Speranță perdantă

Vreau, nu vreau, nu reușesc, să nu dau peste chipul infantil politic, al lui Ponta. Cred că și el, este convins de propria-și lașitate, dovedită în fața mulțimilor inofensive. Se sperie, și demisionează. Este evident, pentru oricine, că nu este făcut pentru onoruri, glorie și Țară! Eu sunt mâhnit, să-mi fi pus speranțele,într-o iluzorie reapariție a Scenei Revoluției Franceze. De fapt, recunosc să mă fi lăsat înșelat, ca mulți alți români, de eroarea domnului Adrian Năstase, că, poate ,Victor Ponta, ar fi fost o eventuală soluție politică , în viitorul României.
Dar, câteva secvențe de ostilitate,din partea Iluzoriului, față de Dragnea, au fost suficiente, pentru concluzia că totul este fum propagandistic, pentru o speranță perdantă.
Onu

Măreție

Hoinărind prin blogosferă, am întâlnit un avatar specific sufletesc. O mână, evident hotărâtă, dar inspirând o blândețe maternă, ține un picioruș de bebeluș. Fără voie, închizi ușor ochii și, ca la un ecran radiologic, parcă simți transferul discret de energii, de la palmă, la bebeluș. Nu poți rămâne indiferent, în fața acestui schimb de viu.Ochii ți se adumbresc ușor, și retrăiești nostalgia afecțiunii materne, pentru creația ei divină, și te emoționezi, la gândul că aparții unui gen special, pe care poate, nu l-ai prețuit îndeajuns, ca să te bucuri deplin de farmecul său.
Privești prin ceața lacrimilor ivite necontrolat, și te minunezi de măreția vieții, măreție din care, și tu faci parte.
Onu

Nedumeriri,

Înclin să cred că faima Divinității, constă în dificultatea de a ne-o imagina.
În fața nedumeririlor, încerc un sentiment de nesiguranță incontrolabilă.
De ce oare,spre pildă, ne îndrăgostim?
De ce oare, această stare, devine definitorie, acaparatoare, pentru pentru existența noastră?
Oare chiar ne place să devenim dependenți de cineva care ne place?
Oare Dumnezeu, când a creat Lumea, să-i fi imprimat din slăbiciunile sale?
Prin această trăire emoțională a apropierii de către cineva, pe care tocmai ai cunoscut-o ?
Vibrație, care te învăluie ușor cutremurat, ca o stare febrilă incipientă?
Vorbesc despre o ușoară zonă tectonică emoțională, destul de activă, între plăcile sale componente. Onu

Plagiat

La ultimul articol, Aparențe, mi se reproșează în ghilimele, că am plagiat titlul. Îmi pare rău, pentru gestul necugetat, de a nu fi fost original , măcar în titlu.
Oricum, cel plagiat, ar trebui,în opinia mea, să se simtă flatat, că nu este de colea, să fii plagiat. Totuși, ca să reparăm lucrurile, în mod cavaleresc, propun o întâlnire diplomatică, într-o locație de discretă audiență, spre repararea prejudiciilor aduse.
Propun ca arme de dispută, surâsul, zâmbetul larg , îmbrățișarea.
Dacă nu vom rezista entuziasmului frenetic, al fiecărei încercări, rămâne suprema soluție, îngenuncherea în fața Altarului.
Onu

Aparențe

Ceea ce voi scrie, sper să fie luat ca un gest specific omenesc, o reacție inerentă viului, care trăiește spontan intimitatea, sau care ne caracterizează atașamentul nediscriminatoriu, față de intimi.
Mi-am făcut rondul de plimbare zilnică. La înapoiere,m-am oprit la buticul meu de cărți, preferat. Înăuntru, buticăriței, îi era rău. Vomita. Am întrebat-o, dacă o pot ajuta cu niște antivomitve, mi-a mulțumit, dar nu a dorit. Starea respectivă, o chinuia după sărbători. În timp ce-mi vorbea, o dâră persistentă de salivă, i se prelingea de la gură, nereușind s-o oprească.
O stare firească omului cu probleme de indigestie. Am mai insistat câteva minute, dacă o pot ajuta în vreun fel, dar la refuzul său, că nu, am plecat. Pe drum, reflectam aiurea. Oare aș mai dori să o sărut, cu aceeași ardoare, după ce i-am văzut criza de indigestie? Răspunsul sincer, însoțit de un înghițit ușor forțat, a fost de un nu categoric.
Ciudat, mi-am răspuns eu, surprins de propriu-mi răspuns.
-Ești un insensibil , mi-am reproșat.
Doar ai mai comis gestul, când cei dragi ție, au fost în momente critice și când ți-ai fi dat orice, chiar și sufletul, ca să-i ajuți!
La auzul acestui glas interior, am realizat că, una este trăirea emoțională autentică, și alta, reacția tulburătoare, a senzualității animalic dominatoare.
Onu

Astrofizician

Calculatorul meu are o suferință. De câte ori îmi place virtual, cineva, mă blochează în toate demersurile de a atrage pe acea cineva, fie și într-o simplă conversație.
Se manifestă foarte posesiv, fără măcar o minimă negociere. Pur și simplu, ca o capră încăpățânată, se proptește într-o blocare stupidă.
Vă imaginați, asta constituie o mare suferință pentru mine, întrucât mă lipsește de iluzia perspectivei cunoștinței unei Doamne, căreia, cine știe, dacă nu i-am fost pecetluit de soartă. Și cum am mare încredere în soartă, trăiesc o mare decepție,când mă oropsește în felul acesta. Este ca și cum, omul drag de lângă tine, manifestă o detașare de o răceală siberiană, în timp ce tu, te cuibărești la pietul lui, în speranța că te va alinta cu iluzoriul, Dragul meu prostuț, cum îți poți închipui, că noi doi, am fi o pereche potrivită?
Și nu ar greși, dacă prostuțul, ar trăi numai cu entuziasmul.
Pentru că, Iubirea este exclusiv pentru sine. Este ceva de esență subiectivă, care nu vede , nu aude, și nu iartă.
Te pierde și te ridică, de parcă viața ta, a devenit un Uragan bun de studiat pentru astrofizicieni.
Ce păcat, că nu sunt astrofizician!
Onu

Așa se face de Anul Nou…

Ieri,aud un ciocănit energic în ușă. Deschid, fără să mai folosesc vizorul. Miezul zilei, îmi zic, trebuie să fie cineva serios. Când colo, omul de serviciu, cu gura până la urechi, și mieros greață, îmi urează Un An Nou Fericit. Adevărul, este că nu m-a prea încântat mutra lui alcoolică, în chip de binevoitor milog. Am zâmbit forțat, și l-am expediat prompt, cu un Ne vedem mai târziu. Asta, înseamnă, o bere, la alegerea lui, pentru că este băiat modest, și se respectă cu o bere de calitate. Pe mine, mă încântă prezența lui, pentru că îmi dă de reflectat asupra emigrației indiene din nu mai știu care timpuri. Oricum, rezistentă specie umană. Și receptivă muzical, de mai mare interesul.Și influentă.
Am întrerupt, pentru o clipă, că a venit lăptarul. Altă figură, amuzantă, dar neaoșă. Măcar el, crește vite, două-trei câte o avea, și cultivă pământul. Nu are preocupări artistice, dar nu-i lipsește discursul bine punctat, despre bani.
Este amuzant, să observi oamenii cunoscuți, prin prisma virtuților lor autentice.
Onu

Temă biblică

Ei, nu, devine totul, revoltător. Voiam să scriu despre altceva, când, aruncându-mi privirea pe fereastră, prin dreptul ei, trece o tipă, aidoma criminalei de la metrou. Dar n-o să mă las derutat, deși, tare sunt curios să –i văd o radiografie a trăirilor suferințelor. Nu din cinism, ci din curiozitatea de a urmări mecanismele verbale de autoapărare ale criminalilor.
Poate, în mentalitatea lor morbidă, nu este exclus, să acuze victima, că nu a rezistat agresiunii.
Că n-a fost decât o palmă!
De fapt, m-ar interesa așa zisa invocare a lipsei de discernământ a făptașului. Mi se pare absolut ilogic, în cazul unei crime deliberate, să cauți circumstanțe atenuante sau așa zis agravante.
Odată viața cuiva luată, nu mai poate exista scuză!
Onu

Constatare

Nu știu, ce vor fi pățit liberalii, de s-au liniștit în cavalcada anti psd.
Nu-i mai recunosc. Poate este o schimbare de tactică de orientare constructivă.
Poate au înțeles că lupta lor de gherilă, anti psd, este contra productivă, poate și-au dat seama de inutilitatea momentană a existenței lor, sau poate sunt în schimbare de penaj.
Oricare ar fi motivul, îmi place schimbarea lor de tactică agresivă, evident perdantă, românul, nefiind înclinat spre sfadă inutilă și absurdă.
Sau poate,s-au concentrat numai pe Dragnea?
Oare cine o fi Maestrul de Ceremonii?
Este de admirat, faptul că și-au domolit o ură, ce părea surdă, și oarbă, la oricare evidențe socio-politice, postelectorale.
Pentru că, ura, nu doar ucide, ci și sinucide, roade pe dinăuntru,ca un cancer.
Dacă s-ar admite prin absurd, că ura ar fi și altceva, altceva, decât non discernământ.
Așadar, Noul An, are meritul de a fi adus măcar o impresie de liniștire a încrâncenării spiritelor interne, factor asigurător de limpezire a pornirilor iraționale.
Doamne Ajută, ca vecinii politici interni , să-și dea o mână de ajutor, și să lase dihonia dintre ei!
Ar pierde Politica românească ceva din din asta?
Un An Nou Bun pentru înțelepciunea politică națională!
Onu

Halucinație

Aseară, mă uitam la A3, avid de noutăți. Iar asta, nu din cauză că aș fi eu un tip special, ci pentru că, în acord cu anul, simțeam nevoia de noutăți.Dar Gâdea a lipsit, probabil din motive de Sărbători. Că o fi el preot baptist,dar ca om trebuie să aibă și niște slăbiciuni omenești. Ori, care mai irezistibilă slăbiciune, decât Eva? Că nu am nici un dubiu ca Eva să nu fi fost copleșitor de frumoasă. Altfel, Adam, n-ar fi fost atât de prolific, încât să umple pământul cu atâta omenire. Chiar mi se pare năucitor efortul de populare a pământului, cu zone mai propice vieții, cu altele mai ostile, dar toate pline de entuziasmul zămislirii.
Fără s mă epateze, Dana Grecu, aseară, înlocuindu-l pe Mihai Gâdea , m-a purtat pe undele păcatului.
Mi-a venit să o sărut din entuziasmul Noului An.
În clipa gândului păcatului , mă fascinau gâtul și însuflețirea molcomă, pe care încerca, marcată probabil, de copleșitoarea personalitate a șefului, să le mențină la un nivel bănos de audiență.
N-am să ascund, dar în acele momente, o clipă, mi-a fost dragă, și, într-un gest necontrolat, am sărutat-o pe gâtul alb, și armonios sculptat.
Dar culmea, speriat de gestul meu nebunesc, gâtul mi-a părut fad, având pielea insensibilă, ca un șervețel de masă.
Consecutiv gândului meu necurat, pentru că nu putea fi altfel calificat, Dana, a dus palma dreaptă,la gât , plimbând-o ușor, de-alungul lui, cam în zona pe care eu păcătuisem.Puterea gândului, mi-am zis,și m-am speriat.
Un gând plăcut, poate fi atât de intens, încât să devună halucinatoriu?
Poate scena, nici n-a avut loc, dar dorința mea incitată, să-mi fi produs asemenea tulburare? M-am culcat, preocupat de dorința că poate voi retrăi scena în vis.
Să mă dumiresc, asupra absurdului , cum o piele ce pare, aristocratică, se transformă imaginativ, într-o hârtie creponată.
Onu