Azi, mă tâmpesc!

Câteva zile bune,

Antena, n-am deschis

Şi diferit la lume,

Atent, am privit fix

De pildă, la Ancuţa.., postul,

Aţâţat, l-am recitit,

Şi mirabil, al memoriei depozit

În rimă, a răbufnit,

Prin comentariul alipit:

          * * *

“Vulcanic este sexul

Făcut pe unde-ţi vine

Fără recuzită şi fabulări meschine.

Aşa l-am cunoscut,

Aşa l-am practicat,

Asa, fiorul tainic

Al Evei l-am gustat.

Fără lumânări, vinuri şi gustări

În răbufniri atroce,

De contopite  stări.”

        Onu

STEVE JOBS ŞI “ACTUAL”

Azi noapte, pe alee,

Stivi iar mi-a apărut”

-“ACTUAL”ţi l-am citit

Foarte bine ai gândit

Despre mine-ai auzit, cred

Cum glicemia, de hac, iute, mi-a venit.

Că nu este  chiar aşa,

Cum sporovăie mulţimea.

Fructa dulce, mereu e bună,

Dar luată cu măsură.

Fără măsură, ea e pricina

Care solicită puternic, insulina.

Hormonul, tare, ce ca o mină

Explodează în corp.

Şi ca să-i stingă iute incendiul,

Ficat, pancreas epuizează.

Iar corpul, lent, se degradează

-Steve, stai, dacă-nţeleg,

Porţii mici, eu să aleg

Nu poate fi rău, deloc.

Şi , cred spusă, mai pe şleau,

 Împart  totul, pe din trei,

Sub formă de supă- cremă, să le beau!

-Da, încearcă, dacă ţii,

Porţii mari de fructe dulci, a evita.

Puseul de insulină,  corpului…, nu-i da

Altfel, fără să observi, ceasul biologic,

Ce organismul dirijează,

Ca orice mecanism , se dereglează

Corpului, peste cap,

 Îi dă tot rostul,

Şi nu  departe va fi clipa,

 Când popii, vrei nu vrei…, să îi dai ortul.

Onu

AMAR!

-Soro, la postul meu de ieri,

Comentarii, nicăieri

Tu ce crezi, că n-am făcut?

-Ba eu cred că s-au temut.

Că vezi tu, noi suntem tari

Dar nu la păreri prea mari.

Unde se cer şi răspunderi.

-Ai.., măi, las-o-ncolo,

Aşa gândeşti tu, de noi

Ce ne-nchipuim eroi?

Când la vorbe fără noimă,

 Avem cea mai tare formă?

-Măi, ia  controlează-ţi vorba,

 Că nu a ta este ciorba.

Lasă USL-un pace!

Oricum,  ANI, nu-i dă pace .

Aaa, tu.., visător, gândeşti

 Să  reuşeşti, să-i corijezi?

 Fii cuminte, nu ai spor

  Ei au interesul lor.

-Dacă spui tu, Surioară,

Încerc porni, spre alte zări

Unde oameniii politici,

Au, şi alte abordări

Cred că nu e rea ideea

Unde Legea, este cheia!

Onu

ANI ŞI CINSTEA U.S.L.

Aurelia ecoarta, va crede că sunt neserios, şi mă va lua, pe bune, la „trei păzeşte”.

În fond, ar avea dreptate.

Cu ce sunt eu mai serios, decât cei, despre care voi scrie, dacă-mi încalc propriile promisiuni?!

Dar nu, nu pot rămâne indiferent la ipocrizia unei părţi din USL.

Mare durdură, că ANI, a declarat incompatibili, nu ştiu câţi primari USL, pentru nerespectarea nu ştiu cărei legi.

ANI ASCULTĂ DE BĂSESCU, SUBMINEAZĂ USL,  şi nu mai ştiu câte penibile văicăreli în acest registru.

Atunci, mie nu-mi rămâne decât să merg la neuropsihiatru, să mă consult asupra integrităţii facultăţilor mele psihomentale, eventual morale. Dar nu voi merge, pentrucă îmi aplic un psihotest de discernământ, şi de cinste faţă de mine însumi.

Un test de om cinstit.

El sună scurt şi simplu:

 1.Dacă intru pe o poartă, pe care scrie „Intrarea interzisă”,  cu ce scop o fac?

Pot fi suspectat de încercarea de a fi furat ceva de acolo?

Merit riscul unui şut în fundul meu imbecil, care nu respectă legea?

Merit riscul,  de a fi arătat cel puţin cu degetul, ca un individ care încalcă legea, pentru că gândeşte cu buzunarul?

În concluzie, cei vizaţi de ANI, respectaţi afişul de INTRAREA INTERZISĂ, şi nu va avea nimeni cu voi, vreo treabă!

Nu cred că are vreo vină ANI, că sesizează incompatibilităţi cu  LEGEA.

ABSOLUT NICI UNA!

SĂ NE INTRE ODATĂ ÎN CĂPĂŢÂNA NOASTRĂ DUPLICITARĂ, CĂ NU AVEM VOIE, SĂ RĂSTĂLMĂCIM LEGEA,  după disimularea interesului personal!

În acest caz, să nu ne mai burzuluim pe Băsescu, pentru răstălmăcirea Constituţiei. Voi aţi făcut la fel, cu Legea    ! A demonstrat-o  ANI.

 Aşa faceţi şi cu promisiunile electorale.

Poate că n-ar fi rău, să existe o LEGE pentru  RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR ELECTORALE, în care primul să fie neîncălcarea  Legii!

Sunteţi toţi o apă şi-un pământ!

Vreţi o Românie adevărată?

Atunci respectaţi LEGEA, indiferent că vă convine sau nu!

Onu

ACTUAL

Începând de astăzi, nu renunţ la „Nulla dies sine linea”, dar îmi schimb orientarea. Voi dispreţui în tăcere, turma Domnului, să nu mă ating de oiţele sale, însă  îmi schimb nuanţa socio-politică.

Pentru o mulţime manipulabilă mai uşor ca o cireadă, nu are rost, consumul de energie altruistă.

Mă voi preocupa de pasiunea mea, mai demnă, de nutriţionist amator, şi anume, în prima etapă, despre „alimentaţia cu încărcătură glicemică scăzută”. Dar nu încetez să mă gândesc şi  la cititorii mei consacraţi,  pentru care introduc o nuanţare, şi anume: cine doreşte să participe în mod consecvent, la această temă,  ca la studiul individual, este rugat să mă anunţe, printr-un email, pe adresa onu.ionescu@yahoo.com, în care să menţioneze şi eventuale preferinţe de teme

nutriţionale.

Iar ca înviorare, precum în anunţurile stupide, care precizează  “rog seriozitate”, nuanţez şi eu, că preocuparea fiind pro domo, o vom trata, împreună, cu  cu toată  convingerea.

Am mai încercat abordarea temei, în câteva posturi, dar  m-a întâmpinat răceala indiferenţei neaoşe.

Cât priveşte vizitatorii mei consacraţi, pentru intervalele când nu voi fi publicat, le recomand să caute prin cele1575 de posturi ale blogului,  pe care, cu toate exigenţele mele, le apreciez demne, ca şi pe ei, nu de o simplă lectură.

Cu aleasă preţuire!

Onu

PĂCATUL NEGLIJENŢEI

 Motto:”Nu lăsa pe mâine, ce poţi face azi”-proverb

Zilele trecute, citeam despre drama unui tânăr din Târgu Neamţ, a cărui soţie, a decedat la un spital local.

Ziaristul care anunţă cazul, specific oamenilor mărunţi, îşi începe miniopera, cu aprecieri nefavorabile asupra corpului nostru medical. Nu le mai reiau.

Procedeul acesta al reluării ariei calomniei echivalează cu metoda reconstituirii unei violenţe fizice, reprodusă asupra victimei.

Inuman, atât mental, cât şi fizic.

Pe lângă aprecierile anapoda, autorul , din felul în care-şi organizeaeză materialul, se dovedeşte nu doar  tendenţios, ci şi haotic.

Din lectura mâzgălelii lui, am dedus (ipoteză personală), că nu corpului medical  îi revine partea grea a cauzei decesului, cum se plânge,  învinuind  direct sau aluziv, soţul victimei.

Amărâtul, cu toată compasiunea, presupun, că singur, şi-a sortit soţia pierzaniei.

De fapt, preluat ca un pretext imbecil pentru dezavuarea corpului medical, cazul, reconstituit de mine, din fredonările calomnioase  a doi exponenţi ai transmiterii informaţiei, poate constitui o regulă de viaţă pentru fiecare dintre noi.

 Anume, că nu ne putem permite să ignorăm simptomele riscului bolii, oricare ar fi ea.

Concret, la începutul săptămânii (luni), viitoarea victimă, acuză dureri abdominale atroce.

Nici ea, nici soţul, nu se sesisează, şi abia sâmbătă, merg la dispensarul medical.

 Fără efectul antidurere, scontat imediat, în cazul tratamentului prescris, ca şi cum medicul ar fi însuşi Dumnezeu, soţul îşi duce, în disperare de cauză, soţia la spital, gest ce-l putea face de marţi-miercuri.

 Medicina, iar se dovedeşte mai prejos de Dumnezeu. În urma unei hemoragii de nestăvilit, provocată poate de o biopsie(ipoteza scribălăului local), femeia face stop cardiorespirator.

Fatal, în condiţiile  nedotării spitalului respectiv, cu aparatura adecvată.

Remarc iar, ce specialişti insidioşi, suntem în a găsi şi arunca vini, în toate părţile.

Ajuns aci, mă întreb,  nu fără nedumerire, de ce  oportunităţi medicale, o fi fost lipsită inima regelui Cioabă!?

Concluzia evidentă, cu care nu ne putem nici măcar  permite glume, este că la primele semnale de dezordine în sănătate, să nu  amânăm consultarea medicului.

NEAMÂNAREA, ar trebui să ne  devină necesitate  de viaţă, precum  respiraţia.

Este se pare, apanajul tuturor învingătorilor!  

Onu

VARII

 1.Un comentariu dichisit:cu dus şi întors.

Blogul.., nu ştiu a cui inspiraţie a fost, are un merit fundamental:antrenamentul cerebral, în reciprocitate:prin post şi prin comentariu.

Nu e uşor lucru să scrii un post, şi, de multe ori, tâlcuirea lui.

După cum, şi exprimarea emoţiei pe care ţi-a produs-o, printr-un comentariu. Vizavi de post, trebuie, din respect de sine, să mărturisesc faptul că uneori, sunt devastat de ermetismul pentru mine, al unor subtilităţi ale autorului.

Îndur  frecvent această stare, pe blogurile Alma nahe, Ancapotinteu şi Blog leneş rău.

Cât priveşte comentariul, în reciprocitate, vreau, la rândul meu, să mulţumesc autorului , uneori, pentru corola de emoţii pe care mi-a dăruit-o prin postul respectiv.

Nu ştiu cât reuşesc, dar mă străduiesc.

Asupra unui asemenea comentariu, care spiritual, mie mi-a mers la inimă,voi face referire, în continuare. Citindu-l, am tresărit, speriat, ca apoi, prin întorsătura făcută, să-mi revin, şi să respir, nu doar uşurat, ci şi recunoscător, în sinea mea. Este vorba de perla Aureliei „ecoarta”, la postul „Kuvinte” are dreptate”.

Ea, străluceşte cam aşa:”Sunt profund dezamăgită că trebuie să dau “like” pentru ceva ce, de fapt, nu-mi place!

Îmi place ce-ai scris, dar nu-mi place că ai dreptate!”-ecoarta.

În spirit extrem-oriental, aş spune că este gen:”de la suflet, la suflet!”

2.Nostalgii

Dacă unele bloguri sunt ermetice înţelegerii mele, altele,  în schimb, sunt o oază de emoţii. Dar înainte de a continua, aş vrea să spun, că de ieri, cam de la ora 16, sunt foarte trist. Iar cauza este tot un post: De Ce, Tinere? , de pe blogul Adeenei.

Conceput poetic, tematica sa, a avut darul să mă întoarcă în trecutul, în care entuziasmele tinereţii, se transformă în ingratitudinea indiferenţei faţă de cei dragi. Mama, desigur!

Plecat prin lume, şi inuman de neglijent, primeam scrisori, de la sora mea:

 “dacă ai vedea-o pe mama, cu câtă bucurie întâmpină factorul poştal, şi cît de tristă se întoarce, când  n-a primit  scrisoarea mult aşteptată de la tine! De ce? fecior ingrat !”

Timpul, implacabil în curgerea lui, a făcut  imposibilă, repararea răului.

Ajuns aci, nu mai pot continua. Sunt efectiv răvăşit!

Mamă, ştiu că e prea târziu, dar, te rog  mult, iartă-mă!

Onu

 

MĂSCĂRICIUL DE DUZINĂ

În loc de motto:”Sătul de minciuni, scârbit de politicieni, avid de dreptate, mă duc spre literatură…un idealist, nu ? –Dorian’sBlog.

Aţi văzut vreodată un măscărici veritabil? Eu unul, nu prea.

Ba chiar deloc.

Şi credeam că dacă nu mai avem monrhie, veleitariii respectivi, s-au aciuat  pe unde au crezut că le va fi bine.

 Se spune că în politică, în măscări, şi în media. Până ieri, nu am crezut ipoteza respectivă, dar anumite evenimente,  m-au convins, că totuşi, ei există. Nu veritabili precum cei de la curţile regale.

Dar de duzină, pentru că  regele lor este altcineva. Este banul.

Pentru încântarea căruia, uzează de cele mai actual democratice tertipuri-găselniţe.Ei merg până la violentarea Codului moralităţii cetăţeneşti, CONSTITUŢIA, răstălmăcind fără jenă, Drepturile şi libertăţile fundamentale, dar ignorând Îndatoririle fundamentale, cu aceeaşi nonşalanţă, precum prostituatele stradale, amenzile Poliţiei.

Dar presupun, că aţi prins ideea, care nu poate fi legată decât de nerespectarea unor drepturi ale mele, din care unul, acela de a nu asista la  încălcarea bunului simţ, abuzându-se de nevoia mea spirituală de informare.

 Mi se va replica  prin posibilitatea de a nu asculta unele posturi tv.

 Dar atunci, mă întorc la vremuri desuete, când programul tv era practic violat de politic?

 Azi, banul-rating , a substituit politicul, şi sunt încorsetat să asist la un penibil de neimaginat  de către măscăricii veritabili.

Aseară, spre pildă, am aflat cu stupoare, că dacă nu agreezi intenţia de manipulare a Măscăriciului, rişti să fii dezavuat ca invitatul Tinel, la standul de măscări politice, Subiectiv.  Tema predilectă, reluată obsedant, insulta adusă Majestăţii sale regelui Mihai, de dezavuatul Antenelor, „Guvernatorul Traian Băsescu”. Ei bine, parlamentarul PDL, printr-un citat, insinuând şi o opinie personală, a bătut şaua să priceapă iapa emisiunii, că poate Băsescu  a speculat un aspect, pe care  dacă el Tinel, era rege, (opinia personală) l-ar fi evitat.

Tinel, nu s-a pierdut cu firea, în faţa canonadei de ironii, închipuit inteligente ale moderatorului emisiunii.

De aci, titlul postului, de aci, convingerea mea, ca: “O lumină ascunsă-n cuget”, ca să-l citez pe acelaşiDorian Stoianovici,că mentalitatea comunistă şi securistică, e-n aviditatea lăcomiei noastre de a parveni.   Închei, cu speranţa, că a fost subînţeleasă, nevoia mea cetăţenească, de a nu asista la răbufnirile comunist-securistice, pe care le sesizez, oricât ar încerca vreun măscărici, să se deghizeze.

 Pentru că, toţi apolgeţii Neadevărului, n-au decât un crez:

LĂCOMIA DE ÎNAVUŢIRE, PE ORICE CALE!

Onu

COABITARE

-Ce zici de Ponta? Să nu-i răspundă lui Băsescu la telefon! O întreb eu pe soţia. Ea tace.

Este fan Ponta.

Eu nu sunt fan Basescu.

Insist.

-Se poate oare coabita, in aceste conditii? Cum va reacţiona Basescu?

-Păi, probabil, se va comporta ca si până acum.

-N-ar trebui sa reactioneze faţă de lipsa de respect a lui Ponta?

-Dar de când, porti tu grija educatiei lui Ponta? Mi-o intoarce ea.

Ai trecut cumva la Antena 3?

Simt electricitatea atmosferică familială, şi încerc să mă retrag tiptil.

Cu soţia, chiar înger, nu e bine să te pui rau.

Simtind si ea electricitatea acumulată, incearcă sa recupereze, pentru Ponta.

-Probabil o pricepe si el, (Basescu), ca intelegerea politica sau ce-o mai fi coabitarea asta, trebuie respectata de ambele parti. Altfel, ce sa mai aiba Ponta de vorbit cu el? imi spune ea conciliant.

-Poate ai dreptate, desi, inca nu mi-e clar rostul coabitarii Ponta- Basescu. Ii cânt eu în strună.

-Păi, eu am înţeles, că  pentru a avea liniste, sa-si vada eficient de guvernare. Că n-ai văzut cu ce faţă de junglă speriată, îl repetă  Blaga pe Basescu?

-Mda, cred ca ai perfectă dreptate.Nici mie nu-mi place slugărnicia nedemnă  a lui Blaga, faţă de dispreţul ostil al lui Băsescu.

Din priviri, am înţeles că m-am reabilitat, faţă de gafa cu Ponta. Am scăpat uşor!

Onu

PRO DOMO

Pizmuitorii mă acuză de senzualitate.

Nu-i contrazic. Ba, dimpotrivă, îmi confirm trăsătura, şi le sugerez, să încerce să fie şi ei ca atare.

Îi asigur chiar de multe momente speciale, nebănuite, pur şi simplu.

Însă, dacă mi s-ar fi cerut până azi, o descriere a stărilor mele de senzualitate, n-aş fi ştiut  să răspund decât prin: bucurie sau fiorul trăirii ei.

Fără alte conotaţii care pentru alţiii, căutate şi fabulate,  trăirile mele, nu ar fi decât atavisme. Dar înainte de a da cuvântul unui om într-adevăr de spirit, OSHO, vă relatez succinct, o mică istorioară, petrecută ieri.

. Merg să cumpăr hrană pentru Puşa, pisica mea, a cărei senzualitate faţă de mine,este debordantă. Voi încerca, să povestesc, într-un post, despre exteriorizarea ei, atât de entuziastă, încât, soţia impresionată, îmi reproşează:

”hai, măi, mângâi-o şi tu puţin,nu vezi cât de frumos te roagă.!?”

 De dragul soţiei, mă aplec, şi o mângâi . Entuziasmul manifestării, este de neimaginat.

Simt că nu aş avea harul, să-l descriu.

 Poate dacă eram Buffon, “naturalistul, şi nu fotbalistul”, cum cred, că tot senzual, mă corecta cineva, aş reuşi, documentat, să îi descriu efuziunile sufleteşti.

Pentru că, deşi nu sunt sigur de intelectul unor vieţuitoare, nu mă îndoiesc nici o clipă, de existenţa sufletului acestora.

Aşadar, cumpăr hrana Puşei, şi vorbăreţ cum sunt, îi spun vânzătoarei :

“- v-am văzut ieri, fumând.

–Pe mine? Nu cred. Şi cu un gest scurt, îşi desface halatul, de sub care, şi-a făcut apariţia ferm, un pepenaş de burtică. De când am aflat…, gata cu ţigările!

-Probabil era o însoţitoare de pacient; încerc eu evaziv.., o scuză.

V-am relatat cazul, tot ca pe o expresie a unei stări de senzualitate.

Aşadar, îl voi cita  pe OSHO.

Succint, că deja m-am cam întins la vorbă!

“Ce este senzualitatea? spune el.

Senzualitatea înseamnă că eşti deschis, că porţile tale sunt deschise, că eşti gata să palpiţi o dată cu existenţa.

 Dacă o pasăre începe să cânte, o persoană senzuală imediat simte cântecul rezonând în cel mai profund colţ al fiinţei sale.

Persoana lipsită de senzualitate nici măcar nu aude sau poate că percepe doar un zgomot venit de undeva; nu îi pătrunde în inimă.

Un cuc începe să-şi cânte chemarea-persoana senzuală, începe să se simtă ca şi cum cântecul nu ar veni dintr-un crâng îndepărtat, ci din profunzimea propriului suflet..

Devine propria chemare, propria tânjire după divin, propria tânjire după persoana iubită.

În acel moment, omul şi pasărea sunt una şi aceeaşi fiinţă.

Când vede o floare frumoasă înflorind, persoana senzuală înfloreşte o dată cu ea, devine o dată cu ea, floare.

Persoana senzuală este lichidă, curgătoare, fluidă.

Cu fiecare experienţă, devine chiar acea experienţă.

Văzând apusul soarelui, este apus.Văzând noapte, devine întuneric, Dimineaţa devine lumină.. Este tot ceea ce este şi viaţa.

Gustă viaţa din orice ungher şi colţişor. Astfel devine bogat; aceasta este adevărata bogăţie. Ascultând muzică este muzică; ascultând sunetul apei, devine acel sunet.

Iar atunci când vântul trece prin crengile copacilor şi prin trosnetele lor, nu este departe de ele.Se află în mijlocul lor, este unul  dintre ele-este o creangă.

Afi sensual, înseamnă a fi deschis la toate misterele vieţii.

Devino din ce în ce mai sensual şi renunţă la toate acuzaţiile.

Lasă-ţi corpul să devină o poartă.”

                 Onu