Creiere

De ceva timp, am aflat cu stupoare, că eu am două creiere, distincte.
Cel din cap ,și cel din abdomen, numit microbiom.
Și anume, că micrbiomul sau microbiota, cum i se mai spune, poartă răspunderea sănătății noastre generale, și că de ea, depinde și funcționarea creierului din cap, sau, de pe umeri.
Așadar, viața mea, depinde de doi centri de comandă, de care este indisolubil legată.
Deci, de acum înainte, trebuie să am aceeași grijă și de abdomenul meu, ca de cutia cerebrală. Destul de greu, pe când, eu mă știu un gură cască distrat, dintotdeauna. Așa că, tot urmărind cele scrise despre noul creier, am înțeles, că orice durere de burtă, poate fi și de creier. Abdominal, desigur.
Și am mai înțeles un lucru fundamental. Microbiomul, sau microbiota, cum îi spun specialiștii în abdomene/ nu în exerciții pentru mușchii abdominali, ci în microbiom/,are nevoie de alimente fermentate, cum ar fi spre exemplu, murăturile, mai ales varza murată, un panaceupentru creieroșii cu burta mare/sic/.
De când am aflat, mă uit pe toate firmele , să văd, dacă nu vor fi comercializând, varză murată.
Și borșul de casă, preparat din tărâțe de grâu, nu este de neglijat. Încă, mai caut, castraveți murați în soluție sărată,dar nici din ăștia, nu am găsit. Poate cineva din cititorii mei, preponderent, Doamne, din câte mi s-a părut, dacă preferă murături, și le-a găsit , mă anunță și pe mine, să ne fie bine și abdominal, împreună?!
Onu

DEPRESIE…

V-ați tuns, îmi spune zâmbind Doamna Doctor. Mă bucură aprecierea, și mă gândesc la medicina extrem-orientaLă, care nu neglijează sufletul pacientului.

Cîteva ore, am fost fericit.

La următoarea vizită, mă gândesc  să  mă tund din nou.

Dar îmi dau seama că nu mai am ce tunde. Atunci, mă rad pe cap, îmi zic, hotărât să provoc o reciprocitate…Merg în ziua consultației  următoare, ca impresia să fie proaspătă..

În dimineața respectivă,  plec spre Frizerie.

Pe drum, mă gândesc:dar dacă frizerului i se năzărește că semăn cu amantul  soției lui, și este vre-un apucat?

Nu, mai bine fără reciprocitate, și mă întorc.

Mi se pare absurd gândul, și revin,  dar nu.. , altă spaimă. Dacă este cel cu  care m-am ciondănit pentru unul din perciuni, lăsat prea lung? Și iar mă întorc. …Dar poate totuși…, nu este ăla…

Sau poate o fi frizerița care mi-a reproșat că mă uit prea lung la ea? Și tot așa, din teamă-n teamă, am uitat de Consultație.

Cu o zi întârziere, îi povestesc  tărășenia, Doamnei Doctor. . M-a ascultat cu multă atenție.

Aparent încântată, mă felicită pentru sinceritate, și-mi spune conciliant:

– Într-adevăr, în caz de depresie, omul are manifestări  afective, ciudate.

În sinea mea, îi dau dreptate, și nu mai exult de fericire.

Onu

P 92, De ce crudităţi?

Se vorbeşte mereu, despre crudităţi.

Adică despre hrană vie, neprelucrată termic, sănătoasă şi prevenitoare sau vindecătoare de boli. Se vorbeşte, dar câţi o practică ?

Am hotărât şi eu, să o aplic, conştient că după ani de dificultăţi, sănătatea mea nu va fi rămas nemarcată în mod defavorabil.

Dar, neobişnuinţa, nu mi-a îngăduit să perseverez.

Corpul s-a revoltat, şi m-a refuzat. Am început sa caut alte idei de suţinere a încercării, deşi, în mare, le ştiam.

De curând însă, am găsit argumentul.

Expus cu o simplitate convingătoare, de dr. Ann Wigmore, fondatoarea Institutului pentru Sănătate Hippocrates.

El sună astfel:”Dacă vreţi să vi se vindece o rană de la un deget sau să slăbiţi 3 kilograme, enzimele sunt chemate să facă munca respectivă.

De fapt, fiecare acţiune, de la a gândi şi până la a digera sau a mişca picioarele, necesită activitatea a mii de enzime. Acestea sunt de importanţă vitală în curăţarea sângelui., sângele şi limfa, alcătuind mediul de viaţă al fiecărei celule, din zecile de miliarde care ne alcătuiesc.

Putem folosi două tipuri de enzime, în procesul de curăţare şi reconstrucţie a sângelui şi până la urmă, a corpului.

Primul grup este cel al enzimelor endogene, care se găsesc în interiorul nostru.

Deşi acest grup este puternic şi capabil să ne detoxifice intens, el se uzează cu timpul. Durata lui de viaţă şi capacităţile lui, pot fi extinse, dacă îl îl ajutăm din exterior, adăugând dietei noastre enzime exogene/alimentare , cum sunt cele din iarba de grâu.

Sau din hrana crudă.

Pentru că prin prelucrarea termică, se distrug toate enzimele din hrană”.

”Ne putem bucura din plin, de binefacerile multitudinii de enzime pe care ierburile le conţin doar dacă le consumăm neprelucrate termic.Adică dacă le folosim sub forma sucului extras din ele.

Sau sub forma băuturilor verzi, prin mixarea cu apă a verdeţurilor.

Iată dar, o modalitate de a consuma crudităţi, sub forma acestor sucuri .

Unde vom găsi din abundenţă, pe lângă clorofilă, enzime, şi aminoacizi în stare liberă, care vor intra direct în sânge.

De fapt, după dr .Bircher, întemeietorul Clinicii Bircher Bennet din Elveţia,clorofila (sângele plantelor), este energie solară condensată.

Frunzele plantelor, convertesc energia solară în energie stocată în fibre.

Astfel, oamenii care consumă carne şi beau lapte, ajung să beneficieze de această energie la second -hand, după ce vaca a convertit-o în lapte şi carne.

Tot dr. Bircher a evidenţiat valoarea terapeutică a sucurilor verzi extrase din frunzele zarzavaturilor verzi şi ierburi.” Clorofila, spunea el, creşte funcţia cardiacă, are efect asupra sistemului vascular, intestinelor, uterului şi plămânilor.

Este prin urmare un tonic, ce poate fi comparat, având în vedere proprietăţile lui stimulatoare, cu oricare alt tonic.”

Această putere face ca rădăcinile copacilor şi tulpinile ierbii să îşi croiască drum prin cimentul trotuarelor.

Este evident, că prin intermediul acestor băuturi verzi, putem aborda într-un mod facil hrana crudă.

Dar natura ne-apus la dipoziţie germeni, nuci, seminţe, legume, zarzavaturi, fructe, cu valoare energetică ridicată, astfel că prin consumarea lor combinată, să mărim procentul de crudităţi , în dietă .

Voi prezenta, în continuare, o modalitate cum concep pragmatic, cele de mai sus:

La fiecare din cele trei mese, se va consuma câte o cană de băutură verde, în care să fie adăugate seminţe, nuci râşnite, spre a ne va asigura aportul proteic, glucidic şi lipidic (găsimi), care să ne furnizeze energia calorică, de care are viul nevoie în existenţa sa.

Alternanţa echilibrată de băuturi verzi, fructe şi seminţe, va permite organismului nostru obişnuirea necesară faţă de crudităţi.

Predominarea crudităţilor, va asigura mediului intern al corpului, raportul recomandat de 80/20% (alcalin, /acid.), o altă condiţie determinantă, împotriva bolilor degenerative: îmbătrânirea, bolile cardiovasculare, articulare, diabet, cancer, distonii neuro- vegetative etc.

Onu

CAISE USCATE

Aseară, nici n-am aţipit bine, că mi-a apărut în vis, mascota bauMax-x, care cu o voce mieroasă,dar anemică,

de parcă întreba:”Antena 3 este aici? Cine-i de la Antena trei?”,

îmi spune:

– „Ce faci mâine, despre ce scrii?”

-Păi, îi zic eu, mă gândesc să scriu despre Constipaţie; pentru că am senzaţia, că azi, mi-a cam dat târcoale.

– Ei şi tu, după CCR şi Parlament, despre Constipaţie!”

–         Da, da, îi răspund eu, stimulat astfel, să vorbesc despre o temă capitală, pentru sănătatea omului. Uimit, încearcă să clipească din ochii lui rotunzi, şi ţepeni.

–          Văzându-l neputincios, îmi stârneşte un soi de milă.

Continui, ca la masa verde, să-i dau atenţie:

-Am citit că deşi constipante, în stare proaspătă, uscate, caisele sunt laxative.

Şi mâine, am să  verific afirmaţia.

După care o postez pe blog, să îi mai ajut şi pe ceilalţi.Deşi, altundeva, am citit, că „nu tot ce ţie-ţi merge, pe altul, îl drege.”

-Da parcă nu-i prea clar ce –ai spus, mă taxează scurt, mascota.

-Ei, m-am grăbit, că vreau să mai şi dorm.

M-a înţeles, şi a dispărut, într-o clipă.

Aşa că acum, după ce am băut o cremă de caise uscate, şi am mâncat o porţie de mămăligă, cu telemea veche de oaie, aştept reflexul gastrocolic.

……………………………………………….

Totul este perfect. Mă simt ca măgarul, după ce s-a topit sarea din desagi.

Merge…, întradevăr.., cum delară fericit, orice  american.

Încercaţi şi voi,  şi vă asigur de „o zi excelentă!”

Madi şi Onu

BEŢIVUL FURIOS.

Ieri,  am cumpărat o carte, de-adreptul specială, „Codul emoţiilor”. În fapt, un capitol introductiv la Medicina Energetică a Viitorului.

Spre ciuda tuturor retardaţilor care repetă papagaliceşte, cuvântul „plagiat”, voi folosi din această carte, idei şi expresii pline de adevărul vieţii.

Adevărate pilde, ca în Cartea de religie.

Dacă spun retardaţi, nu o fac în sens peiorativ, ci mai degrabă creştinesc, din bunăvoinţă înţelegătoare, faţă de starea  sănătăţii

 precare, a nenorociţilor respectivi, în evident dezechilibru cerebral.

Cum mi-am dat seama de amarul acestor năpăstuiţi ai sorţii?

Simplu, tot prin cazuri concrete de viaţă.

Astfel, la serviciu, în timpul unui control ierarhic ,  şeful respectiv, o doamnă onorabilă, a venit însoţită de fiul său, cu care urma să plece spre un alt control.

Îl lua cu sine, ca orice  mamă iubitoare.

În timpul discuţiilor, fiul doamnei inspector, a intervenit cu aparenţă  de discernământ, de câteva ori, care mi-au atras atenţia.

În pauza unei cafele, i-am declarat, admirativ, „mămicăi”, aprecierea asupra tenacităţii odraslei sale.

Cu privire duiosă, atingându-mi mâna  într-un gest de recunoştinţă, mi-a răspuns cu un oftat expresiv.

Ei, Onu, copilul acesta, este oful vieţii mele.

De la naşterea  foarte grea, cu cezariană, din cauza cordonului ombilical, înfăşurat în jurul gâtului, a rămas cu o sechelă.

Aparent normal, suferă de nişte scurtcircuite cognitive, însoţite de această tenacitate aparentă.

Ai observat, că nu-l contrazic?

Dacă aş face-o ar deveni agresiv şi chiar periculos.

Într-un gest de compasiune, i-am strâns mâna, cu multă înţelegere.

Aşa  am aflat că sindromul de întârziere  mentală, se manifestă clar, prin repetări cu aparenţă de normalitate.

Dar, să revin la carte, şi să încep „plagiatul”.

În capitolul „Beţivul furios” autorul încearcă o explicaţie a felului cum alcoolul îi influenţează  pe oameni.

În primul rând, sanitar, prin distrugerea ficatului. Am povestit în Lesbiana, despre prietenul meu, victimă a acestei maladii, alcoolismul.

Apoi, el afirmă, că ficatul, care procesează chimic alcoolul, generează sub efectul unei cantităţi excesive, sau suprasolicitări cumulative, într-o cantitate echivalentă, emoţia care îi este caracteristică, şi anume, „mânia”. Conform constatărilor medicinei tradiţionale extrem-orientale, oricărui organ intern, îi corespunde o anumită emoţie, cu urmările inerente, când acesta este suprastimulat sau dezechilibrat, într-un fel sau altul.

În cazul ficatului.., furia/mânia,  până la crimă.

Autorul  vorbeşte despre alcool,  ca despre o cauză distructivă,  organică şi emoţională, fără alte conotaţii…

Madi şi Onu

APA

Motto: „Cu sănătatea, nu-i de glumit !” – Madi şi Onu

Pe blogul ”Oana Clara – Diverse diversificate”, un post, foarte interesant: Apa si secretele ei. Păcat însă, că e un film făcut de ruşi. Tradus, nu ştiu de cine, în limba engleză. Oricum, mie mi-a plăcut. La un moment dat, m-am gândit că poate ruşii l-au tradus, amintindu-şi că ani în urmă, fosta URSS, pentru culturalizarea omului nou sovietic, traducea tot ce găsea bun în lume, şi răspândea cultura universală, pentru cazul că acesta, ar fi dorit, să se culturalizeze. Probabil, tânjeau după vremurile, când nobilimea rusă nu vorbea decât franţuzeşte.

Dar să revin la secretele apei, despre care vreau să vorbesc, în baza motto-ului introdus în postul precedent, şi anume:”cu sănătatea, nu-i de glumit !” Concret, citând tot un medic rus (Mickhail Tombak): ”Sunt 130 de feluri de apă în natură. Apa  din celulele corpului se află într-o formă special structurată. Toate celelalte fluide pe care le consumăm trebuie să fie purificate şi transformate în această formă structurată specific. Procesul foloseşte o cantitate semnificativă de energie. De exemplu, procesarea  unui litru de apă fiartă necesită 46 kcal. Energia procesării fluidelor pe care le consumăm de-alungul vieţii se adună în cantităţi uriaşe. Trebuie să ţinem minte că sănătatea noastră depinde de cantitatea de energie pe care o foloseşte organismul pentru a se întreţine. Cu cât mai multă energie este folosită pentru procesarea apei inutile, cu atât mai puţină rămâne pentru repararea celulelor şi pentru lupta împotriva bolilor”.

Un exemplu: ”Îmbătrânirea, începe cu apariţia ridurilor, atunci când celulele corpului încep să se usuce, din cauza incapacităţii corpului, de a asimila şi procesa apa pe care o consumăm.”

Autorul, vorbeşte apoi, despre cum prin fierberea apei se înlătură forma activă de oxigen, rezultând o apă moartă, pentru că structură sa este schimbată, pierzând informaţii biologice valoroase provenite din pământ. Şi de aceea, nu este sănătos să folosim mereu apă fiartă.

 Apa structurată este cea mai benefică pentru sănătatea noastră. O putem obţine pe două căi: din fructe şi legume, din sucul obţinut din accestea şi din gheaţa topită. Cu toţii am auzit de beneficiile hranei vegetale (fructe şi legume), şi ale sucurilor acesteia. Cât priveşte însuşirile sanogene  ale apei din gheaţa topită, au fost descoperite, din următoarea constatare de viaţă:

”Oamenii de ştiinţă au cercetat faptul că poporul Yakut din Siberia, din nordul Rusiei, are o longevitate ridicată, în ciuda vicisitudinilor climei siberiene, şi a unui mod precar de alimentaţie. Răspunsul la acest mister s-a dovedit a fi foarte simplu. Poporul Yakut foloseşte, de secole, apă de băut obţinută din tăierea şi topirea gheţii.

În episodul următor,posibilităţi pragmatice pentru sănătate, privind folosirea apei structurate.

Madi şi Onu 

CURA DE SLĂBIRE

În loc de motto: ”Cu sănătatea, nu-i de glumit!” – Madi şi Onu

N-o să mă credeţi, dar tema a fost tratată, la  Sinteza zilei. Invitaţi, „oameni de vază”, precum Nadine, Nicoleta Luciu şi Răzvan Popescu.

Nu-i cunoşteam, dar fiind invitaţii lui Gâdea, mi-am zis că merită să urmăresc emisiunea. De altfel, speram să aflu ceva date pentru regimul hipocaloric, despre care am auzit numai cuvinte de laudă.

Ce păcat însă, că nu am priceput esenţialul. Adică, toţi vorbesc despre slăbit, dar n-am auzit la nimeni o vorbă despre aportul caloric. Toţi, dar absolut, toţi, se laudă cu mâncare puţină, dar despre metabolismul bazal, nici un expir.

Ori, din câte am mai citit şi eu, ca să funcţioneze: să pulseze sângele, să respire, să digere, să-şi producă minimul de confort termic necesar, să transpire, să se autopurifice, orice organism viu, are nevoie cel puţin, de o brumă de energie.

Care.., la  om, în medie, nu trebuie să scadă sub 0.95kcal/kg şi oră de viaţă, la femei, şi 1 kcal/kg şi oră de viaţă, la bărbat.

În afară de nevoile fiziologice, invitaţii, mai excelau şi în eforturi fizice, aproape zilnic, la sala de fitness.

În concluzie, respectivii ar trebui după ştiinţa mea, să cadă din picioare, extenuaţi, lângă tainul lor  păsăresc.

Concret, mie, la 72 kg, îmi sunt necesare zilnic, cel putin 1700 kcal. Pentru asta, am socotit, că mi-ar fi trebui, 200 g de linte, 100 g de cereale, 1oo g  seminţe de floarea soarelui, 100 g caise uscate. Iar ca să le consum, în 5 mese risc o indigestie serioasă.

Este adevărat, că produsele de mai sus, îmi asigură nu doar nutrienţii necesari: proteine, lipide, carbohidrati, ci şi  mare parte din oligoelemente, sau vitamine. Ca să nu vorbesc, de aportul enzimatic, întrucât, exceptând lintea, totul este neprelucrat termic.

Şi nu mă omor cu sală, cu role, cu abdomene, cu., cu…!

În concluzie, ca să fi fost credibili cei trei faimoşi, ar fi trebuit să vorbească puţin, şi despre aportul lor caloric zilnic, ca  şi din ce produse alimentare este obţinut.  Sau cât pot rezista acestei înfometări.

Spre exemplu, în cazul regimului Scarsdale, se recomandă limita de 1000 kcal zilnic, şi un minim proteic, pentru susţinerea celulelor, respectiv, a grupărilor anatomice,  alcătuite din acestea (ţesuturi, organe , aparate, sisteme, întregul corp).

Dar totul,  pe o durată de zece zile, în alternanţă cu o altă perioadă având o suţinere calorică adecvată.

Nu mă îndoiesc de cunoştinţele şi de experienţa invitaţilor, însă poate era necesară, o pregătire prealabilă a moderatorului,  ca emisiunea să fi fost şi instructivă.

În cazul în care pot fi ajutat în nedumerirea mea, solicit îndatorat, schimbul de informaţii, întrucât, „cu sănătatea, nu-i de glumit !”

Şi nu renunţ la „regimul hipocaloric”, aşa cum UDMR-ul, nu renunţă să ne infesteze Ţara !

Madi şi Onu

Sărbători fericite !

Dragilor, vă mulţumim mult pentru că ne citiţi blogul ! Vă urăm sărbători fericite şi liniştite, vin bun, cozonac dulce, cadouri multe şi petreceri fără incidente !

Madi şi Onu

TERAPIA CU ULEI 2

În loc de motto:  ”Cunoaşterea propriei fiinţe,”trup minte şi suflet” este o chestiune de autoeducaţie responsabilă”- Madi şi Onu

 Toţi copii mici îşi sug uneori, degetul. Aparent un lucru rău, urât, reflexul este asigurat de natură, ca parte a instinctului de conservare a sănătăţii copilului. Sarcina acestui reflex este  de a produce cantităţi mari de salivă, care are efect antibacterian.

Probabil de aici a luat medicina populară ideea unei terapii, care foloseşte un mecanism similar: sugerea uleiului. Uleiul vegetal are calităţi absorbante asupra cantităţii de sânge (3,5-4 litri) care circulă prin  cavitatea bucală în 30 de minute. Efectul depurativ/dezintoxicant se constată în  abundenţa toxinelor aflate în uleiul utilizat în cazul terapiei respective, ca şi în starea sănătăţii practicanţilor metodei.

Persoanele sănătoase şi copiii, pot folosi  metoda, timp de două săptămâni, ca măsură de prevenire.

 Un alt aspect al efectului antibacterian al salivei este valorificat în cultura extrem-orientală, când saliva extrasă din glandele salivare prin exerciţii speciale este  înghiţită în cantităţi  apreciabile, tocmai în scop profilactic.

Într-o închisoare, pe această bază, un deţinut mai evoluat, a experimentat metoda, „mestecând apa” , un procedeu similar terapiei cu ulei, prin care obţinea o cantitate sporită de salivă, pe care o înghiţea.Unii deţinuţi, la sfatul său, au preluat metoda, ca pe un joc, alţii însă, au dispreţuit-o.

Efectul. La terminarea detenţiei, cei care se ” jucaseră”  în felul de mai sus, aveau o sănătate de admirat. Resul, dacă au reuşit să ajungă momentul (urmare moştenirii ereditare), arătau ca nişte epave.

Încheiem, sperând că postul, va fi util, cât mai multor cititori !

     Madi şi Onu

SILICOANE

Aseară, mi-a fost rău. Un început de răceală.

M-am plâns asistentei mele medicale personale, Mădişor. Consultaţie pe messinger. Ceai de tei, îndulcit cu miere, zeamă de lămâie; eventual, dacă ai, un algocalmin, şi pernă înaltă.

Îmi plac recomandările: teiul linişteşte , lămâia este un antimicrobian excelent, algocalminul  pe lângă efectele analgezic şi antiinflamator, ştiu din experienţă personală, că este un hipnotic uşor, mierea transportă rapid în sânge substanţele benefice (pentru potenţarea efectului tratamentului prescris, folosesc două linguri de miere la ceai).

Cât priveşte perna înaltă (două, suprapuse), am o uşoră ezitare şi mă culc tot pe perna proprie, braţul drept, îndoit. Adorm imediat şi mă trezesc vindecat, ba chiar pus pe şotii.

Îi transmit un gând recunoscător lui Mădişor, şi în timp ce-mi fac un suc de varză roşie, bun împotriva catarului nazal, să consolidez efectul de sănătate obţinut, încropesc postul  de faţă, din amintiri şi impresii grupate.

Varza din mână, destul de grea, mă obligă să o ţin strâns, să n-o scap. O simt plină, de o tărie densă. Rămân surprins. Dacă n-ar fi rece, din cămară, aş zice că-i  vie.

Un gând smintit, mă fulgeră, şi o strâng din nou. O fi siliconată ?

Îmi amintesc două întâmplări.

Una, recentă, petrecută la butikul de unde-mi fac aprovizionarea. Nu-mi explic, dar gesticulând, am atins sânul vânzătoarei. L-am simţit mic şi tare. Observasem că nu prea are bust, dar n-am dat nici o atenţie. Am înţeles drama. Se siliconase, cu mijloace proprii. Atunci, am realizat drama femeilor, vitregite de natură, în privinţa sânilor nonexpresivi.

Alta…, mai veche, petrecută în Ukraina.

Plăcându-ne, ne-am apropiat spontan. Reflex, i- am atins sânul; nefiresc de mic, şi prea mătăsos. Acum când scriu, înţeleg.

Probabil,  îşi siliconase sutienul, cu niscaiva ciorapi de mătase. Fără nici o maliţie, cred că este tristă nevoia stringentă de expresivizare a bustului.

Şi o apreciez, ca pe tendinţa eternului feminin către frumos.

Nu înţeleg însă  exagerările. Cum ar fi buzele siliconate. Îmi amintesc, de un coleg de cămin, venit într-o seară cu gura  tot o rană. Parcă fusese tratat cu lipitori. Speriat, l-am întrebat, cine l-a maltratat. Cu surâs orgolios, mi-a răspuns, că doar fusese sărutat de o rusoaică. Ştiam cum este sărutul de rusoaică, dar nici chiar aşa ! O fi avut buze siliconate ?

Dacă era aşa, cum o fi un sărutat cu Eba ?

 Sau o fi avut gura ca de tapir, ca Andreea Pora ?

Oare cum sărută Andreea Pora ? Dacă intri în gura ei, o fi ca la colegul meu ?

 Mai bine, tac, nu spun nimic, nici de Preşedinte, nici de PDL.

 Paza bună…. !

                   Madi şi Onu