc de motto:”Unde-s doi, sfada mocneşte!”-Madi şi Onu

Mândru nevoie mare, de postul meu Dezamăgire, mi-am zis să mă laud şi eu. Cui, dacă nu în familie, surorilor mele? Belea, eu nu ştiam, că ele au opţiuni diferite. Una, Gina, ţine cu Gâdea , şi nu-l suportă pe MRU, cealaltă, Marina, îl adoră pe MRU, şi-i este milă de Gâdea. Când îl vede, îi aminteşte de unchiul nostru, preotul., pe care-l divinizează, dar care a avut o soartă potrivnică.

Ascult uimit, de ce diferiţi putem fi noi oamenii, chiar şi de-acelaşi sânge.

Marina, mai dezinvoltă, ştiind că sunt răbdător, spune entuziasmată:

– cum să nu-ţi placă un om, care în tot timpul liceului şi facultăţii, a fost primul la învăţătură?

Dar cultura lui sigură, se vede din rigoarea cu care vorbeşte.

-Nu-l pot suferi, spune Gina. Ştii că poartă numele maică-si?

– Da ce, întreb eu intrigat, e un păcat, să porţi numele mamei care ţi-a dat viaţă, şi care te-a crescut?

-Păi să nu se vadă că-i evreu!

– Ai măi Gina, da ce.., a fost Pruncul Sfânt, şi le-cerut părinţilor, la naştere,  să nu-i dea numele evreiesc al tatălui?

– Ei, de unde să ştiu eu, părinţii or fi hotărât, având în vedere mentalitatea suspicioasă a vremii, el, tatăl, fiind un emigrant rus, evreu.

-Măi Gina, nu te înţeleg, tu ştii că mămica a salvat un evreu din mâinile Siguranţei !?

– Şi că tot un evreu, ne-a ajutat în vremuri de ananghie! Mă completează ea.

– Ei, vezi, să repudiezi pe cineva, pentru că a fost atins de o vecinătate murdară?   Chiar, măi Gina, aşa ne-au educat părinţii?

Gina, invocând numele părinţilor, se înmoaie, şi-mi răspunde:

– Nu ştiu, ţi-am spus deschis, cum simt, şi ce gândesc.

Ne-am îmbrăţişat frăţeşte, fără prejudecăţi, la distanţă. Cu Marina, mi-a fost mai uşor; am relatat mai sus.

Colac peste pupăză, într-un articol, întitlulat pompos , ”Omorâţi-l pe Mihai Gâdea!”, autorul,  vede pretutindeni, comploturi băsiste împotriva lui Gâdea.

Total inexact. Şi eu, i-am considerat prestaţia , în interviul respectiv, foarte slabă, şi Doamne fereşte, nu sunt băsist.

Cred mai degrabă, că mobilizarea de forţe, în apărarea lui Gâdea, este un argument asupra slabei sale prestaţii, conform percepţiei, că „la pomul lăudat, să nu te duci cu sacul” din motto-ul postului meu anterior.

Adică.., urmare laudei de sine, şi a linguşitorilor, că vezi Doamne, ce formidabil e Gâdea, toţi l-au banalizat pe MRU.

Eu consider, că este corect, să fim noi înşine, să nu ne lăsăm păcăliţi de aplaudaci, care, cine ştie, de ce stări subiective, (îngăduitor spus), pot pătimi.

Fapt confirmat de opinia realistă a comentariilor, asupra prestaţiei celor doi protagonişti.

 Madi şi Onu

DEZAMĂGIRE!

Motto:”La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul?”-proverb românesc

Am aşteptat plin de interes, întâlnirea Mihai Gâdea- MRU.

Îmi plac dialogurile între oameni inteligenţi şi erudiţi, ale căror scăpărări de spirit, te înviorează, aşa cum sunt însufleţite reptilele, de razele soarelui, pe stâncile însorite. Am aşteptat cu emoţie, echipat cu câteva pungi de alune şi suficiente doze de bere Timişoreana, potrivit de rece.Dar vai, ce decepţie, am asistat la o luptă inegală, în care doar eleganţa evreiască a unuia, l-a scutit pe celălalt,  într-o evidentă nevoie de purgativ, spre a încropi câteva întrebări banale, cunoscute tuturor, şi pe care competitorul din faţa lui, i le citea după teama de nereuşită!Va ieşi, nu va ieşi? Exact ca la orice   reclamă anticonstipaţie. Cineva de lângă mine, a şi exclamat eufemistic, şi plin de înţelegere intelectuală:

– „săracul, ce se mai îndeasă!”

–„N-aş zice, caută expresii elegante, vrea să fie o gazdă impecabilă. E un îndemn la normalitate”. L-am contrazis eu ferm.

Iritat de împăciuitorismul meu, musafirul, a sărit de pe scaun:

-„Hai, las-o naibii, că mă enervezi şi plec!”.

– „Stai calm, tu când eşti în pană de idei, cum procedezi, nu recurgi la asemenea eforturi?”

Ne-a liniştit MRU, care a dat-o pe psihologie,   şi pe stăpânirea limbii române, model Graur, aruncând întrebarea: „care este genitivul numelui propriu Iaşi?” Decentă, gazda, şi-a declinat competenţa răspunsului corect. Marea ei şansă, către final, a fost „În gura presei”, care-l citise pe academician, şi s-a oferit, cu aplomb,să dea răspunsul:”gerunziul substantivului Iaşi, este Ieşind!”Premieră, mai ceva ca la Eba, sau Vanghelie! Auzindu-l, pe Premier, l-a năpădit un nou val de transpiraţie. La care, m-am gândit: precis va sări vreo fană, să strige jignită feminin:”ce bărbat mai e şi ăsta, care transpiră aşa mult!? Cu toată tristeţea pentru gazdă, momentul picant creat de musafirul meu, m-a înseninat.La final,  culant, MRU, l-a bătut  şăgalnic pe braţe, într-un gest victorios. La care prietenul, hâtru, ca în Creangă, îmi face cu ochiul:

-”te-ai prins? Ca şi cum ar spune:”băieţi, el e, nu-l uitaţi!

În context SRI , poanta mi s-a părut grozavă, şi m-am tăvălit de râs, printre dozele de bere golite, în aşteptarea întrebărilor amfitrionului.

Madi şi Onu