Arhive pe categorii: Sănătate.

Bowtech, 4…

În cele ce urmează, vă mărturisesc… sunt uşor marcat emoţional.

Am senzaţia că vă transmit nişte informaţii absolut fantastice. Poate veţi crede că sunt pus pe glume, dar vă asigur… nici vorbă.

Mai mult, un fior plăcut îmi străbate uşor corpul.

Ca atunci… când simţi mângâierea catifelată a mâinii persoanei care-ţi place necondiţionat.

Dar, haideţi să vă spun, cât mai rezist.

Aşadar, duminică 24 mai, am scris câte ceva despre şedinţa a treia de terapie Bowen cu Miha.

Miha este vecina mea farmacista.

Vecin cu sediul farmaciei unde ea funcţionează.

Acum… încă sub imperiul emoţiei a ceea ce voi scrie, mă întreb dacă Miha nu este o născocire febrilă a minţii mele.

Deci, când am scris duminică postul, nu ştiam că azi, vă voi uimi cu peripeţiile mele cu Miha.

Au trecut duminică şi luni, eu uitasem de Bowtech, şi-mi vedeam de-ale zilei.

Marţi dimineaţă, la trezire, am simţit că mă aflu pe altă lume. Clipesc, mă frec la ochi cu mâna stângă, şi nu –mi vine să cred.

Am altă mână stângă.

Mă uit să văd dacă nu este a soţiei. Nici vorbă.

Soţia era la bucătărie, pregătea cafeaua înviorătoare.

Încordat de arcul mirării, cu pas grăbit îi povestesc Vioricăi vedenia trăită.

Ne minunăm, închinându-ne Nevăzutului.

Spre a nu părea afectat de cine ştie ce efect secundar al tratametului Bowen aplicat mie de Miha, voi face câteva precizări.

Cu mulţi ani în urmă, imprudenţa entuziasmului bahic, mi-a provocat un AVC (accident vascular cerebral).

Poate nu era grav, dacă nu aveam ghinionul întâlnirii unui cadru medical incompetent  (asemenea unora dintre parlamentarii noştri), care în loc să mă ducă urgent la spital, mi-a făcut la „priceperea” lui, o injecţie, urmând să revină a doua zi.  Acum, când scriu, mă gândesc plin de pioşenie, la faptul că undeva acolo sus, cineva îşi preţuieşte Creaţia.

Gâsculiţa de pe Salvare, n-a mai venit.

Noroc de vizita matinală,a prietenului fiicei mele, care salutându-mă, a înlemnit.

L-am auzit spunându-i fetei:

–„Măi, mie nu-mi place cum arată taică-tu. Eu chem o cunoştinţă să-l vadă!”

Sosită, doamna doctor a strigat  fără menajamente:

–„Omul acesta moare cu zile!. Sunteţi inconştienţi?”

A sunat la spital şi în aceeaşi dimineaţă, eram internat, supus unui tratament intensiv.

Gravitatea situaţiei o spune faptul că timp de o săptămână, nu am recunoscut pe nimeni din cei care m-au vizitat.

Iar sechela cu care m-au externat, „hemipareză stânga”, fiind nevoit să merg folosind bastonul, au vorbit concludent despre pericolul prin care am trecut.

De aci, minunea cu mâna stângă de marţi 26 mai curent.

Dar, ca în reclamele de prost gust, când ţi se promite marea cu sarea…asta nu era tot.

Uşoara bâlbâială, gura strâmbă şi salivaţia abundentă, necontrolată, au făcut din mine un complexat, condamnat să-şi poarte neşansa întâlnirii unui medic incompetent.

Dar în compensaţie, şi şansa cunoaşterii unui unui adevărat medic.

Aşadar, Bowen, funcţionează.

Mâna mea a fost scoasă din funcţionarea parţială.

O altă surpriză însă, mă aştepta azi dimineaţă. Dar despre ea, mai târziu, că prea m-am lungit!

Ooo, Doamne, logoreea care m-a apucat, să fie tot urmarea Bowtech.? Vom vedea.

Pe mâine!

Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Pagini dejural, Sănătate.

Bowtech, 2…

De fapt, este a 3-a şedinţă. Doar episodul este al doilea.

Cert este că în urma acesteia, într-o clipă de relaxare s-a produs reconsiderarea atitudinii mele de tembelism faţă de exerciţiul fizic, de nelipsit din viaţa noastră.

Ştim cu toţii, din recomandările media, că exerciţiul fizic zilnic este o binefacere pentru corpul viu.

Ne-o demonstrează felul în care se întind pisicile şi se scutură câinii, imediat după trezire.

Sau chiar nevoia noastră de a ne întinde când ne ridicăm de pe scaun.

Dar îl neglijem cu o nonşalanţă aproape suicidară.

Aşadar, aproape aţipit, în urma relaxării induse de procedeele specifice de această terapie, am observat că sunt atinse puncte aflate la baza gâtului, la ceafă , de ambele părţi ale coloanei vertebrale, inclusiv la articulaţia acesteia cu bazinul, ca şi în zona genunchilor: rotula şi spaţiul popliteu/spatele acestora.

Ca o automustrare, m-am întrebat, de ce nu aş face şi eu acasă nişte mişcări prin care să solicit tocmai aceleaşi puncte, cu efectele sanogene implicite.

Concret, mişcări de aplecare a capului pe direcţia faţă- spate, stânga-dreapta, aplecări ale acestuia pe umeri, şi apoi, rotiri ale sale în jurul propriei axe, antrenând şi coloana cervicală.

Sau genoflexiunile uşoare, cu sprijinire de ceva, fără un efort exagerat, ca şi rotirea trunchiului în jurul bazinului, cu braţele întinse lateral sau deasupra capului, menţinute în poziţie, prin întrepătrunderea degetelor celor două mâini.

Folosite de sportivii de performanţă, pentru încălzirea pregătitoare în vederea unui efort intens şi susţinut, aceste simple mişcări, şi din experienţa personală, ştiu că făceau minuni de înviorare şi crearea unui tonus vital deosebit, chiar imediat după efectuarea lor.

Probabil, nu zadarnic, în Japonia, aşa zisa „pauză de gimnastică de producţie”, este atât de îndrăgită şi aşteptată cu nerăbdare în orele de program ale salariaţilor niponi.

Aşadar, Bowtech nu este o glumă  dacă îl priveşti cu toată „responsabilitatea seriozităţii”.

Deci, de mâine, cei care veţi fi citit postul, începeţi cu mişcări ale gâtului, genoflexiuni şi rotiri ale trunchiului, în jurul bazinului.

Nu multe, nu exagerat.

Pofta, efectele şi necesitatea vin pe măsura practicii!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate.

Mnemotehnică: Le-Li-Ţo Va–Fe-Tre-Me –Tri

Da este un exerciţiu de memorare a denumirilor aminoacizilor esenţiali, conţinuţi de polen.

Anume: leucina, lizina, izoleucina,valina,fenilalanina,treonina,metionina şi triptofanul.

Esenţiali, pentru că nu pot fi biosintetizaţi precum restul de aminoacizi din componenţa proteinelor.

Aminoacizii sunt, cărămizile componente ale proteinelor, aşa cum sunt celulele pentru ţesuturi.

Biochimia spune că pentru sintetizarea proteinelor corpului este necesară prezenţa în sânge, a tuturor aminoacizilor, atât esenţiali cât şi neesenţiali (introduşi fie prin alimentaţie, fie sintetizaţi de corp).

Poate că nu toţi cititorii met sunt preocupaţi de probleme de anatomie şi fiziologie, de sănătate şi de psihosoma(armonia,echilibrul , între psihic şi corp/soma).

Problematica respectivă este atât de dificilă, precum perceperea Divinului: sufleteşte, îl simţim, dar tot într- o nebuloasă ne aflăm, dacă încercăm să îl explicăm inteligibil/perceptibil. Aşa că nu ne rămâne decât să ne limităm la o expresie la fel de imaterială:

Anume, că „imaginea perceptibilă a credinţei este de o frumuseţe inefabilă”.

Dar, revenind la mnemotehnică, ideea aplicării ei mi –a venit aseară, ascultându-l pe Preşedinte, glumind pe seama Codului silvic, la întrebarea unui ziarist.

Când…, privind gluma sa , destul de nesărată, i-am spus repezit soţiei închizând brutal televizorul:

–”prefer dulce turcesc”, decât să-l mai ascult, eschivându-se la fel de neinspirat, ca expreşedintele Băsescu, când îşi bagateliza funcţia pe care o ocupa. (Cred că îl copiază destul de neinspirat).

Mai mult, expresia mnemotehnică din titlu, prin mecanismul intim al autosugestiei, mai are şi un alt rol decât acela de a –mi uita gafa de a-l fi votat pe Iohannis.

Anume, imaginându-mi concomitent virtuţile sanogene al aminoacizilor respectivi, ca subconştientul să le transfere util, organismului.

Pare destul de complicat, dar izolându-mi astfel mintea de la fleacurile zilei, sper să mă protejez de ele şi de sursele lor.

Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate.

Ştiam, desigur!

În loc de motto:”Întotdeauna, am ştiut, după ce mi s-a spus”-(Cred că tot eu)

Azi, constat că din 401 urmăritori ai blogului, au rămas 399.

N-am să ascund faptul că sunt uşor afectat, dar cred că nu sunt primul părăsit din lumea virtuală. Oricum, poate retraşii sunt din categoria „îmi iau jucăria şi plec”, aşa că , vorba ardeleanului:

–”nu-i bai!”.

Să revin însă la scopul postului.

E, apreciez eu, interesant, pentru toată lumea preocupată de sănătate, de spiritualitate.

Şi anume.

Într-o carte, recitesc următoarele:

”Respiraţia este cea mai importantă funcţie a corpului întrucât, de ea depind toate celelalte funcţii. Prin respiraţie luăm din aer oxigenul necesar funcţionării corpului fizic, dar şi prana, energia care ne susţine fiinţa. Având în vedere că 70% din energia funcţionării organismului, o luăm din aer, şi numai 30% din alimente şi apă, trebuie să acordăm o atenţie deosebită actului respiraţiei. Repetăm acest lucru pentru că e foarte important”.

Citesc, cred, dar sunt contrariat de disproporţia raportului.

Poate în asta constă misterul celor care perioade îndelungate, nu au mâncat, poate aşa se explică rezistenţa celor care ţin posturi îndelungate, poate aşa se explică taina Biancăi Drăguşanu, care cică pentru supleţe, aproape nu mănâncă, dar nu-şi face griji, că se simte foarte bine.

Sincer, nu ştiu cum se poate simţi bine un schelet umblător, dar fiecare cu simţirea sau starea lui.

Aşadar, să respirăm corect (complet şi ritmic) pentru sănătate, imunitate şi o mereu bună funcţionare a creierului, pentru a ne armoniza cu vibraţiile naturii şi ale cosmosului, să ne conştientizăm puterile latente.

Tema este vastă, şi dacă nu aş fi uşor bulversat de culmile şi abisurile ei, aş continua, fiind convins că şi cei doi care s-au retras ar fi interesaţi, spre folosul personal.

Dar poate pe furiş, mai trag cu ochiul, aşa cum fac eu, cu Antena 3!?

Onu

5 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate.