Arhive pe categorii: Din lume …

Destin

Nemții, iar nu au avut noroc. I-au bătut mexicanii. Sunt ghinioniști, la fapte mari.
I-au bătut rușii la Stalingrad, și ieri, mexicanii,tot la Moscova.De fapt, tot la ruși, la ei acasă.
Poate că, Universul, i-a pedepsit, pentru atitudinea lui Hitler, față de evrei!
Nici Hitler nu era german. O corcitură de austriac , și evreică.
Dar, ce teribilă corcitură!
Pentru că, bunicul său Evreul, nu i-ar fi dat miresei, averea promisă, mirele austriac, s- răzbunat cumplit, inculcându-i fiului, o ură teribilă față de evrei.
Ulterior, tot Universul, a încercat să repare nedreptatea, îndrăgostindu-l pe nepot, tot de o evreică, de EVA BROWN. Fapt prin care, cred că Universul, iar a greșit!
Ce dreptate, când frumoasa Eva s-a otrăvit, în bunkerul fascistului, la îndemnul acestuia, de a pieri îmbrățișați?.
Și ieri, Mexicul!
Teribil de hurducată, mai este și roata Istoriei.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Adeena

Șocat, după ce am trecut, pe la Adina,
Mă-ntreb, ce muncă are,
De mintea ei e astfel organizată.
Cred că doar în stilul scurt gândește.
Altfel, de unde această explozie de idei,
Ce orgoliul îmi trezește?!
Cu ea, plăcut, trebuie să fie timpul.
Nici să-l observi, cum trece.
Adină, fă-te grăunte atmosferic,
Să simtă lumea din plin,
Astrul din tine, meteoric.
Cu ochii galeși închiși,
Aș vrea să cred,că de pretutindeni.
Posibil este să-mi apari în cale.
Să nu visez, Viu fie totul, de prezența ta, aromitoare.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Din lume ..., Pagini de jurnal Poezie

Halep a câștigat!

Calde felicitări, Simona,
Ești un stindard al gloriei, genetic meritat!
Și chiar categoric, consacrată,
Invidia în aprecieri, este meschin mascată.
Să fie oare,depășită imaginația,
Sau maladiv-sufocantă inflamația?
Se simte asta, din comparații,
Rezervate, făcute în comentarii meschine, de așa-ziși, avizați.
Din nevoia chibițului de a se afișa.
Că vezi Doamne, mai de mult ea merita.
Dar soarta crudă și nedreaptă,
Neîncrederea în sine, și alte cârcoteli,
Ar fi ținut-o până ieri, să aștepte,
La a Gloriei Poartă.
O lehamite, mă cuprinde,
Să asist, la al invidiei cariat dinte.
Calde Felicitări, Simona.Fii tu însuți, ca și până acum!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal Poezie

Colinde

Îmi ronțăi liniștit, cerealele, ca o rumegătoare, și aud colindătorii, pe holul blocului.
Îi las puțin, pentru suspans, apoi, le deschid, zâmbitor, cu mâna strânsă. Privirile, se ațintesc asupra mâinii mele, cu speranță. Continuă să-mi colinde. Unul din ei, se apropie cu o coală de hârtie, pe care o tot face și desface, într-un cornet pușculiță. În timp ce colindă inimos, de parcă apăruse Mesia.
Îmi place inimoșenia lui, dar mă fac a nu-l observa.
Sunt trei. O fată mai măricică și doi băieți, cam pirpirii. Ochii vioi și strălucitori, mă înviorează subit.Îi ascult atent, ca pe o rugă, și brusc, le zâmbesc promițător, întinzându-le o bancnotă de zece lei. La Mulți Ani, și vouă, copii minunați!
La Mulți Ani și vouă, Prieteni virtuali!
Onu

5 comentarii

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal.

Miss foto

De câte ori, văd pe monitorul calculatorului, câte o miss, îmi vine să o ating cu degetele, să constat, dacă a mai rămas ceva din ea, după atâtea priviri lacome.
Ba, mă și întreb,la ce chinuri de autostăpânire, s-o fi supus el însuși , Dumnezeu, în fața propriei Creații.
Mare, și răbdător, este totuși, bunul Dumnezeu! Ieri, ca de obicei, răsfoiam la un butic de cărți , niște cărți, să văd dacă ar merita să fie citite. După care, să le cumpăr.
Mă opresc la un titlu:
/De la Iubire ,la depresie/.
Cu coada ochiului, observ că vânzătoarea, mă studiază atent. Ușor intrigat, vorbesc singur.
-Eu nu prea știu ce este cu această depresie, dacă poate prezenta vreun pericol real.
Din observator, fata de la cărți, sare:
-Ba da, poate , cu urmări chiar grave.
Privind-o cu simpatie , și ușor amuzat, îi răspund:
-Eu nu cred, totuși!
– Ba da, credeți-mă pe mine, care am trecut prin asemenea momente dramatice.
În fața chipului grav, nu mai pot glumi, și întreb:
– Serios? Pe bune? Nu glumești cu mine?
– Da, foarte serios, mi se răspunde cu ochi mari, și expresia groazei, pe față.
Norocul meu, a fost , că în momentul când duceam sticluța cu otravă, la gură,a intrat fetița mea în cameră, și m-am speriat.
M-am îngrozit la gândul că ea va rămâne singură, și a nimănui,pe lume, și că nu are nici o vină.
–Mă uit cu atenție, la ea,și spun:
-Doamne, fată, tu glumești cu mine?
În timp ce-mi vine să o îmbrățișez ca să o apăr de un pericol cumplit.
– Gata, schimbăm discuția, în timp ce mă înfior, la gândul momentelor cumplite, prin care trecuse.
Și brusc, am renunțat la a mai răsfoi vreo carte.
Am plecat spre casă, frământat aproape convulsiv, de cele auzite.
Cumplită încercare, și iubirea, pentru omul dezamăgit de ea.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Autumnală

Anemiate și îngălbenite, frunzele nu mai rezistă adierii răcoroase de toamnă, și cad, plutind ușor. Starea lor, mi se imprimă trist. Îmi amintesc, de momentele plăcute în pădurea de mesteceni, din împrejurimile Moscovei. De idilele consumate , la invitația foșnitoare a frunzelor îngălbenite, ale acestora.
Rusoaicele, sunt suflete încinse, care iradiază molcom, la distanță, și pe durată. Nu se lasă uitate, și fac totul pentru aceasta. Nici gerul mușcător, nici momentele lor dificile, nu le opresc, de la plăcerea unei întâlniri, în misterul Naturii. Este răcoare, cred, afară. Mi-o spune gestul fetelor cuibărite sub brațul băieților, într-un gest tandru, de reciprocitate. Este plăcut să-i privești. Într-o clipă iluzorie, asemenea perechi, fără să știe, își dezvăluie aura comună a iubirii lor, inconfundabile. Îi privești amuzat, și nostalgia te cuprinde, când îi pierzi din vedere.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

A dato-n bară…

Cu o ură protestantă, nejustificată decât de RATING, Pastorul Mișhu G. mi-a stricat seara.

Noroc de bunul simț al invitaților, care m-au mai liniștit. Rămân însă adeptul proverbului, că fiara din fiare, se comportă ca atare.

Nu voi face alte aprecieri, pe lângă remarcile pertinente ale lui Mircea Badea, care cu toată firea sa zvăpăiată, dovedește omenia care-i  lipsește Pastorului  Protestant, măcar de ochii lumii.

Poate e un spirit de haită securistică, pe care Badea încă nu și l-a însușit.

Oricum, emisiunea versus Boureanu, de ieri, m-a lecuit de slăbiciunea de a-mi dori informația chiar cu prețul umilirii Eului răbdării proprii.

M-a amuzat însă eșecul lui Mișhu, aflat într-o ipostază, de o mare doză de nepăsare față de superioritatea interlocutorilor.

Să te arăți oripilat de un episod de violență verbală-cel al lui Boureanu, față de fiica sa-  și  să-l redai obsesiv-maniacal, aproape cu o inconștiență sadică, mi se pare nedemn de o filiație Protestantă. Astfel,  noaptea atrocităților  vindicative, a trecut, norișori cu potențial de deranj osteoarticular nu se prea văd, așa că să sperăm că va fi o zi liniștită.

Cu o condiție elementară:

să-mi mențin echilibrul decenței cumpătării față de informație.

Adică, nu informație de la marginea șanțului.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de Jurnal