Cutră, cutre

Nu, nu este o impolitețe în exprimare, din parte-mi.
Dimpotrivă, o amărăciune socio-politică, pentru trădarea pe care o suferă Dragnea, din partea vicepreședinților săi, indiferent de sex.
Pentru rigoarea lingvistică, conform DEX, cutră și pluralul său, înseamnă persoană prefăcută,fățarnică, intrigantă, lichea, secătură.
Să se încadreze în această definiție, cei pe care Dragnea, i-a făcut colaboratorii săi apropiați, în înfăptuirea dezideratelor politice, ale PSD?
Sau, să fie acesta portretul moral al unora?
Mare decepție, pentru mine, care eram cât pe ce, să-i votez, dacă nu făceam febră în ziua votului.
Formă inspirată a Divinității, de a ne opri de la tâmpenia inerentă a votului.
Și, credeam atât de mult, în oltenii lui Nea Mărin miliardar.
Pușa, pisica mea, trage cu ochiul peste umăr, de pe spătarul scaunului, și-mi miaună
-Oprește-te, până nu spui iar vreo tâmpenie politică. Ți-am mai spus că Vrâncioaia este o legendă. Și mă lovește ușor cu o gheară, spre mai multă convingere.
Nu am ce face, și mă conformez, intrând sub plapumă, pentru o nouă porție de transpirație, de unul singur.
Poate-mi vine și mie, mintea la cap! Și încep să-l boscorodesc, pe Dragnea
-Ți-am mai spus să nu ai încredere în cei pe care tu i-ai ridicat la nivelul tău.
Că în orice parvenit, mocnește starea de nerecunoștință, ca într-o infecție purulentă?
-Off, de te-ai învăța odată minte!

Onu

Virgula,

Ieri, lăudându-mă cuiva,cu încropirile mele poetice, m-am încărcat de Doamne-ajută. Că pun prea multe virgule.
Încerc să mă explic.
Pentru mine, virgula, înseamnă o pauză emoțională, și cum scriu sub imperiul emoției, este firesc, să o transpun grafic, prin virgulă.
Dar, ca să echilibrez situația, voi încerca abordarea unor nedumeriri personale legate de absurdul politic.
Și anume, nu înțeleg, ce au liberalii, împotriva social-democraților.
Faptul că mulțimea i-a preferat?
N-ar fi mai bine să se întrebe de ce?
În acest caz,rândurile mele se adresează celor orbiți de patima eșecului electoral.
Să se întrebe, dacă nu cumva, sunt prea inteligenți, și atunci, mulțimea, nu-i discerne?
Dacă nu cumva, pun probleme prea dificile, intelectului majoritar!?
Mă întreb, pentru că mi-aș dori s-o văd mai des, pe Alina Gorghiu, să-i aud graseierea, să-i văd nedumerirea, că deși se vede că este foarte bună, mulțimea electorală, nu are flerul său, iremediabil antipesedist.
Probabil, Politica, instabilă emoțional, și confuză intelectual, trebuie s-o ia puțin mai altfel.
De la Brătieni, ale căror țeluri unioniste, nu se împiedecau de tot soiul de prejudecăți?
Că, oricum, și eu sunt nerăbdător, s-o văd, că-mi merită votul.
Onu

Salvare liberă

Ce să fie, ce să fie?
Astăzi, am mers pentru ajutor, la calculator, undeva.
Nu m-am dumirit, dar am plecat cu o emoție ciudată.
Am simțit, că persoana vizitată, mă însoțește, ca o stare nedefinită.
Acum, încerc, un sentiment de nedumerire.De ce simt în mine , Persoana?!
Să mă fi îndrăgostit?
-O, nu Doamne, ferește-mă rogu-te, de așa ceva!
Dacă persoana, nu ar fi căsătorită, mai treacă-meargă.
Dar peste durere, să mai adaug nemulțumirea de sine, ar fi prea de tot.
Cum se pot împăca, inima, cu morala?
Se apropie seara. Oare, noaptea, mă va ajuta?
Trimite-mi, Doamne, imploru-te, o Salvare liberă!
Onu

La Gigel,

Obișnuit cu bună creșterea,din copilărie, Am adăstat puțin, pe La Gigel, cititorul meu aristocrat și consecvent.
Primirea?
O euforie.
Din start,
Cărţile noastre cele de toate zilele!
Îți mulțumesc, Gigele!
Cuvântul carte e tot mai rar rostit, de parcă anume, ar fi afurisit.
Onu

Facebook

Aud multă lume, că s-au cunoscut pe facebook. Mare mister, pentru că, eu nu reușesc , nici măcar să-mi public articolele proprii. Darmite, să mă mai și împrietenesc!
Așa că, dacă un cititor sau cititoare, care îmi citește această confesiune, crede că m-ar putea ajuta, să scap de această traumă, și ar face-o, i-aș rămâne dator, publicând numai pe facebook!
Odată, apelul lansat, aștept, cu emoție, să pot deveni și eu, un om întreg, pentru că, simt o mare jenă socială, să nu fiu în rândul elitei societății scriitoare, pe facebook.
Vă imaginați oful meu informatic?
Articol scris în așteptarea imaginației virtuale. Ca să nu-mi pierd încrederea, în bruma de mine.
Nu voi încheia, cu formula perimată deja, a mulțumirii anticipate!
Onu

DEROMÂNIZARE?

BRÂNCUȘI ESTE UNIC ÎN LUME. O MÂNDRIE A ACESTEIA.Dar aparține exclusiv României.

Nu poate exista decât o casă memorială Brâncuși, fie și cu puținele lucruri care i-au aparținut.

De aceea  vânzarea  la licitație a  renumitei  veste verde de lucru a acestuia, mi se pare o impietate culturală, unn act de dispreț național, de neînțeles.

Ne vindem și reprezentativitatea națională, de notorietate mondială?

Doamne, în ce țară de înstrăinați trăim? Cum să nu ne disprețuiască toată latinitatea?

Nu cred că Președintele Franței a auzit despre această impietate.

Ar avea sigur o reacție, mai ales că atitudinea lui de bun simț general,  îl recomandă ca pe o personalitate apreciabilă?

Oare societatea culturală română, va rămâne impasibilă?

Încep să mă întreb îngrijorat, ca acei care vorbesc despre depopularea  în perspectivă a   României. Oare ce se întâmplă cu  această adunătură indiferentă față de sine.

Încep să cred că întrebarea mea:

– Ce sunt de fapt Românii, este absolut justificată, și în fapt , retorică.

 Onu

PROSTULE.., ÎȚI MULȚUMESC !

Nu eu mă pronunț astfel.
Am alăturat denumirea a două experiențe ale cercetătorului japonez Masaru Emoto, prin care ne-a atenționat că dacă suntem grăbiți, furioși, sau neliniștiți, inducem energie negativă celulelor noastre și a explicat aceaastă teorie prin reactivitatea cristalelor de apă față de cuvinte.

Să nu uităm, că 70 de procente, suntem alcătuiți din apă.
În acest scop a introdus orez gătit în două recipiente diferite, inscripționând pe unul sintagma PROSTULE, respectiv, pe altul.., ÎȚI MULȚUMESC.
După un anumit timp , orezul etichetat cu PROSTULE, s-a înegrit, prin alterare, iar cel etichetat cu ÎȚI MULȚUMESC, s-a îngălbenit, datorită unui grad atenuat al degradării.
Simplu spus, cuvintele poartă energie și influențează vibrația hranei ,  contribuind la propagarea acestei energii.
Așadar, gândurile afecteză energia hranei.
Altfel spus, energia vibrațională vindecătoare a hranei, poate fi micșorată și negativizată, de atitudinile exterioare, gândurile, cuvintele și acțiunile noastre, indiferent de proveniența alimentelor respective.
Concluzia savantului, poate fi înțeleasă și astfel:
dacă adăugăm energie pozitivă și avem gânduri bune în timpul mesei, hrana transmite o creștere exponențială de energie pozitivă .
Și invers, în cazul unor atitudini ostile.
Ajuns aci.., cred că ne aflăm în fața unei demonstrații științifice asupra rolului rugăciunii, fie înainte de masă, fie în general.
Sigur, este vorba de o atitudine sincer trăită, și nu ipocrit-simulantă.
Onu

Delectare imaginativă…

Desigur în închipuirea mea, pe care încerc să o scap de stereotipia șablonului.
Citez din Allen Percy:
( Când omul stă de vorbă cu o fată frumoasă timp de oră, i se pare că a trecut numai un minut. Dar dacă se așează pe o plită fierbinte timp de un minut, i se va părea că a trecut mai mult de o oră. Aceasta este relativitatea.)
Explicația aceluiași autor:
Există un timp măsurat și marcat de ceas și există un timp psihologic. Acesta din urmă este subiectiv și propriu fiecărui individ; el reprezintă modul în care percepem noi timpul fizic și acesta nu este cuantificabil.
Timpul nu este egal pentru toată lumea, căci cel care îl măsoară cu adevărat este creierul nostru și o face în funcție de ce trăim în momentul respectiv.
Deși atotștiutorii vor spune scurt: știam, am ținut să fac acest dar de Crăciun, tuturor celor care nu sunt respingător de atotștiutori și vor să-l primească.
CRĂCIUN FERICIT!
Onu

Primăria ”Fapte, nu vorbe” (Sectorul 4 Bucureşti) ep. 3

 

În episodul de ieri am încercat să vorbesc despre fântânile arteziene ale sectorului 4.

De fapt, intenţia era despre utilitatea lor, benefică sănătăţii locuitorilor săi, alături de spaţiile verzi.

Se ştie (demonstrat ştiinţific) că suportul pranei (energia Universului), în atmosferă, îl constituie ionii negativi (atomi de oxigen sau azot cu sarcină negativă), spre deosebire de ionii pozitivi (atomi de oxigen sau de azot cu sarcină pozitivă), dăunători sănătăţii.

Una dintre cele mai importante surse de ioni pozitivi sunt gazele de eşapament ale autovehiculelor.

Soarele, razele cosmice, vegetaţia, masele de apă în mişcare şi evaporare, sunt factorii principali de ionizare negativă şi încărcare a aerului cu prana.

De aceea este importantă petrecerea timpului liber în parcuri, în păduri, departe de sursele de poluare a aerului.

Iar prezenţa fântânilor arteziene, întreţinerea şi funcţionarea lor la debit optim, apreciez a fi un aport al Primăriei „Fapte, nu vorbe” în grija atentă pentru sănătatea locuitorilor săi.

Regretabile însă manifestările vandalice de degradare a aspectului exterior al acestor accesorii , (indispensabile sănătăţii noastre a tuturor), prin spargerea şi furarea plăcilor de grezie, care le consolidează şi înfrumuseţează.

Cât priveşte spaţiile verzi, sunt atâtea lucruri meritorii de spus, despre eforturile Primăriei în această direcţie, încât ele ar trebui privite ca o expresie de respect adusă Creaţiei lui Dumnezeu. Vor cârti poate unii „Gigei contra” că lucrătorii din Primărie sunt plătiţi tot din banii noştri!

Aşa este, dar totul se plăteşte, de la apariţia monedei de schimb.

Onu

 

Eşec

Am incercat zadarnic, sa rebloghez un articol întitulat „Religia în şcoală.”

După doua incercari, nu am reusit si am renuntat.

Poate este mai bine.

Oricum , eu nu agreez idea.

Mi se pare inutila, dar si mercantila.

Asa cum se spune ca unele legi sunt făcute pentru grupuri de interese, şi insistenţa pe aceasta temă, îmi pare meschină, pentru o anume categorie de persoane, care nu cred ca ar mai avea nevoie de aportul salariului minuscul din invatamant.

Mai mult, a-l greva si pe acesta cu plătirea unor preoţi, care slavă Domnului, nu sunt nevoiti sa îngroaşe diaspora, mi se pare echivalentă cu „încălcarea poruncii de a nu râvni la bunul altuia”.

Apoi, nu cred că este necesar să aglomerăm timpul de invatatura al şcolarilor cu exigenţe preoţeşti, pentru că nu prezinta o valoare eficientă formativă si utilă pentru viata.

Să ne amintim că şi Premierul Ponta, în Campania Prezidenţială, a încercat să atragă asupra sa bunăvoinţa Clerului.

Nu a avut efect asupra poporului credincios şi un argument irefutabil este pierderea alegerilor prezidenţiale.

Apreciez mai oportune nişte ore de comportare civica, si de educaţie liberală, în sensul dezvoltării capacităţii antreprenoriale, astfel, ca să nu mai avem nevoie de înclinatia social- democrată, şi să nu ne deformăm personalitatea în spiritul obsesiei de a aştepta ajutoare de oriunde ( de la stat sau de la străini), ci să fim noi înşine, ca o naţiune demnă de trecutul său, care nu este de neglijat.

Apoi, din momentul botezării noastre, am primit Conştiinţa credinţei, care ne poate fi menţinută de către Sfânta Biserică, prin pilda sa zilnică.

Acum, la final de articol, mă gândesc ca ideea o aparţine Guvernului, în vederea creării de noi locuri de munca, iar eu poate căşunez pe bieţii preoţi, cum că ar fi lacomi.

Doamne…, iartă-mă, şi nu mă lua în seamă!

Onu