Arhive lunare: August 2013

Azi, mă tâmpesc!

Câteva zile bune,

Antena, n-am deschis

Şi diferit la lume,

Atent, am privit fix

De pildă, la Ancuţa.., postul,

Aţâţat, l-am recitit,

Şi mirabil, al memoriei depozit

În rimă, a răbufnit,

Prin comentariul alipit:

          * * *

“Vulcanic este sexul

Făcut pe unde-ţi vine

Fără recuzită şi fabulări meschine.

Aşa l-am cunoscut,

Aşa l-am practicat,

Asa, fiorul tainic

Al Evei l-am gustat.

Fără lumânări, vinuri şi gustări

În răbufniri atroce,

De contopite  stări.”

        Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Onu, Pagini de Jurnal

STEVE JOBS ŞI “ACTUAL”

Azi noapte, pe alee,

Stivi iar mi-a apărut”

-“ACTUAL”ţi l-am citit

Foarte bine ai gândit

Despre mine-ai auzit, cred

Cum glicemia, de hac, iute, mi-a venit.

Că nu este  chiar aşa,

Cum sporovăie mulţimea.

Fructa dulce, mereu e bună,

Dar luată cu măsură.

Fără măsură, ea e pricina

Care solicită puternic, insulina.

Hormonul, tare, ce ca o mină

Explodează în corp.

Şi ca să-i stingă iute incendiul,

Ficat, pancreas epuizează.

Iar corpul, lent, se degradează

-Steve, stai, dacă-nţeleg,

Porţii mici, eu să aleg

Nu poate fi rău, deloc.

Şi , cred spusă, mai pe şleau,

 Împart  totul, pe din trei,

Sub formă de supă- cremă, să le beau!

-Da, încearcă, dacă ţii,

Porţii mari de fructe dulci, a evita.

Puseul de insulină,  corpului…, nu-i da

Altfel, fără să observi, ceasul biologic,

Ce organismul dirijează,

Ca orice mecanism , se dereglează

Corpului, peste cap,

 Îi dă tot rostul,

Şi nu  departe va fi clipa,

 Când popii, vrei nu vrei…, să îi dai ortul.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie

AMAR!

-Soro, la postul meu de ieri,

Comentarii, nicăieri

Tu ce crezi, că n-am făcut?

-Ba eu cred că s-au temut.

Că vezi tu, noi suntem tari

Dar nu la păreri prea mari.

Unde se cer şi răspunderi.

-Ai.., măi, las-o-ncolo,

Aşa gândeşti tu, de noi

Ce ne-nchipuim eroi?

Când la vorbe fără noimă,

 Avem cea mai tare formă?

-Măi, ia  controlează-ţi vorba,

 Că nu a ta este ciorba.

Lasă USL-un pace!

Oricum,  ANI, nu-i dă pace .

Aaa, tu.., visător, gândeşti

 Să  reuşeşti, să-i corijezi?

 Fii cuminte, nu ai spor

  Ei au interesul lor.

-Dacă spui tu, Surioară,

Încerc porni, spre alte zări

Unde oameniii politici,

Au, şi alte abordări

Cred că nu e rea ideea

Unde Legea, este cheia!

Onu

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

ANI ŞI CINSTEA U.S.L.

Aurelia ecoarta, va crede că sunt neserios, şi mă va lua, pe bune, la „trei păzeşte”.

În fond, ar avea dreptate.

Cu ce sunt eu mai serios, decât cei, despre care voi scrie, dacă-mi încalc propriile promisiuni?!

Dar nu, nu pot rămâne indiferent la ipocrizia unei părţi din USL.

Mare durdură, că ANI, a declarat incompatibili, nu ştiu câţi primari USL, pentru nerespectarea nu ştiu cărei legi.

ANI ASCULTĂ DE BĂSESCU, SUBMINEAZĂ USL,  şi nu mai ştiu câte penibile văicăreli în acest registru.

Atunci, mie nu-mi rămâne decât să merg la neuropsihiatru, să mă consult asupra integrităţii facultăţilor mele psihomentale, eventual morale. Dar nu voi merge, pentrucă îmi aplic un psihotest de discernământ, şi de cinste faţă de mine însumi.

Un test de om cinstit.

El sună scurt şi simplu:

 1.Dacă intru pe o poartă, pe care scrie „Intrarea interzisă”,  cu ce scop o fac?

Pot fi suspectat de încercarea de a fi furat ceva de acolo?

Merit riscul unui şut în fundul meu imbecil, care nu respectă legea?

Merit riscul,  de a fi arătat cel puţin cu degetul, ca un individ care încalcă legea, pentru că gândeşte cu buzunarul?

În concluzie, cei vizaţi de ANI, respectaţi afişul de INTRAREA INTERZISĂ, şi nu va avea nimeni cu voi, vreo treabă!

Nu cred că are vreo vină ANI, că sesizează incompatibilităţi cu  LEGEA.

ABSOLUT NICI UNA!

SĂ NE INTRE ODATĂ ÎN CĂPĂŢÂNA NOASTRĂ DUPLICITARĂ, CĂ NU AVEM VOIE, SĂ RĂSTĂLMĂCIM LEGEA,  după disimularea interesului personal!

În acest caz, să nu ne mai burzuluim pe Băsescu, pentru răstălmăcirea Constituţiei. Voi aţi făcut la fel, cu Legea    ! A demonstrat-o  ANI.

 Aşa faceţi şi cu promisiunile electorale.

Poate că n-ar fi rău, să existe o LEGE pentru  RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR ELECTORALE, în care primul să fie neîncălcarea  Legii!

Sunteţi toţi o apă şi-un pământ!

Vreţi o Românie adevărată?

Atunci respectaţi LEGEA, indiferent că vă convine sau nu!

Onu

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

ACTUAL

Începând de astăzi, nu renunţ la „Nulla dies sine linea”, dar îmi schimb orientarea. Voi dispreţui în tăcere, turma Domnului, să nu mă ating de oiţele sale, însă  îmi schimb nuanţa socio-politică.

Pentru o mulţime manipulabilă mai uşor ca o cireadă, nu are rost, consumul de energie altruistă.

Mă voi preocupa de pasiunea mea, mai demnă, de nutriţionist amator, şi anume, în prima etapă, despre „alimentaţia cu încărcătură glicemică scăzută”. Dar nu încetez să mă gândesc şi  la cititorii mei consacraţi,  pentru care introduc o nuanţare, şi anume: cine doreşte să participe în mod consecvent, la această temă,  ca la studiul individual, este rugat să mă anunţe, printr-un email, pe adresa onu.ionescu@yahoo.com, în care să menţioneze şi eventuale preferinţe de teme

nutriţionale.

Iar ca înviorare, precum în anunţurile stupide, care precizează  “rog seriozitate”, nuanţez şi eu, că preocuparea fiind pro domo, o vom trata, împreună, cu  cu toată  convingerea.

Am mai încercat abordarea temei, în câteva posturi, dar  m-a întâmpinat răceala indiferenţei neaoşe.

Cât priveşte vizitatorii mei consacraţi, pentru intervalele când nu voi fi publicat, le recomand să caute prin cele1575 de posturi ale blogului,  pe care, cu toate exigenţele mele, le apreciez demne, ca şi pe ei, nu de o simplă lectură.

Cu aleasă preţuire!

Onu

4 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de Jurnal, Sănătate

PĂCATUL NEGLIJENŢEI

 Motto:”Nu lăsa pe mâine, ce poţi face azi”-proverb

Zilele trecute, citeam despre drama unui tânăr din Târgu Neamţ, a cărui soţie, a decedat la un spital local.

Ziaristul care anunţă cazul, specific oamenilor mărunţi, îşi începe miniopera, cu aprecieri nefavorabile asupra corpului nostru medical. Nu le mai reiau.

Procedeul acesta al reluării ariei calomniei echivalează cu metoda reconstituirii unei violenţe fizice, reprodusă asupra victimei.

Inuman, atât mental, cât şi fizic.

Pe lângă aprecierile anapoda, autorul , din felul în care-şi organizeaeză materialul, se dovedeşte nu doar  tendenţios, ci şi haotic.

Din lectura mâzgălelii lui, am dedus (ipoteză personală), că nu corpului medical  îi revine partea grea a cauzei decesului, cum se plânge,  învinuind  direct sau aluziv, soţul victimei.

Amărâtul, cu toată compasiunea, presupun, că singur, şi-a sortit soţia pierzaniei.

De fapt, preluat ca un pretext imbecil pentru dezavuarea corpului medical, cazul, reconstituit de mine, din fredonările calomnioase  a doi exponenţi ai transmiterii informaţiei, poate constitui o regulă de viaţă pentru fiecare dintre noi.

 Anume, că nu ne putem permite să ignorăm simptomele riscului bolii, oricare ar fi ea.

Concret, la începutul săptămânii (luni), viitoarea victimă, acuză dureri abdominale atroce.

Nici ea, nici soţul, nu se sesisează, şi abia sâmbătă, merg la dispensarul medical.

 Fără efectul antidurere, scontat imediat, în cazul tratamentului prescris, ca şi cum medicul ar fi însuşi Dumnezeu, soţul îşi duce, în disperare de cauză, soţia la spital, gest ce-l putea face de marţi-miercuri.

 Medicina, iar se dovedeşte mai prejos de Dumnezeu. În urma unei hemoragii de nestăvilit, provocată poate de o biopsie(ipoteza scribălăului local), femeia face stop cardiorespirator.

Fatal, în condiţiile  nedotării spitalului respectiv, cu aparatura adecvată.

Remarc iar, ce specialişti insidioşi, suntem în a găsi şi arunca vini, în toate părţile.

Ajuns aci, mă întreb,  nu fără nedumerire, de ce  oportunităţi medicale, o fi fost lipsită inima regelui Cioabă!?

Concluzia evidentă, cu care nu ne putem nici măcar  permite glume, este că la primele semnale de dezordine în sănătate, să nu  amânăm consultarea medicului.

NEAMÂNAREA, ar trebui să ne  devină necesitate  de viaţă, precum  respiraţia.

Este se pare, apanajul tuturor învingătorilor!  

Onu

7 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

VARII

 1.Un comentariu dichisit:cu dus şi întors.

Blogul.., nu ştiu a cui inspiraţie a fost, are un merit fundamental:antrenamentul cerebral, în reciprocitate:prin post şi prin comentariu.

Nu e uşor lucru să scrii un post, şi, de multe ori, tâlcuirea lui.

După cum, şi exprimarea emoţiei pe care ţi-a produs-o, printr-un comentariu. Vizavi de post, trebuie, din respect de sine, să mărturisesc faptul că uneori, sunt devastat de ermetismul pentru mine, al unor subtilităţi ale autorului.

Îndur  frecvent această stare, pe blogurile Alma nahe, Ancapotinteu şi Blog leneş rău.

Cât priveşte comentariul, în reciprocitate, vreau, la rândul meu, să mulţumesc autorului , uneori, pentru corola de emoţii pe care mi-a dăruit-o prin postul respectiv.

Nu ştiu cât reuşesc, dar mă străduiesc.

Asupra unui asemenea comentariu, care spiritual, mie mi-a mers la inimă,voi face referire, în continuare. Citindu-l, am tresărit, speriat, ca apoi, prin întorsătura făcută, să-mi revin, şi să respir, nu doar uşurat, ci şi recunoscător, în sinea mea. Este vorba de perla Aureliei „ecoarta”, la postul „Kuvinte” are dreptate”.

Ea, străluceşte cam aşa:”Sunt profund dezamăgită că trebuie să dau “like” pentru ceva ce, de fapt, nu-mi place!

Îmi place ce-ai scris, dar nu-mi place că ai dreptate!”-ecoarta.

În spirit extrem-oriental, aş spune că este gen:”de la suflet, la suflet!”

2.Nostalgii

Dacă unele bloguri sunt ermetice înţelegerii mele, altele,  în schimb, sunt o oază de emoţii. Dar înainte de a continua, aş vrea să spun, că de ieri, cam de la ora 16, sunt foarte trist. Iar cauza este tot un post: De Ce, Tinere? , de pe blogul Adeenei.

Conceput poetic, tematica sa, a avut darul să mă întoarcă în trecutul, în care entuziasmele tinereţii, se transformă în ingratitudinea indiferenţei faţă de cei dragi. Mama, desigur!

Plecat prin lume, şi inuman de neglijent, primeam scrisori, de la sora mea:

 “dacă ai vedea-o pe mama, cu câtă bucurie întâmpină factorul poştal, şi cît de tristă se întoarce, când  n-a primit  scrisoarea mult aşteptată de la tine! De ce? fecior ingrat !”

Timpul, implacabil în curgerea lui, a făcut  imposibilă, repararea răului.

Ajuns aci, nu mai pot continua. Sunt efectiv răvăşit!

Mamă, ştiu că e prea târziu, dar, te rog  mult, iartă-mă!

Onu

 

8 comentarii

Din categoria De acasă ..., Pagini de Jurnal