Arhive pe categorii: Din lume …

A dato-n bară…

Cu o ură protestantă, nejustificată decât de RATING, Pastorul Mișhu G. mi-a stricat seara.

Noroc de bunul simț al invitaților, care m-au mai liniștit. Rămân însă adeptul proverbului, că fiara din fiare, se comportă ca atare.

Nu voi face alte aprecieri, pe lângă remarcile pertinente ale lui Mircea Badea, care cu toată firea sa zvăpăiată, dovedește omenia care-i  lipsește Pastorului  Protestant, măcar de ochii lumii.

Poate e un spirit de haită securistică, pe care Badea încă nu și l-a însușit.

Oricum, emisiunea versus Boureanu, de ieri, m-a lecuit de slăbiciunea de a-mi dori informația chiar cu prețul umilirii Eului răbdării proprii.

M-a amuzat însă eșecul lui Mișhu, aflat într-o ipostază, de o mare doză de nepăsare față de superioritatea interlocutorilor.

Să te arăți oripilat de un episod de violență verbală-cel al lui Boureanu, față de fiica sa-  și  să-l redai obsesiv-maniacal, aproape cu o inconștiență sadică, mi se pare nedemn de o filiație Protestantă. Astfel,  noaptea atrocităților  vindicative, a trecut, norișori cu potențial de deranj osteoarticular nu se prea văd, așa că să sperăm că va fi o zi liniștită.

Cu o condiție elementară:

să-mi mențin echilibrul decenței cumpătării față de informație.

Adică, nu informație de la marginea șanțului.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de Jurnal

P 83, Mamă grijulie

Ieri, la emisiunea „Te vreau lângă mine!” am urmărit o poveste de poveste, care de când a început, mi-a dat emoţii.

Pentru o domnişoară plăcută prin graţia şi rezerva ei. Rezerva era justificată printr-un eşec , pare-se cu o zi înainte. Cum nu suport eşecurile, mă mâhneşte o amărăciune, fie şi virtuală.

Nostimada care condimentează copios scena , a fost că în locul unui bărbat, după paravan, a apărut o Doamnă, care nu a ezitat să se recomande ca mama băiatului care ar fi candidat la mâna fetei, dar…, şi de aci porneşte o poveste aproape incredibilă. Băiatul, deşi la o vârstă frumoasă, este încă virgin. În relatarea mamei se simte o suferinţă nedisimulată, pentru povestea fiului său

Timid congenital, părinţii observă teama lui de fete. Tatăl încearcă o abordare pe cont propriu. Într-o zi, când soţia este plecată, aduce acasă o profesoară de „Kama Sutra”, îi face cunoştinţă băiatului, şi dispare, invocând varii scuze. Rezultatul…, dezastru. Revenită din deplasare, soţia constată lipsa unor lucruri din casă, şi la nedumerirea ei, băiatul, mai mămos, îşi ia inima în dinţi, şi-i relatează eşecul încercării tatălui, precum şi bănuiala asupra făptaşului, în cazul lucrurilor dispărute. Momentul dramatic al constatării furtului a trecut, tatăl şi-a recunoscut vina, dar băiatul rămâne marcat de „teama de intimitate”.

Iar anii, trec, dar în mintea mamei, se derulează obsesiv, eşecul fiului. Descrierea maternă, cu toată mândria de odrasla, fără cusur, în ochii mamei (citeşte, „face şi sală”, este sociabil, nu este misogin) poartă îngrijorarea inerentă a suferinţei fiului.

Scopul vizitei este să o roage pe fată, să accepte o întâlnire de tatonare cu fiul său, aci , după paravan.

Cu toată picanteria inerentă, că fata s-a asigurat de protecţia mamei soacre, totul s-a desfăşurat în limitele înţelegerii reciproce.

Iar mie, mi s-a relevat, încă o dată, faptul că educaţia sănătosă devine o a doua natură.

Când s-a ridicat paravanul, fata, într-un firesc filial, s-a înclinat către doamna, şi întinzându-i mâna i-a spus:

”sărut mâna!”

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de Jurnal

P 43, Antidot social

Am dat ascultare spiritului înţelepciunii Universului feminin din blogosferă, şi m-am abţinut să-mi mai irosesc timpul şi nervii la Antena 3. Aşa, îmi cruţ subliminalul, şi previn o distonie neurovegetativă provocată de o mentalitate, care nu mă miră că avem “mondiali” printre noi.

Aşa spre pildă, noul nostru Preşedinte de Asociaţie de Proprietari, om de afaceri, cu o firmă de asigurări, promovată legal, conform noului Legislativ, ce şi-a zis:

–“ia să înlocuiesc eu nişte conducte pe scară, să văd ce-mi iese. Şi cu ce i-a ieşit, o lucrare inutilă la el în apartament, gratis şi ceva miişoare, neclarificate în acte, a plecat în concediu, băiatul.

Sunt singurul care m-am prins, dar acum, nu ştiu ce să fac.

Să-l dau în vileag, să-i devin complice prin tăcere? Voi cei care mă citiţi, ce aţi face?

L-aţi demasca pe borfaş, sau fiind primul descoperit, să ne facem că nu-l vedem? Mă tem că şi escrocul de la firma de instalatii, care s-a pretat la o asemenea mânărie, şi-ar perpetua năravul.

Şi dacă va candida în Parlament? Şi electoratul l-ar alege, pe argumentul că e băiat descurcăreţ? Dar aştept decizia voastră.

Să mă mai consolez cu iluzia că poate nu sunt singurii din Ţară, iar situaţia nu e prea gravă!?

Onu

 

 

8 comentarii

Din categoria Din lume ..., Pagini de Jurnal

LUMEA NU UITĂ, ROMÂNCA, E MÂNDRĂ !

O dată cu „urarea de AN NOU, cu BINE, cum fiecăruia îi convine!” aş vrea să vă relatez un  fapt, pentru mine, un motiv de mare mândrie cetăţenească.

La magazin, pe cofretul cu ouă, scrie cu litere îngroşate:

”Ouă nemaivăzute,de la  găini bine crescute!”

Zâmbesc  amuzat, şi mă adresez vânzătoarei de la raionul respectiv, cu întrebarea:”or fi având şi bacul aceste găini?”

Încântată de comunicare, (precis, are cont pe Facebook), domnişoara, îmi răspunde cu un surâs delicat:

”da, din acela temeinic, la vedere, de la CIOROGÂRLA,  nu plin de taine, precum cel din PARIS!”.

Îmi place persoana, şi îi spun degajat:

”dacă nu m-ar aştepta soţia, mi-ar place să mai sporovăim.!”

La fel de dezinvolt, îmi replică:

-” nu-i nimic, nu vă necăjiţi, din clipă în clipă, apare şi soţul meu, să mă mai ajute la treburi!”

Mă înclin ei, şi cu inima uşor înfiorată, trec la alt raion de mărfuri, gândind încântat:

”iată o româncă mândră!”

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Educaţie

SILICOANE

Aseară, mi-a fost rău. Un început de răceală.

M-am plâns asistentei mele medicale personale, Mădişor. Consultaţie pe messinger. Ceai de tei, îndulcit cu miere, zeamă de lămâie; eventual, dacă ai, un algocalmin, şi pernă înaltă.

Îmi plac recomandările: teiul linişteşte , lămâia este un antimicrobian excelent, algocalminul  pe lângă efectele analgezic şi antiinflamator, ştiu din experienţă personală, că este un hipnotic uşor, mierea transportă rapid în sânge substanţele benefice (pentru potenţarea efectului tratamentului prescris, folosesc două linguri de miere la ceai).

Cât priveşte perna înaltă (două, suprapuse), am o uşoră ezitare şi mă culc tot pe perna proprie, braţul drept, îndoit. Adorm imediat şi mă trezesc vindecat, ba chiar pus pe şotii.

Îi transmit un gând recunoscător lui Mădişor, şi în timp ce-mi fac un suc de varză roşie, bun împotriva catarului nazal, să consolidez efectul de sănătate obţinut, încropesc postul  de faţă, din amintiri şi impresii grupate.

Varza din mână, destul de grea, mă obligă să o ţin strâns, să n-o scap. O simt plină, de o tărie densă. Rămân surprins. Dacă n-ar fi rece, din cămară, aş zice că-i  vie.

Un gând smintit, mă fulgeră, şi o strâng din nou. O fi siliconată ?

Îmi amintesc două întâmplări.

Una, recentă, petrecută la butikul de unde-mi fac aprovizionarea. Nu-mi explic, dar gesticulând, am atins sânul vânzătoarei. L-am simţit mic şi tare. Observasem că nu prea are bust, dar n-am dat nici o atenţie. Am înţeles drama. Se siliconase, cu mijloace proprii. Atunci, am realizat drama femeilor, vitregite de natură, în privinţa sânilor nonexpresivi.

Alta…, mai veche, petrecută în Ukraina.

Plăcându-ne, ne-am apropiat spontan. Reflex, i- am atins sânul; nefiresc de mic, şi prea mătăsos. Acum când scriu, înţeleg.

Probabil,  îşi siliconase sutienul, cu niscaiva ciorapi de mătase. Fără nici o maliţie, cred că este tristă nevoia stringentă de expresivizare a bustului.

Şi o apreciez, ca pe tendinţa eternului feminin către frumos.

Nu înţeleg însă  exagerările. Cum ar fi buzele siliconate. Îmi amintesc, de un coleg de cămin, venit într-o seară cu gura  tot o rană. Parcă fusese tratat cu lipitori. Speriat, l-am întrebat, cine l-a maltratat. Cu surâs orgolios, mi-a răspuns, că doar fusese sărutat de o rusoaică. Ştiam cum este sărutul de rusoaică, dar nici chiar aşa ! O fi avut buze siliconate ?

Dacă era aşa, cum o fi un sărutat cu Eba ?

 Sau o fi avut gura ca de tapir, ca Andreea Pora ?

Oare cum sărută Andreea Pora ? Dacă intri în gura ei, o fi ca la colegul meu ?

 Mai bine, tac, nu spun nimic, nici de Preşedinte, nici de PDL.

 Paza bună…. !

                   Madi şi Onu

20 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Din lume ..., Educaţie, Politică, Râsu/Plânsu, Univers feminin

TUPEU SECURISTO-STALINIST

În loc de motto: ”Slugile imită năravul stăpânului.” – Madi şi Onu

În piaţă, lângă o tarabă, discuţie aprinsă: ”fabulos discursul Regelui. O adevărată lecţie de patriotism. Plin de bun simţ, demnitate şi dragoste, pentru Ţară şi Popor. O lecţie retorică, politicienilor şi generaţiei actuale”.

 După exprimarea aleasă, îmi dau seama că mi-ar prinde bine o discuţie, deşi  cam exagerate, laudele.

  Le zâmbesc uşor complice, în sensul că agreez conversaţia lor, şi gata, grupul de socializare “Marketbook” s-a constituit ad-hoc.

Le spun că n-aş elogia discursul, pe care-l consider  doar cuvenit momentului aniversar,  iar prin lapidaritate, ca o excepţie benefică vizavi de logoreea cotidiană, agramată şi penibilă prin inadvertenţele conţinute.

O lecţie  model pentru politrucii noştri actuali.

Dar, apropo, aţi urmărit aseară Sinteza zilei ? Interesul se reaprinde. Hotărâm să  mergem la o ceainărie învecinată, să continuăm. În drum către local, ne oprim într-un scuar linistit.

– Ei, cum vi s-a părut Sinteza ? sunt întrebat cu subînţeles.

– Păi, nu mi-a plăcut: m-a făcut să mă gândesc de cum s-o fi desfăşurat un monolg communist, la ridicarea unui cetăţean, spre a fi deportat.

 Învinuit de ceea ce ei, justiţiarii noii orânduiri, nu puteau pricepe.

– Care ei…? mă întrupe brusc cineva din grup.

– Cum cine altul decât un frustrat, înrăit, să nu fi înfăptuit ceva, într-o  viaţă  proletară, neîmplinită socio-economic.

Am şi avut cadrul propice: un gen de rechizitoriu, încropit pe nepusă masă, lui Mircea Geoană, invitat probabil să fie ciuca batjocurii glumelor proaste.

 – Adică ?

– Aaa, e mai complicat, ar trebui să am mustaţă, să fiu  închipuit, şi să pot râde, satisfăcut de spiritul glumelor mele mereu proaste.

– Dar totuşi ?

– Eeeee, (încep să regret că m-am alăturat grupului). L-a  luat  la rost cineva, numit ”dom profesor”. Dacă nu trebuia ca în retrospectivă istorică,  în Parlament, alături de Simbolurile Naţionale, actuale Stema şi Imnul Republicii, să fi exprimat şi simbolurile României monarhice.

Sau de ce n-au invitat în Parlament, câţiva veterani, de Ziua Armatei. Având semnificaţie implicită cu Instituţia Monarhiei.

Surprins, Mircea Geoană a încercat o reparare a inepţiei ascultate. Eu auzind tupeismele debitate, mă temeam, să nu i se reproşeze, că nu a propus proclamarea Monarhiei.

Mai mult, moderatorul emisiunii, cu o faţă  chinuit- indignată, l-a amintit pe indecentul Culiţă Tărâţă, intrat după începerea dicursului omagial, cu mâna-n buzunar, parcă era la el pe tarla, în Insula Mare a Brăilei (aşa , mi l-am imaginat eu, cel puţin, după indignarea  personajului  respectiv).

 Nu vă mai spun, despre valul de mânie proletară, la adresa Preşedintelui Băsescugafeur indiscutabil, prin gestul de a-şi fi căutat o altă preocupare, doar să nu participe.

 Şi ce frumoasă este demnitatea recunoaşterii propriei culpe !

În liniştea lăsată, am hotărât să mai schimbăm asemenea impresii legate de psihologia mulţimilor media.

Madi şi Onu

9 comentarii

Din categoria Din lume ..., Diverse ..., Istoria, Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM

HUIDU, FII SINCER, SPUNE ODATĂ ADEVĂRUL !

Motto: ”În ce constă procesul de recuperare ?  Ce avea de recuperat ?” –  Dr. Val Vâlcujurnalist Adevărul

Începe să mi se facă greaţă !

Îmi amintesc de faimosul OTV al lui Dan Diaconescu, anume cazul familiei Iovan, cu infractorul împuşcat de pilotul Iovan, când l-a surprins pătruns prin efracţie în locuinţa sa.

Dezbateri încinse, mă prinsesem şi eu, dar din alte motive. Devenisem curios să aflu ce cote de tupeu poate atinge delincvenţa românească, inclusiv rubedenia infractorului, al cărei cinism devenise subiect de studiu psihologic.

Astă seară, o nouă dezbatere pe tema HUIDU.

Vinovat sau nu !?

Este solicitat telefonic şi avocatul inculpatului.

Moderator: Avea interdicţie medicală să  conducă ?

Avocatul: Nu, nu avea !

 Invitatul emisiunii, printre alţii, Dr. Val Vâlcu: Dar, toţi ştiam că Huidu, este într-un proces intens şi pozitiv, de recuperare !

Dacă nu existau probleme sechelare, ce avea de recuperat ? În certificatul de externare, ce se spunea, că avea de recuperat ?

 Pauză ! Avocatul apărării, cum spun puştii, rămâne “interzis”. Nu are un răspuns. Momentul mă duce la gândul că pe undeva, ceva nu e în ordine.

 Nici eu, nu mai ştiu ce să cred. Încep să intuiesc dezordinea emoţională a unor suflete, precum, Teo Trandafir sau Cristina Ţopescu. Mai recent, pare a se contura un soi de mercantilism electoral, aparent infantil.

Vezi Doamne, valul de ostilitate justiţiară, stârnit de caz, ar avea justificarea în frustrarea  celor care-l compun, de a nu fi posesorii unei maşini performante ca a lui HUIDU.

M-am liniştit, aflând că personajul este PSD-ist. Şi iar m-am întrebat pe cine să votez ? Aşa că, până la alegeri, tot în Huidu îmi pun speranţa:să-i adresez rugămintea din titlul postului; şi în Sfânta Natură că poate accidentul nu i-a  distrus memoria de scurtă durată, şi  îşi mai aminteşte  cum s-a produs catastrofa,  în care au pierit cele trei vieţi.

Iar în cazul în care-i este teamă, de remuşcări…, să se  supună benevol unor şedinţe de hipnoză, care-i vor scoate din subconştient, unde sigur s-au pitit, secvenţele accidentului.

Şi îl asigur, nu va realiza nimic din cele relatate în stare de hipnoză. Va fi tot aşa de senin, ca şi acum!  Aşa spun, cărţile despre hipnoză. Şi chiar de nu ar constitui o probă juridică, bocitorii şi bocitoarele pe umărul lui, îşi vor reveni, din profunda lor suferinţă.

PS: Tot circul acesta, pe marginea cazului, are şi o parte bună. Am învăţat un cuvânt nou: ”ANOMIE” – stare de absenţă a legilor, a normelor sociale. Şi nu-i  de colea.

Madi şi Onu

12 comentarii

Din categoria Din lume ..., Diverse ..., Politică, Râsu/Plânsu