Arhive lunare: Aprilie 2012

DE 1 MAI

De 1 Mai, mă odihnesc !

Românului, nu-i priesc;

El vrea stil de Vama Veche;

Nici nobleţe de Sibiu;

Să-i ofer, nu ştiu;

Cu sorgintea-mi mocănească,

De-ar fi măcar evreiască;

În Guvern să nimerească,

Negoţ de Ţară să pot face;

Trupul, sadic, a-i desface;

Si indiferent de vânt,

Să-mi spun ultimul cuvânt.

De aveam răgaz un an

Dar amicul meu Traian

N-a mai putut la alean,

Să mă ţină-un pic în braţe

Să-i pun beţe USL,

Cum lucram la UTC.

De mai rămânea doar zvonul,

Din românul-omul.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

PUTEREA ŞI DEBILITATEA PREJUDECĂŢII

În loc de motto:”Domnule, la noi nu se munceşte cu două mâini, doar cu una!”-lăptarul Florică.

Preluată din cazul personal, demonstrată la nivel pezidenţial – mediatic, ideea titlului, are şanse destule, să se extrapoleze la nivelul mulţimilor sau chiar naţional.

Nu mai discut cazul personal. Este insignifiant.

Voi aborda  însă cazul „Preşedinte- media” strigător la cer, pentru gălăgia mediatică, alocată.

Pentru că, în mod real, nimeni nu deţine în mod absolut vreun talisman al unicităţii.

Recte, prejudecata asupra inspiraţiei malefice a domnului Băsescu, nu este  ceva veridic, sortit izbânzii, cu orice preţ, după cum  orice gazetar, indiferent de talia profesională, înclină să afirme, cu aplomb politic. Poate mai degrabă, din nevoia de material rentabil prin audienţa de  „gură- cască” la sticlă.

Însăşi deciziile- forţate ale acestuia, sunt luate de mostre ale ingeniozităţii mefistofelice, când poate, omul nu are loc de întoarcere.

Ei bine, până şi desemnarea domnului Ponta, ca premier, în condiţiile în care Preşedintele, în ciuda prejudecăţii, era legat la zidul îndatoririi constituţionale, are,  mediatic…, un „miez de miez” (a se citi embrion), fatidic pentru viitorul electoral al USL.

Are sau nu…., dacă moderatorul talk-show-ist o ţine pe-a lui, („trebuie”, musai, ca invitatul, să-l confirme, ca să fie la înălţimea momentului).

După  afirmaţiile emancipaţilor într-ale informaţiei internaţionale, rar întâlneşti în lume, asemenea risipă de materie cerebrală, pe sticlă.

Dar şi mai rar găseşti sărăcia din România.

De fapt, nu înţeleg îmbulzela ca la „agheazmă”, a invitaţilor, de a pierde timpul.

Probabil, nevoia de „tvbook”.

 

Ajuns aci,  îmi  îngădui, decent, sugestia  noului premier desemnat, să nu se decredibilizeze, acceptând tot soiul de invitaţii la banalizare.(Nu poţi fi sigur, de ce răstălmăciri stupide,  tendenţioase, pot fi date spuselor sale).

 Să se ţină de treaba guvernării,  să aibă ce să comunice oamenilor.

Iar transmiterea realizărilor sale, să o lase pe seama:

– pensionarilor,

–  încasărilor fiscului,

– celor care vor fi primit dreptatea în Instanţă,

– noilor angajaţi,

– deparazitării instituţiilor Statului, de politicianism,

– ştirilor de presă privind redresarea finanţelor publice, prin recuperarea  delapidărilor, ca şi a incriminării hoţiei,  de jure şi de facto, concomitent cu lipsa echivocului,

-inclusiv  destrămarea ceţei spaimei instituite până acum.

Element degradant, care neîndoielnic, a creat premisele invaziei  cinismului, neregulii,  haosului şi mizeriei, în Ţară.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

DE SPIRIT

La Oana Stancu, un invitat, l-a citat pe parlamentarul PDL, Silviu Prigoană, care a apreciat despre recent descăunatul premier, că este un personaj total compromis, pentru viaţa publică.

Pe fază, profesorul istoric Barbu,  a reacţionat:

”este firesc, un specialist se pricepe la deşeuri!”.

Cum vi se pare?

Interesant, nu?

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

GATA, CAMARILA A CĂZUT !

N-am să ascund, că la aflarea trecerii moţiunii, am plâns.

 De bucurie şi de ciudă !

De bucurie, pentrucă am simţit în PDL, un nou PCR, la fel de neruşinat, în împilarea bogăţiei spirituale a poporului român.

Sursa foto: Business24

Mai feroce decât Inchiziţia !

De ciudă, că după invazia de lăcuste a acestei secte, Ţara, Poporul, au sărăcit mai jalnic, decât după lăcomia sovietică, pretextând datoriile de război.

Mai sadic, decât ruşii pagubele de război, s-a invocat criza mondială, fără înţelegere pentru fiinţa Neamului, cu o cruzime vindicativă, fără precedent.

Slavă Domnului !

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Politică

POATE DOMNUL RADU TUDOR O AVEA… !

Titlul este începutul aprecierii domnului Sergiu Andon, invitatul de elită al Danei Grecu, la emisiunea acesteia, unde acompaniată de colegul  de breaslă, Radu Tudor, mi-a lăsat impresia încercării de a induce  în subliminalul audienţei sale, aprecierea Robertei Anastase, cu iz de instigare împotriva domnului Ponta.

Pe motiv că acesta, ar fi instigat la împuşcare.

Prevalându-se de interpretarea tendenţioasă a unei exprimări de forma:”nu ştiu cum,  poate doar împuşcaţi, ar putea fi determinaţi să înţeleagă”.

Din asemenea  exprimare, să faci proces de intenţie, mi se pare ridicol.

Iar, de la nivelul unui post, cu audienţă ca Antena 3, să difuzezi un asemenea  mesaj, este cel puţin de  neînţeles.

Oripilat de intervenţia susamintită, acceptată insidios, de aprecierea  lui Radu Tudor, domnul Sergiu Andon, nu a mai rezistat:

”Poate că domnul Radu Tudor, are vre-un război cu domnul Ponta şi ar fi bine să ne explice de ce este de accord, cu această… doamnă !”

Cum intrasem la idei, că aş fi devenit maniaco- depresiv, m-am liniştit.

Nici nu cred că este nevoie, de alte comentarii !

Repet totuşi, pentru domnul Crin Antonescu, coautorul alianţei:”PNL-PC”, să nu uite ce a păţit domnul A. Năstase, cu acelaşi domn Dan Voiculescu  (pe care-l ajutase să intre şi el, în sfârşit, în Parlament).

Fie şi într-o formă adaptată, la nivel subliminal.

Asemenea sfaturi şi remarci, pot dăuna percepţiei USL, de către auditoriul “cuibului de antene”, destul de sensibil şi receptiv.

Madi şi Onu

 

 

5 comentarii

Din categoria Educaţie

ROMÂNII AU TALENT 1.

Motto:”Năravul din fire, n-are lecuire”.-proverb românesc

1. Daca mi s-ar povesti, n-aş crede. Aflu la Ştiri, că unele drumuri sunt degradate de camioanele de construcţii, supraîncărcate (peste norma legală), dar antreprenorii respectivi,  nu dau doi bani pe lege. Ca să nu-i prindă poliţia, se anunţă reciproc, şoferii trag pe dreapta, şi fug pe câmp. Să nu fie prinşi în trafic, doar atunci, poliţia având voie să-i sancţioneze.

Este surprinzător faptul că nimeni nu s-a autosesizat, să propună completarea legii cu aspectele care îi pun în dificultate pe poliţişti.

Mai mult, să fie inclusă clauza de complicitate agravantă, atât pentru cei care ignoră legea, cât şi pentru cei care îi acceptă. Ştirea rigorilor legii, s-ar împrăştia rapid,  reflexul condiţionat, se va fi creat în consecinţă, iar civilizarea, nu va întârzia să apară şi la noi.

Dar până atunci, poliţia, ar putea lăsa de strajă un salariat înarmat cu un mobil, care să anunţe echipajul din teren, de revenirea pe scenă,a artiştilor,  şi să le  ia urma, cu efectele scontate.

De aci, dominoul consecinţelor, şi le-ar cam pieri cheful „descurcăreţilor”, să se mai dea „talentaţi”,  şi să încalce legea.

Dacă s-ar dori.., dar se pare că  la noi, complicitatea la incorectitudine a devenit o stare de spirit.

2. Tot o ciudăţenie, la sinceritate, a demonstrat-o şi un alt cetăţean, pe nume Boc.

Întrebat de un ziarist, dacă Puterea mai are majoritatea în Parlament, a răspuns senin ceva de genul:

”în total (Senat şi Camera Deputaţilor), avem în plus,  peste 15 voturi”.

Ori, din câte ştim cu toţii, hemoragia puterii, (spre opoziţie), continuă, tot de la o diferenţă de 15 parlamentari.

Ciudat, nu? Să iei din 15, şi să rămână ceva peste 15?

Dacă cineva nu este de acord cu sugestiile mele, îi amintesc:

de apendicele infectat, nu te scapă decât chirurgul,  extirpându-l.

Generic…, Legea!

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Educaţie

INTELECT ŞI INTERES

Sunt iute la mânie. Mi-a spus-o toată lumea. Şi partea proastă este că îmi pierd uzul raţiunii, devenind necruţător faţă de sursa conflictului sufletesc.

Cele scrise, o demonstrează …

Spre exemplu,  aseară, mă pune păcatul să mă uit la tv 😀

 

Deschid,  îl văd pe academicianul Dinu C. Giurăscu şi un domn, uscăţiv, ca o stafidă, pe nume, tot Dinu, dar Zamfirescu, mare funcţie în PNL.

Mă voi explica de la început şi veţi înţelege pe parcurs, DE CE !

Când am scris INTELECT, m-am gândit la Excelenţa Sa, Academicianul, iar INTERES, la al doilea invitat.

Moderator, cine altcineva, decât Radu Tudor. Care, ca de atâtea ori, iar şi-a suflat nasul în fasole.Veţi vedea, de ce.

Foarte activ, preocupat de plitica guvernamentală a retrocedărilor, nu pentru că l-ar durea pe el undeva, ci pentru că e un nou pretext de   de a bălăcări  (că din asta creşte cota lui gazetărească), a prezentat un sondaj, privind părerea unora, asupra retrocedărilor. Răspunsurile erau în  majoritate  afirmative (probabil, întrebarea suna în genul:”nu-i aşa că pământul e rotund ?”), alţii parcă „poate”, pe locul doi, iar pe locul trei „nu ştiu”.

Ei, acu-i acu.

Răstălmăcirea pătimaşă, gazetărească. Cei mulţi, cu „da”, exprimau bunul simţ românesc, privind necesitatea imperioasă a retrocedării, cei nedecişi, cu „poate”, reprezentau nostalgicii comunişti iar cei cu „nu ştiu”,  nu mai reţin …

căci  după  interpretarea lui „poate”,de a fi fost cotat aprioric, de „nostalgic comunist”, am luat foc.

Calomniat de cine !? De  o minte gazetărească, blocată în fundătura prejudecăţii mercantile, (dă bine, la mulţime, să fii anticomunist; atrage audienţă).

Onorabilul academician, a încercat o corecţie, de bun simţ, dar nu cred că a fost înţeles.

În ceea ce mă priveşte, am apreciat rezultatul sondajului,  astfel: cei mulţi, cu „da”, exprimă papagalicismul unora, din graba de a se da cu orice preţ deştepţi, cei cu „poate”, exprimă încercarea de a gândi, neacceptând manipularea, iar ce cu „nu ştiu”, puţinii, din categoria lui „poate”, echilibraţii, care-şi rezervă marja de a discerne, conştienţi de responsabilitatea lor spirituală.

Vă întrebaţi probabil, de ce m-a încins, aprecierea polilogului !

Ei bine, faptul că aş fi fost cotat de „nostalgic comunist”, în condiţiile în care  răspundeam poate, tot cu „poate”.

Concret, regimul comunist, mi-a terorizat politic, familia din partea mamei, (doi unchi ai săi),  prin temniţă specifică şi chiar domiciliu forţat, după ispăşirea condamnării. Mai mult, li s-au luat un imobil cu aer aristocratic, (despre care puţini din flencăii de astăzi or fi avut habar) şi terenuri (inclusiv clădirea-conac aferentă), a căror fertilitate a îngăduit înfiinţarea unei staţiuni de cercetări agricole.

Iar mama, unică  moştenitoare, nu a catadixit, să solicite vreo retrocedare …

Şi nici noi copii, aşa cum îl auzeam pe domnul liberal Dinu Zamfirescu decis să recupereze nu ştiu ce imobil.

Poate.., caractere şi caractere, părinţii mei… şi onorabilul menţionat.

Oricum, după victoria USL,  întrevăd o preocupare liberală certă: RETROCEDAREA !

Să te ţii atunci, masacru, că va fi conform legii !

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria De acasă ..., Educaţie, Politică