Arhive pe categorii: Din lume …

Colinde

Îmi ronțăi liniștit, cerealele, ca o rumegătoare, și aud colindătorii, pe holul blocului.
Îi las puțin, pentru suspans, apoi, le deschid, zâmbitor, cu mâna strânsă. Privirile, se ațintesc asupra mâinii mele, cu speranță. Continuă să-mi colinde. Unul din ei, se apropie cu o coală de hârtie, pe care o tot face și desface, într-un cornet pușculiță. În timp ce colindă inimos, de parcă apăruse Mesia.
Îmi place inimoșenia lui, dar mă fac a nu-l observa.
Sunt trei. O fată mai măricică și doi băieți, cam pirpirii. Ochii vioi și strălucitori, mă înviorează subit.Îi ascult atent, ca pe o rugă, și brusc, le zâmbesc promițător, întinzându-le o bancnotă de zece lei. La Mulți Ani, și vouă, copii minunați!
La Mulți Ani și vouă, Prieteni virtuali!
Onu

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal.

Miss foto

De câte ori, văd pe monitorul calculatorului, câte o miss, îmi vine să o ating cu degetele, să constat, dacă a mai rămas ceva din ea, după atâtea priviri lacome.
Ba, mă și întreb,la ce chinuri de autostăpânire, s-o fi supus el însuși , Dumnezeu, în fața propriei Creații.
Mare, și răbdător, este totuși, bunul Dumnezeu! Ieri, ca de obicei, răsfoiam la un butic de cărți , niște cărți, să văd dacă ar merita să fie citite. După care, să le cumpăr.
Mă opresc la un titlu:
/De la Iubire ,la depresie/.
Cu coada ochiului, observ că vânzătoarea, mă studiază atent. Ușor intrigat, vorbesc singur.
-Eu nu prea știu ce este cu această depresie, dacă poate prezenta vreun pericol real.
Din observator, fata de la cărți, sare:
-Ba da, poate , cu urmări chiar grave.
Privind-o cu simpatie , și ușor amuzat, îi răspund:
-Eu nu cred, totuși!
– Ba da, credeți-mă pe mine, care am trecut prin asemenea momente dramatice.
În fața chipului grav, nu mai pot glumi, și întreb:
– Serios? Pe bune? Nu glumești cu mine?
– Da, foarte serios, mi se răspunde cu ochi mari, și expresia groazei, pe față.
Norocul meu, a fost , că în momentul când duceam sticluța cu otravă, la gură,a intrat fetița mea în cameră, și m-am speriat.
M-am îngrozit la gândul că ea va rămâne singură, și a nimănui,pe lume, și că nu are nici o vină.
–Mă uit cu atenție, la ea,și spun:
-Doamne, fată, tu glumești cu mine?
În timp ce-mi vine să o îmbrățișez ca să o apăr de un pericol cumplit.
– Gata, schimbăm discuția, în timp ce mă înfior, la gândul momentelor cumplite, prin care trecuse.
Și brusc, am renunțat la a mai răsfoi vreo carte.
Am plecat spre casă, frământat aproape convulsiv, de cele auzite.
Cumplită încercare, și iubirea, pentru omul dezamăgit de ea.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Autumnală

Anemiate și îngălbenite, frunzele nu mai rezistă adierii răcoroase de toamnă, și cad, plutind ușor. Starea lor, mi se imprimă trist. Îmi amintesc, de momentele plăcute în pădurea de mesteceni, din împrejurimile Moscovei. De idilele consumate , la invitația foșnitoare a frunzelor îngălbenite, ale acestora.
Rusoaicele, sunt suflete încinse, care iradiază molcom, la distanță, și pe durată. Nu se lasă uitate, și fac totul pentru aceasta. Nici gerul mușcător, nici momentele lor dificile, nu le opresc, de la plăcerea unei întâlniri, în misterul Naturii. Este răcoare, cred, afară. Mi-o spune gestul fetelor cuibărite sub brațul băieților, într-un gest tandru, de reciprocitate. Este plăcut să-i privești. Într-o clipă iluzorie, asemenea perechi, fără să știe, își dezvăluie aura comună a iubirii lor, inconfundabile. Îi privești amuzat, și nostalgia te cuprinde, când îi pierzi din vedere.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

A dato-n bară…

Cu o ură protestantă, nejustificată decât de RATING, Pastorul Mișhu G. mi-a stricat seara.

Noroc de bunul simț al invitaților, care m-au mai liniștit. Rămân însă adeptul proverbului, că fiara din fiare, se comportă ca atare.

Nu voi face alte aprecieri, pe lângă remarcile pertinente ale lui Mircea Badea, care cu toată firea sa zvăpăiată, dovedește omenia care-i  lipsește Pastorului  Protestant, măcar de ochii lumii.

Poate e un spirit de haită securistică, pe care Badea încă nu și l-a însușit.

Oricum, emisiunea versus Boureanu, de ieri, m-a lecuit de slăbiciunea de a-mi dori informația chiar cu prețul umilirii Eului răbdării proprii.

M-a amuzat însă eșecul lui Mișhu, aflat într-o ipostază, de o mare doză de nepăsare față de superioritatea interlocutorilor.

Să te arăți oripilat de un episod de violență verbală-cel al lui Boureanu, față de fiica sa-  și  să-l redai obsesiv-maniacal, aproape cu o inconștiență sadică, mi se pare nedemn de o filiație Protestantă. Astfel,  noaptea atrocităților  vindicative, a trecut, norișori cu potențial de deranj osteoarticular nu se prea văd, așa că să sperăm că va fi o zi liniștită.

Cu o condiție elementară:

să-mi mențin echilibrul decenței cumpătării față de informație.

Adică, nu informație de la marginea șanțului.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de Jurnal

P 83, Mamă grijulie

Ieri, la emisiunea „Te vreau lângă mine!” am urmărit o poveste de poveste, care de când a început, mi-a dat emoţii.

Pentru o domnişoară plăcută prin graţia şi rezerva ei. Rezerva era justificată printr-un eşec , pare-se cu o zi înainte. Cum nu suport eşecurile, mă mâhneşte o amărăciune, fie şi virtuală.

Nostimada care condimentează copios scena , a fost că în locul unui bărbat, după paravan, a apărut o Doamnă, care nu a ezitat să se recomande ca mama băiatului care ar fi candidat la mâna fetei, dar…, şi de aci porneşte o poveste aproape incredibilă. Băiatul, deşi la o vârstă frumoasă, este încă virgin. În relatarea mamei se simte o suferinţă nedisimulată, pentru povestea fiului său

Timid congenital, părinţii observă teama lui de fete. Tatăl încearcă o abordare pe cont propriu. Într-o zi, când soţia este plecată, aduce acasă o profesoară de „Kama Sutra”, îi face cunoştinţă băiatului, şi dispare, invocând varii scuze. Rezultatul…, dezastru. Revenită din deplasare, soţia constată lipsa unor lucruri din casă, şi la nedumerirea ei, băiatul, mai mămos, îşi ia inima în dinţi, şi-i relatează eşecul încercării tatălui, precum şi bănuiala asupra făptaşului, în cazul lucrurilor dispărute. Momentul dramatic al constatării furtului a trecut, tatăl şi-a recunoscut vina, dar băiatul rămâne marcat de „teama de intimitate”.

Iar anii, trec, dar în mintea mamei, se derulează obsesiv, eşecul fiului. Descrierea maternă, cu toată mândria de odrasla, fără cusur, în ochii mamei (citeşte, „face şi sală”, este sociabil, nu este misogin) poartă îngrijorarea inerentă a suferinţei fiului.

Scopul vizitei este să o roage pe fată, să accepte o întâlnire de tatonare cu fiul său, aci , după paravan.

Cu toată picanteria inerentă, că fata s-a asigurat de protecţia mamei soacre, totul s-a desfăşurat în limitele înţelegerii reciproce.

Iar mie, mi s-a relevat, încă o dată, faptul că educaţia sănătosă devine o a doua natură.

Când s-a ridicat paravanul, fata, într-un firesc filial, s-a înclinat către doamna, şi întinzându-i mâna i-a spus:

”sărut mâna!”

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de Jurnal

P 43, Antidot social

Am dat ascultare spiritului înţelepciunii Universului feminin din blogosferă, şi m-am abţinut să-mi mai irosesc timpul şi nervii la Antena 3. Aşa, îmi cruţ subliminalul, şi previn o distonie neurovegetativă provocată de o mentalitate, care nu mă miră că avem “mondiali” printre noi.

Aşa spre pildă, noul nostru Preşedinte de Asociaţie de Proprietari, om de afaceri, cu o firmă de asigurări, promovată legal, conform noului Legislativ, ce şi-a zis:

–“ia să înlocuiesc eu nişte conducte pe scară, să văd ce-mi iese. Şi cu ce i-a ieşit, o lucrare inutilă la el în apartament, gratis şi ceva miişoare, neclarificate în acte, a plecat în concediu, băiatul.

Sunt singurul care m-am prins, dar acum, nu ştiu ce să fac.

Să-l dau în vileag, să-i devin complice prin tăcere? Voi cei care mă citiţi, ce aţi face?

L-aţi demasca pe borfaş, sau fiind primul descoperit, să ne facem că nu-l vedem? Mă tem că şi escrocul de la firma de instalatii, care s-a pretat la o asemenea mânărie, şi-ar perpetua năravul.

Şi dacă va candida în Parlament? Şi electoratul l-ar alege, pe argumentul că e băiat descurcăreţ? Dar aştept decizia voastră.

Să mă mai consolez cu iluzia că poate nu sunt singurii din Ţară, iar situaţia nu e prea gravă!?

Onu

 

 

8 comentarii

Din categoria Din lume ..., Pagini de Jurnal

LUMEA NU UITĂ, ROMÂNCA, E MÂNDRĂ !

O dată cu „urarea de AN NOU, cu BINE, cum fiecăruia îi convine!” aş vrea să vă relatez un  fapt, pentru mine, un motiv de mare mândrie cetăţenească.

La magazin, pe cofretul cu ouă, scrie cu litere îngroşate:

”Ouă nemaivăzute,de la  găini bine crescute!”

Zâmbesc  amuzat, şi mă adresez vânzătoarei de la raionul respectiv, cu întrebarea:”or fi având şi bacul aceste găini?”

Încântată de comunicare, (precis, are cont pe Facebook), domnişoara, îmi răspunde cu un surâs delicat:

”da, din acela temeinic, la vedere, de la CIOROGÂRLA,  nu plin de taine, precum cel din PARIS!”.

Îmi place persoana, şi îi spun degajat:

”dacă nu m-ar aştepta soţia, mi-ar place să mai sporovăim.!”

La fel de dezinvolt, îmi replică:

-” nu-i nimic, nu vă necăjiţi, din clipă în clipă, apare şi soţul meu, să mă mai ajute la treburi!”

Mă înclin ei, şi cu inima uşor înfiorată, trec la alt raion de mărfuri, gândind încântat:

”iată o româncă mândră!”

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Educaţie