FOUCHE’

Ce mi-o fi venit, să vorbesc despre doi poliţişti celebri?

Poate consecinţa „celebrităţii” lor.

Unul, Fouche’, şi-a protejat Şeful, Napoleon, salvându-l de atentatori.

Altul, Rus, şi-a împotmolit Şeful, Ponta, în Referendum, de nu ştiu cum o ieşi!

Se spune, că după respingerea răsculaţilor, cu tunurile, pe străzile Parisului, în apartamentul său modest, veneau mulţi parizieni, să-şi ofere serviciile tânărului general.

În holul de intrare, înghesuială de nerespirat.

Bonaparte, ieşea din dormitorul transformat în birou de audienţe, şi invita  personal,cunoştinţele, la discuţii.

Alternativ cu aghiotantul, care la un moment, dat,  îi spune şocat:

”Generale, ce faci? Fouche’ e în sală, nu-l inviţi?”

Într-o clipă, Napoleon,  era lângă un tip slab, aşteptând modest, printre mulţimea de anonimi, să-i vină rândul.

 „Cetăţene Fouche’, de ce nu te-ai anunţat?”….Audienţa s-a soldat cu o dublă descoperire. Cei doi, şi-au simţit potenţialul, din „prima”, cum se zice, şi au rămas, şef şi  subaltern, ani îndelungaţi, spre gloria Franţei.

Interesant, raportul zilnic, matinal, înmânat ulterior Şefului, Napoleon,de către şeful Poliţiei, Fouche’, în care erau menţionate chiar şi sinuciderile.

Dar mai interesantă era aflarea conţinutului acestui Raport:

dimineaţa, în timp ce-şi făcea toaleta.

După care, dădea dispoziţiile necesare, pentru aplicare necomentată!

Mi-am amintit povestea, la aflarea veştii că directorul RAPPS, nu răspunde la telefon, când este căutat de Secretarul general-adjunct, al Guvernului.

Să fi îndrăznit cineva, din subordinea celor doi, aşa ceva?

Madi şi Onu

COMPLEX DE CLUJ!

Alina Petrescu, nevoită să-l ia în seamă, ca umplutură, în emisiunea Special, pe disidentul PSD de Cluj, Ion Rus, s-a revanşat elegant.

Citez:

” De câte ori cuvântează, domnul Ion Rus, parcă se află de cealaltă parte a Baricadei, la PDL!”

Pertinentă, şi plină de spirit, fata aceasta, cu ochi expresivi, de parcă precedă erupţia unui vulcan…,merită toată admiraţia!

Probabil, ştie şi ea, despre „disidentul” „grupului de la Cluj”, bun de gură, în familie, dar incapabil să-l fi înfrânt pe Boc, la Primăria Clujului.

Inapt de discernământ, asupra veridicităţii listelor electorale permanente, pentru Referendum, mă întreb, cu cât o fi fost convins, să devină Cârtiţa Referendumului.

BRAVO, ALINA PETRESCU, PENTRU FLERUL TĂU!

Madi şi  Onu

PILDE ISTORICE!

PRIMA. De fapt , anecdote!

Ajuns în Italia, Napoleon a convocat  în Şedinţă de lucru, Generalii Armatei a treia, de Italia,o adunătură jalnică, fără nici o disciplină, şi în care haosul era inspirat de la vârfuri.

Când „Micuţul” a intrat în sală, nimeni nu s-a descoperit, în semn de respect.

Îl considerau un parvenit, de alcov.

Ca în „veni, vidi, vici”, s-a dus la masa de lucru, sau ce-o fi fost, dar nu s-a aşezat.  S-a descoperit, şi i-a privit pe toţi, cu ochi cenuşii, din care pară ieşea plumb topit.

Exemplul a fost electrizant.

O singură ţeastă, a rămas acoperită.

Aparţinea generalului Augereaux, fost grăjdar, recunoscut pentru temeritatea sa de revoluţionar şi militar. Ca un scrâşnet metalic, vocea lui Napoleon  a făcut  să răsune sala, cu vorbele:

”Generale, eşti cu un cap, mai înalt ca mine, dar dacă nu mă respecţi, voi face să dispară  această diferenţă!”.

Spre stupoarea generală,cuşma generalului atenţionat, a dispărut. A fost momentul critic, pentru autoritatea viitorului „mic caporal”, cum le plăcea soldaţilor să-l dezmierde, plin de afecţiune pe noul comandant al Armatei de Italia.

Ulterior, Augereaux, povestea:”când a vorbit, am simţit lama ghilotinei, pe gâtul meu.  Nici nu ştiu, când mi-am smuls, chipiul!”.

A DOUA. Mă abţin, Este suficientă prima, pentru autoritarismul de care trebuie să dea dovadă Premierul, ca să se impună .

Oricum, insubordonarea directorului RAPPS, de a nu răspunde măcar la telefon, Secretarului General al Guvernului echivalează cu disoluţia autorităţii guvernului USL,  şi cred că aşa ceva, este de domeniul patologicului:lipsă de voinţă, de curaj, de vigoare.

Poate, Preşedintele Băsescu are fler la fricoşi?

Ba, mai bine, s-o dau şi pe a doua. Fiind detaşat într-o unitate cam certată cu disciplina, m-am apucat de treabă. Verificarea condicii de prezenţă, la 10 minute după începerea programului.   Absenţi şi întârziaţi, puzderie, tăiere din salariu şi avertizmente de desfacerea contractului de muncă, în caz de repetări nejustificate. La scurt timp, vecinii m-au sesizat că salariaţii noştri,  le sar gardul în goană, şi îi sperie.  Întrebaţi, cei reclamaţi, mi-au spus: întârziam altfel, şi eram deja în avertizment. Nu voiam să fiu dat afară.

Cum, nu poţi pleca mai devreme, cu câteva minute? Mai gândiţi-vă, e situaţia voastră în joc.

A durat cam o lună, şi am renunţat să mai controlez condica.

Era inutil!

Oamenii au înţeles că unde-i lege, nu-i tocmeală.

Oare Premierul, nu-i capabil să-i conştientiza pe demnitari, că nu mai sunt de capul lor? Ba da, după ce-i va fi dat pe câţiva afară, cu tam-tamul pecuniar cuvenit!

Madi şi Onu

SPERIAŢI DE PUTERE!

Motto:”În trei ocazii, omul este sincer: la mânie, la beţie şi la gelozie!”-Anonim

Merg pe stradă, şi râd singur. Probabil sunt tare nostim, că din partea opusă, cineva necunoscut, mă vede şi izbucneşte într-un hohot nestăpânit.

Mă opresc şi-i spun: probabil, ca şi mine, ai o mare durere!

Nu dom-le, hăhăie el , am o mare bucurie;

prin mine, ţara a scăpat de ameninţarea că nu vom mai primi credite nerambursabile.

Şi americanii or să ne apere gratuit, de ruşi. La vestea despre ruşi, încep să plâng spasmodic, în hohote, de-l apucă şi pe el boceala.

Cu capetele sprijinite de umărul celuilalt, nu observăm că lumea s-a strâns în jurul nostru, în două grupuri,vociferând:

 Unii , că de ce să ne mai temem de ruşi, că URSS-ul s-a dus.

Alţii, că „ne-ajunge creditul FMI”, că tot în austeritate vom trăi.

Nici nu ne-am desluşit bine, că au şi apărut nişte băieţi, pe care scria negociatori.

Mă uit la plângăciosul meu, ş-i spun:” hai şi-om bea o bere, să ne treacă de durere!

Nu de alta, da ne-or scoate pasibili de penal!

Tipul, mă ascultă, şi la a doua halbă, îmi spune: „îmi eşti tare simpatic, dar pari cam prostuţ!

Cum poţi crede că-i doare undeva pe nemţi sau pe americani, de noi.?”

Păi, spun eu fâstâcit, văzând cât de agresiv, ţin la preşedintele suspendat, mi-am zis că poate le pasă şi de noi.

Da cred că ai dreptate, sunt tare prost.

Mi-am pus nădejdea în demnitatea naţională, care după ziua de ieri, nu cred că mai există!

Nici la Crin, nici la Ponta, nici la USL.

 Şi am să-ţi repet  vorbele Ooanei Stancu, de aseară:” Poate nu era rău, dacă Ponta ieşea public, şi spunea:” Oameni buni, suntem şantajaţi, sub pretextul neacordării creditelor nerambursabile, sau a împrumutului FMI. Vă rugăm, „ajutaţi-ne, sfătuiţi-ne, cum să procedăm, să ne continuăm acţiunile altruiste începute de guvernarea noastră, a tuturor!

Că unii, ne asupresc mai rău, decât sovieticii şi otomanii!”

Cam ăsta a fost spiritul grăirii Oanei Stancu, mi s-a părut mie.

„Interesant, cum va fi reacţionat lumea, la asemenea blasfemii antiromâneşti!”

Spune mijindu-şi ochii, pe fundul golit al halbei, omul care mi-a deschis ochii.

Are un dar convingător de a se întreba, de parcă ar fi predicator.

Parcă-l şi văd pe misionarul Livingstone.

Într-adevăr, dar poate Oana Stancu are dreptate?

Să ştim în ce ape ne scăldăm?!Să ştie, migratorii, să ne respecte!?

S-au dus veselia şi plânsul conjunctural. Treziţi la realitate, şi temători, să nu fim pozaţi împreună, ne-am despărţit, furişându-ne, printre mese şi clienţi spre ieşirea din local.

Madi şi Onu.

CUI PE CUI SE SCOATE !

Motto:”Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”-proverb românesc

În ultimele zile, multe persoane, cu morgă de îngrijorate, pentru soarta celor 7,4 milioane, de yesmeni, din 29 iulie crt.,

se dau de ceasul morţii, întrebându-se, ce va face Parlamentul mâine. Nu cred că Traian Băsescu, îşi va fi făcut atâtea procese de conştiinţă, faţă de acest fleac. Fleac, pentru mine, care am fost tratat ca atare, prin invitaţia acestuia:

”ROMÂNI, NU VENIŢI, LA VOT!”

deşi era dreptul meu constituţional.

Iar de aş fi un Parlament integru, aş reduce totul la raţional.

Anume! La alegerile locale, au venit cel puţin  10 milioane de cetăţeni, cifră care reprezenta cvorumul necesar salvării palatului Cotroceni.

Invitaţia de mai sus, ca şi a aşa zişilor patrioţi, PDL-iştii, au subţiat cifra, la circa 8,5 milioane, pretext, pentru aşa bănuita CCR, să invalideze Referendumul.

Astfel, problema devine simplă: „îţi răspund la fel de inteligent şi amoral, tot prin boicot”.

Dacă tu m-ai îndemnat la ignorarea Constituţiei, iar pe simpatizanţii tăi, la absenteism, şi eu, absolut legal, voi uza de teza  aceluiaşi îndemn, să nu fiu acuzat de a-ţi fi ignorat pilda, spre binele Naţiei, de care vrei să pari că ţi se rupe sufletul, compromiţând-o, pe unde apuci!

Ca să ne învăţăm să fim serioşi!

SINE IRA ET STUDIO.

 

Madi şi ONU

 

MORSA

Motto:”Om sunt şi nimic din ce-i omenesc, nu m-e străin”-Cesare Pavese.

Aşa l-a poreclit cineva. Şi şi-a luat-o în cap, crezând că poate înota şi în ape tulburi. Dar i-a dat-o peste bot, Mugur Ciuvică.

Corectă plezneală. Doar aşa, vom salva ţara, de marasmul imposturii, al căpătuielii de ocazie.

Mă îndoiesc însă, că va ţine morala.

Morsa are un strat prea gros, de grăsime.

Ori, se ştie, toate otrăvurile/toxinele, pe care organele excretoare nu le pot evacua, corpul  le depune în stratul de grăsime. Stabilit de cercetarea medicală, faptul a fost demonstrat în realitate, de un incident din migraţia păsărilor.

S-a observat, că picau din înalt, păsări moarte, fără să fi fost  atacate, de cineva.

Curiozitatea ştiinţifică şi-a spus cuvântul.

Duse într-un laborator, mortăciunile suspecte, au confirmat cercetarea medicală, privind faptul că în ţesutul gras se depun toate otrăvurile de care organismul viu, nu reuşeşte să se debarasez, prin organele specializate în acest scop.

Păsările respective, plecaseră în migraţie, bine împănate de grăsime.

Pe parcursul traseului, efortul energetic a fost acoperit din grăsimea respectivă, care epuizându-se din motive de zbor dificile,

 stocul aferent de otrăvuri/toxine, conţinut în ea, a reintrat în circuitul sangvin, respectiv în celule, otrăvindu-le  instantaneu.

Am convingerea, că soarta morsei, supusă migrării, de către naşul său, va fi aceeaşi.

Post, inspirat de emisiunea de ieri, a Oanei Stănciulescu, în care nu am agreat ostilitatea morsei, faţă de Premier.

Madi şi Onu

INSTIGAREA ANTENISTĂ!

Elaborarea unui articol, la mine, parcurge trei etape.

Prima este titlul.

A doua, este dicţionarul. Să fiu sigur, că nu spun cine ştie ce  idioţenie.

A tereia este elaborarea propriu zisă.

Pe care, în momentul de faţă, o  abordez cu gura plină de salivă.

Pentru că sunt dezgustat de orbirea  slugarnică a  mercenarilor antenişti.

Concret, în zelul lor mercantil, se erijează, ca orice lumpen proletar, în îndrumători mai dezgustători, decât greţoşenia PDL-istă.

Azi, spre pildă, Ioana Răduică, încerca să inducă, pe motiv de deşteptăciune

( sunt multe feluri de astfel de deşteptăciune, la A3) ideea că a fost pripită afirmaţia lui  Crin Antonescu, de a renunţa la viaţa politică, în momentul în care demiterea suspendatului, nu va fi avut loc.

Că vezi Doamne, deşi totul, a fost învăluit într-o  amoralitate evidentă, trebuie să ne dovedim parolişti, indiferent, de abjecţia interlocutorului.

Cu alte cuvinte, să nu uzez de  dreptul de legitimă apărare, să nu par  prostimii, la fel de ticălos, ca atentatorul.

La fel, astă seară, un alt firoscos antenist, Niels Şnecker, cu  morgă de deţinător al adevărului biblic, încearcă, în acceeaşi notă penibilă, să  ne inducă aberaţia dorinţei lui Gogu, cum că printre primele măsuri de luat, ca ministrul justiţiei,ale Monei Pivniceru, ar trebui să fie schimbarea procurorului general, aservit politic, şi poate a şefului DNA.

Oare când, vom pricepe că aceste manifestări proletaroide, ne trag înapoi?

Că prin aceste aberaţii, ne dovedim clone băsiste?

Că democraţie, înseamnă că nu peste tot, ne fierbe oala!?

Madi şi Onu

CAISE USCATE

Aseară, nici n-am aţipit bine, că mi-a apărut în vis, mascota bauMax-x, care cu o voce mieroasă,dar anemică,

de parcă întreba:”Antena 3 este aici? Cine-i de la Antena trei?”,

îmi spune:

– „Ce faci mâine, despre ce scrii?”

-Păi, îi zic eu, mă gândesc să scriu despre Constipaţie; pentru că am senzaţia, că azi, mi-a cam dat târcoale.

– Ei şi tu, după CCR şi Parlament, despre Constipaţie!”

–         Da, da, îi răspund eu, stimulat astfel, să vorbesc despre o temă capitală, pentru sănătatea omului. Uimit, încearcă să clipească din ochii lui rotunzi, şi ţepeni.

–          Văzându-l neputincios, îmi stârneşte un soi de milă.

Continui, ca la masa verde, să-i dau atenţie:

-Am citit că deşi constipante, în stare proaspătă, uscate, caisele sunt laxative.

Şi mâine, am să  verific afirmaţia.

După care o postez pe blog, să îi mai ajut şi pe ceilalţi.Deşi, altundeva, am citit, că „nu tot ce ţie-ţi merge, pe altul, îl drege.”

-Da parcă nu-i prea clar ce –ai spus, mă taxează scurt, mascota.

-Ei, m-am grăbit, că vreau să mai şi dorm.

M-a înţeles, şi a dispărut, într-o clipă.

Aşa că acum, după ce am băut o cremă de caise uscate, şi am mâncat o porţie de mămăligă, cu telemea veche de oaie, aştept reflexul gastrocolic.

……………………………………………….

Totul este perfect. Mă simt ca măgarul, după ce s-a topit sarea din desagi.

Merge…, întradevăr.., cum delară fericit, orice  american.

Încercaţi şi voi,  şi vă asigur de „o zi excelentă!”

Madi şi Onu

„GRADE DE COMPETENŢĂ” PENTRU PARLAMENTARI!

Motto:” Valoarea unui academician este aceea de bancă de date, la purtător”-Anonim

Aseară, la Sinteza zilei, am aflat că neplăcerile contestaţiei la CCR pentru cvorumul Referendumului, puteau fi evitate, dacă USL,  în documentarea sa ar fi studiat  legislaţia europeană, privind scoaterea rezidenţilor români, de pe listele electorale permanente. Ignoranţa acestora, mi s-a părut incalificabilă.

Din acest motiv, pentru demnitatea Parlamentului, şi binele  României, sugerez:

introducerea obligatorie a

  ”GRADELOR DE COMPETENŢĂ” PENTRU PARLAMENTARI!

Ca în:

–Învăţământ: definitivat, gradul II, gradul I.

 

-Medicină: rezident, specialist, primar.

 -Proiectare: simplu, principal gradul III, principal gradul II, principal gradul I.

Personal, în profesie, sunt proiectant principal gradul I .

Madi şi Onu

CTE ŞI CCR

În orice institut de proiectări (de lucrări mari de investiţii),  există , pentru siguranţa acestora, consiliiul tehnico-economic, în a cărui componenţă, intră specialişti consacraţi, în domeniul specific, de  activitate al  Institutului respectiv.

Orice proiect elaborat, este supus expertizării CTE, şi dacă nu este avizat, se returnează proiectantului, până ce elaboratul său, corespunde standardelor de calitate tehnico-economică.

Astfel, CTE al fiecărui institut de proiectare este garantul pertinenţei proiectelor  sale.

În mod similar, Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

Şi tocmai de aceea, se compune din specialişti consacraţi, care conform condiţiei pentru numire (art145), trebuie să fie  judecători, cu o pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechimede cel puţin18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. Condiţia vizavi de învăţământul superior o înţeleg perfect, întrucât lucrul cu minţile efervescente  ale studenţilor, te obligă să fii mereu în stare să-i înţelegi şi să le explici.

Ori, o condiţie a unor răspunsuri clare, fără să recurgi la subterfugii sau clovnerii penibile, este să-ţi stăpâneşti bine specialitatea.

Cred că un exemplu de astfel de clovnerie, ar fi întrebarea:

„dacă sunt , cum spun ei, câteva milioane de români, peste graniţă, de ce au trimis doar 500000  de buletine de vot, la ambasade?”

( Fără comentariu raţional, presupun! )

Ascultând sporadic, justificările deciziei celor şase judecători, mărturisec: nu le-am înţeles, ba chiar mi-au părut de genul întrebării de mai sus.

Şi nu realizez, de ce Guvernul, Preşedintele interimar, şi Parlamentul, nu pun la punct, această joacă de-a CCR!

Pentru bunul mers al României, indiferent de clevetitori!

Sau, poate în batjocură, mimează   a o lua în seamă?

Va urma o altă lovitură fulger, de să lase în şezut şi America?

În sensul:

„ cu dacul, nu-i de glumit, de nu vrei să fii păţit!”

Madi şi Onu