De 1 Mai, mă odihnesc !
Românului, nu-i priesc;
El vrea stil de Vama Veche;
Nici nobleţe de Sibiu;
Să-i ofer, nu ştiu;
Cu sorgintea-mi mocănească,
De-ar fi măcar evreiască;
În Guvern să nimerească,
Negoţ de Ţară să pot face;
Trupul, sadic, a-i desface;
Si indiferent de vânt,
Să-mi spun ultimul cuvânt.
De aveam răgaz un an
Dar amicul meu Traian
N-a mai putut la alean,
Să mă ţină-un pic în braţe
Să-i pun beţe USL,
Cum lucram la UTC.
De mai rămânea doar zvonul,
Din românul-omul.
Madi şi Onu
Din categoria Diverse ...
În loc de motto:”Domnule, la noi nu se munceşte cu două mâini, doar cu una!”-lăptarul Florică.
Preluată din cazul personal, demonstrată la nivel pezidenţial – mediatic, ideea titlului, are şanse destule, să se extrapoleze la nivelul mulţimilor sau chiar naţional.
Nu mai discut cazul personal. Este insignifiant.
Voi aborda însă cazul „Preşedinte- media” strigător la cer, pentru gălăgia mediatică, alocată.
Pentru că, în mod real, nimeni nu deţine în mod absolut vreun talisman al unicităţii.
Recte, prejudecata asupra inspiraţiei malefice a domnului Băsescu, nu este ceva veridic, sortit izbânzii, cu orice preţ, după cum orice gazetar, indiferent de talia profesională, înclină să afirme, cu aplomb politic. Poate mai degrabă, din nevoia de material rentabil prin audienţa de „gură- cască” la sticlă.
Însăşi deciziile- forţate ale acestuia, sunt luate de mostre ale ingeniozităţii mefistofelice, când poate, omul nu are loc de întoarcere.
Ei bine, până şi desemnarea domnului Ponta, ca premier, în condiţiile în care Preşedintele, în ciuda prejudecăţii, era legat la zidul îndatoririi constituţionale, are, mediatic…, un „miez de miez” (a se citi embrion), fatidic pentru viitorul electoral al USL.
Are sau nu…., dacă moderatorul talk-show-ist o ţine pe-a lui, („trebuie”, musai, ca invitatul, să-l confirme, ca să fie la înălţimea momentului).
După afirmaţiile emancipaţilor într-ale informaţiei internaţionale, rar întâlneşti în lume, asemenea risipă de materie cerebrală, pe sticlă.
Dar şi mai rar găseşti sărăcia din România.
De fapt, nu înţeleg îmbulzela ca la „agheazmă”, a invitaţilor, de a pierde timpul.
Probabil, nevoia de „tvbook”.
Ajuns aci, îmi îngădui, decent, sugestia noului premier desemnat, să nu se decredibilizeze, acceptând tot soiul de invitaţii la banalizare.(Nu poţi fi sigur, de ce răstălmăciri stupide, tendenţioase, pot fi date spuselor sale).
Să se ţină de treaba guvernării, să aibă ce să comunice oamenilor.
Iar transmiterea realizărilor sale, să o lase pe seama:
– pensionarilor,
– încasărilor fiscului,
– celor care vor fi primit dreptatea în Instanţă,
– noilor angajaţi,
– deparazitării instituţiilor Statului, de politicianism,
– ştirilor de presă privind redresarea finanţelor publice, prin recuperarea delapidărilor, ca şi a incriminării hoţiei, de jure şi de facto, concomitent cu lipsa echivocului,
-inclusiv destrămarea ceţei spaimei instituite până acum.
Element degradant, care neîndoielnic, a creat premisele invaziei cinismului, neregulii, haosului şi mizeriei, în Ţară.
Madi şi Onu
Din categoria Diverse ...
La Oana Stancu, un invitat, l-a citat pe parlamentarul PDL, Silviu Prigoană, care a apreciat despre recent descăunatul premier, că este un personaj total compromis, pentru viaţa publică.
Pe fază, profesorul istoric Barbu, a reacţionat:
”este firesc, un specialist se pricepe la deşeuri!”.
Cum vi se pare?
Interesant, nu?
Madi şi Onu
Din categoria Diverse ...
N-am să ascund, că la aflarea trecerii moţiunii, am plâns.
De bucurie şi de ciudă !
De bucurie, pentrucă am simţit în PDL, un nou PCR, la fel de neruşinat, în împilarea bogăţiei spirituale a poporului român.
Sursa foto: Business24
Mai feroce decât Inchiziţia !
De ciudă, că după invazia de lăcuste a acestei secte, Ţara, Poporul, au sărăcit mai jalnic, decât după lăcomia sovietică, pretextând datoriile de război.
Mai sadic, decât ruşii pagubele de război, s-a invocat criza mondială, fără înţelegere pentru fiinţa Neamului, cu o cruzime vindicativă, fără precedent.
Slavă Domnului !
Madi şi Onu
Din categoria Politică
Titlul este începutul aprecierii domnului Sergiu Andon, invitatul de elită al Danei Grecu, la emisiunea acesteia, unde acompaniată de colegul de breaslă, Radu Tudor, mi-a lăsat impresia încercării de a induce în subliminalul audienţei sale, aprecierea Robertei Anastase, cu iz de instigare împotriva domnului Ponta.
Pe motiv că acesta, ar fi instigat la împuşcare.
Prevalându-se de interpretarea tendenţioasă a unei exprimări de forma:”nu ştiu cum, poate doar împuşcaţi, ar putea fi determinaţi să înţeleagă”.
Din asemenea exprimare, să faci proces de intenţie, mi se pare ridicol.
Iar, de la nivelul unui post, cu audienţă ca Antena 3, să difuzezi un asemenea mesaj, este cel puţin de neînţeles.
Oripilat de intervenţia susamintită, acceptată insidios, de aprecierea lui Radu Tudor, domnul Sergiu Andon, nu a mai rezistat:
”Poate că domnul Radu Tudor, are vre-un război cu domnul Ponta şi ar fi bine să ne explice de ce este de accord, cu această… doamnă !”
Cum intrasem la idei, că aş fi devenit maniaco- depresiv, m-am liniştit.
Nici nu cred că este nevoie, de alte comentarii !
Repet totuşi, pentru domnul Crin Antonescu, coautorul alianţei:”PNL-PC”, să nu uite ce a păţit domnul A. Năstase, cu acelaşi domn Dan Voiculescu (pe care-l ajutase să intre şi el, în sfârşit, în Parlament).
Fie şi într-o formă adaptată, la nivel subliminal.
Asemenea sfaturi şi remarci, pot dăuna percepţiei USL, de către auditoriul “cuibului de antene”, destul de sensibil şi receptiv.
Madi şi Onu
Din categoria Educaţie
Motto:”Năravul din fire, n-are lecuire”.-proverb românesc
1. Daca mi s-ar povesti, n-aş crede. Aflu la Ştiri, că unele drumuri sunt degradate de camioanele de construcţii, supraîncărcate (peste norma legală), dar antreprenorii respectivi, nu dau doi bani pe lege. Ca să nu-i prindă poliţia, se anunţă reciproc, şoferii trag pe dreapta, şi fug pe câmp. Să nu fie prinşi în trafic, doar atunci, poliţia având voie să-i sancţioneze.
Este surprinzător faptul că nimeni nu s-a autosesizat, să propună completarea legii cu aspectele care îi pun în dificultate pe poliţişti.
Mai mult, să fie inclusă clauza de complicitate agravantă, atât pentru cei care ignoră legea, cât şi pentru cei care îi acceptă. Ştirea rigorilor legii, s-ar împrăştia rapid, reflexul condiţionat, se va fi creat în consecinţă, iar civilizarea, nu va întârzia să apară şi la noi.
Dar până atunci, poliţia, ar putea lăsa de strajă un salariat înarmat cu un mobil, care să anunţe echipajul din teren, de revenirea pe scenă,a artiştilor, şi să le ia urma, cu efectele scontate.
De aci, dominoul consecinţelor, şi le-ar cam pieri cheful „descurcăreţilor”, să se mai dea „talentaţi”, şi să încalce legea.
Dacă s-ar dori.., dar se pare că la noi, complicitatea la incorectitudine a devenit o stare de spirit.
2. Tot o ciudăţenie, la sinceritate, a demonstrat-o şi un alt cetăţean, pe nume Boc.
Întrebat de un ziarist, dacă Puterea mai are majoritatea în Parlament, a răspuns senin ceva de genul:
”în total (Senat şi Camera Deputaţilor), avem în plus, peste 15 voturi”.
Ori, din câte ştim cu toţii, hemoragia puterii, (spre opoziţie), continuă, tot de la o diferenţă de 15 parlamentari.
Ciudat, nu? Să iei din 15, şi să rămână ceva peste 15?
Dacă cineva nu este de acord cu sugestiile mele, îi amintesc:
de apendicele infectat, nu te scapă decât chirurgul, extirpându-l.
Generic…, Legea!
Madi şi Onu
Din categoria Educaţie
Sunt iute la mânie. Mi-a spus-o toată lumea. Şi partea proastă este că îmi pierd uzul raţiunii, devenind necruţător faţă de sursa conflictului sufletesc.
Cele scrise, o demonstrează …
Spre exemplu, aseară, mă pune păcatul să mă uit la tv 😀
Deschid, îl văd pe academicianul Dinu C. Giurăscu şi un domn, uscăţiv, ca o stafidă, pe nume, tot Dinu, dar Zamfirescu, mare funcţie în PNL.
Mă voi explica de la început şi veţi înţelege pe parcurs, DE CE !
Când am scris INTELECT, m-am gândit la Excelenţa Sa, Academicianul, iar INTERES, la al doilea invitat.
Moderator, cine altcineva, decât Radu Tudor. Care, ca de atâtea ori, iar şi-a suflat nasul în fasole.Veţi vedea, de ce.
Foarte activ, preocupat de plitica guvernamentală a retrocedărilor, nu pentru că l-ar durea pe el undeva, ci pentru că e un nou pretext de de a bălăcări (că din asta creşte cota lui gazetărească), a prezentat un sondaj, privind părerea unora, asupra retrocedărilor. Răspunsurile erau în majoritate afirmative (probabil, întrebarea suna în genul:”nu-i aşa că pământul e rotund ?”), alţii parcă „poate”, pe locul doi, iar pe locul trei „nu ştiu”.
Ei, acu-i acu.
Răstălmăcirea pătimaşă, gazetărească. Cei mulţi, cu „da”, exprimau bunul simţ românesc, privind necesitatea imperioasă a retrocedării, cei nedecişi, cu „poate”, reprezentau nostalgicii comunişti iar cei cu „nu ştiu”, nu mai reţin …
căci după interpretarea lui „poate”,de a fi fost cotat aprioric, de „nostalgic comunist”, am luat foc.
Calomniat de cine !? De o minte gazetărească, blocată în fundătura prejudecăţii mercantile, (dă bine, la mulţime, să fii anticomunist; atrage audienţă).
Onorabilul academician, a încercat o corecţie, de bun simţ, dar nu cred că a fost înţeles.
În ceea ce mă priveşte, am apreciat rezultatul sondajului, astfel: cei mulţi, cu „da”, exprimă papagalicismul unora, din graba de a se da cu orice preţ deştepţi, cei cu „poate”, exprimă încercarea de a gândi, neacceptând manipularea, iar ce cu „nu ştiu”, puţinii, din categoria lui „poate”, echilibraţii, care-şi rezervă marja de a discerne, conştienţi de responsabilitatea lor spirituală.
Vă întrebaţi probabil, de ce m-a încins, aprecierea polilogului !
Ei bine, faptul că aş fi fost cotat de „nostalgic comunist”, în condiţiile în care răspundeam poate, tot cu „poate”.
Concret, regimul comunist, mi-a terorizat politic, familia din partea mamei, (doi unchi ai săi), prin temniţă specifică şi chiar domiciliu forţat, după ispăşirea condamnării. Mai mult, li s-au luat un imobil cu aer aristocratic, (despre care puţini din flencăii de astăzi or fi avut habar) şi terenuri (inclusiv clădirea-conac aferentă), a căror fertilitate a îngăduit înfiinţarea unei staţiuni de cercetări agricole.
Iar mama, unică moştenitoare, nu a catadixit, să solicite vreo retrocedare …
Şi nici noi copii, aşa cum îl auzeam pe domnul liberal Dinu Zamfirescu decis să recupereze nu ştiu ce imobil.
Poate.., caractere şi caractere, părinţii mei… şi onorabilul menţionat.
Oricum, după victoria USL, întrevăd o preocupare liberală certă: RETROCEDAREA !
Să te ţii atunci, masacru, că va fi conform legii !
Madi şi Onu
Din categoria De acasă ..., Educaţie, Politică
În loc de motto: ”Ar fi timpul, să ne aflăm şi limitele” – Clint Eastwood
Şocul, pentru „băieţii de antenă”, a venit ca sfârşitul lumii, prezis şi neadeverit, pentrucă în lume, mai sunt şi alţii, în afară de credincioşii români. Îmi pare şi mie rău de cât rating vor pierde.
Nu de USL, că în curând încep localele. Poate că Domnul a vrut să vadă cât suntem de cum suntem. Iar daca unii, poate mai aveau nevoie de argumentele propândacilor versus putere, eu devenisem alergic 😀
Eventualitatea unor surprize electorale va confirma adevărul acelora, care încearcă, într-un dispreţ suveran, să distrugă această aglomerare informă.
Oricum, este timpul îndemnului din motto, fie şi riscând pierderea localelor.
Totuşi, profilactic…, să nu ratăm momentul, să ne mobilizăm forţele din teritoriu. Vom afla astfel pe ce unde cerebrale, ne bizuim. Dacă avem idee de ideologie, ca instrument politic, şi nu ca imbold al urii/ dezbinării, confundându-ne părţile, (dreapta cu stânga şi viceversa), sau această expresie papagalicească, poate constitui factorul intrinsec al existenţei noastre onorabile, fie şi la a ne primi agheazma demn, nu ca o turmă însetată, uitând că suntem suferinzi, dependenţi de medicamente la preţuri reduse, mândri în a nu ne văicări, cerşind mila celor cărora ne expunem goliciunea şi nevoia de compătimire cu orice preţ.
Aşadar, să-şi pună USL-ul gonacii, pe urmele încălcătorilor de lege, şi să lase complicitatea, precum gunoiul de sub preş.
Să îndemne psihologia mulţimilor, să încerce să deprindă spiritul liberei iniţiative antreprenoriale, şcolindu-i pe lângă organizaţiile locale de partid.
Să nu le fie ruşine, să-şi recunoască ignoranţa şi tembelismul în promovarea liberalismului social, fără prejudecăţile „pierderii identităţii ideologice”, (auzi tu, proletarului liberal, îi este ruşine să nu redevină proletar social- democrat înstărit, „prin sine însuşi”, iar sărăntocului social-democrat, să-i fie ruşine, să valorifice spiritul privat al devenirii de sine, prin implementarea pragmatică, a libertăţilor democratice şi a spiritului liberalist). Mor şi curcile, de râs, de asemenea conştiinţe ideologizate. Aşadar, băieţaşi, lăsaţi hâra ideologică şi apucaţi-vă de politică adevărată !
Lăsaţi spaimele ideologice şi capacitaţi mulţimea la „devenirea de sine”, cu ajutorul idelogiei voastre neprecupeţite.
Urmaţi pilda misionarilor şi răspândiţi-vă credinţa politică, dacă într-adevăr o aveţi !
Făceţi-vă apostoli destoinici şi credibili !
Urmaţi pilda lui Iisus, care a pornit cu doisprezece apostoli, în creştinarea oamenilor ! Cred că este marea lecţie cerească, sugerată poporului român, o dată cu Învierea Domnului.
Hristos a Înviat !
Madi şi Onu
Din categoria Educaţie, Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM
S-a petrecut la Moscova …
În căminul mixt de aspiranţi şi studenţi. Ambii, eram aspiranţi. Ca orice brunetă exotică, exploda de energie. Mică de talie, în timpul dansului, respiraţia ei pasională, îmi dogorea cămaşa, în dreptul sternului, de unde se răspândea în torace, aprinzându-mi imaginaţia.
Când am simţit-o grea, lăsându-se parcă îmbrăţişată în ritmul ameţitor al valsului, am început să mă întreb, dacă e bine ce se întâmplă.
Fusesem prevenit, de prietena ei, că doreşte să ne cunoaştem, pentru felul cum stâlceam limba rusă.
Motivaţia dorinţei ei, m-a ambiţionat, mai ales că voiam să vorbesc bine şi rapid, ruseşte. Începea să-mi placă perspectiva, dar, mă şi temeam, neştiind dacă, pe lângă consecinţa intimităţii, conturate în ritmul dansului, prin respiraţia ei, plină de promisiuni voluptoase, nu mă aşteaptă complicaţii, pe care oricum, nu le doream, atâta timp, cât scopul meu era obţinerea titlului ştiinţific.Cu toată prudenţa impusă, m-am trezit alături de ea, învăluit de aburul îmbietor al unei cafele atât de tari, încât am uitat de reproşurile ce le meritam. Clipele petrecute în intimitatea eternului feminin, au savoarea lor specială. Nu poţi descrie starea de bine profund afectuos, care te cuprinde, şi care te îndeamnă la reciprocitatea retrăirii.
În clipele pasionale ale magnetismului, sufletesc,deseori, ca bărbat, te pierzi, fără să sesisezi, aspectele ludice.
Acum, când scriu, îmi amintesc momentul revenirii mele, la realitate.
Într-o zi, o cunoştinţă, îmi spune, zâmbind strâmb: tu când te mai pregăteşti, dacă te ţii mereu de concerte?
Deseori, când te amuză inadvertenţa curiozităţii unora, o dai pe glumă, neluînd în serios , cele auzite.
– Ce să fac şi eu, am obosit de atîta muncă!
-Aaa, deci are dreptate Armeanca?
Am ciulit urechile, ca atunci când strigătul cucuvelei, prevestitor de moarte, îţi îngheaţă fiinţa.
-Ţi-a spus ea asta?
-Da, zâmbeşte triumfătoare , aşa zisa prietenă.
Mi-am luat rapid la revedere, simţind nevoia să mă reculeg, ca în faţa iminenţei unui pericol.
M-am frământat toată noaptea, dacă să mai continui o relaţie, care căpăta aspecte maniacale, mai ales într-o ţară, precum URSS.
A doua zi, când a venit la mine, i-am explicat totul, şi că, dacă nu reuşeşte să se abţină de la asemenea extravaganţe, nu mai putem continua, oricât de dragă mi-ar fi prietenia ei.
Cu ochi trişti şi demni, m-a privit, spunându-mi:
-Nu cred că voi reuşi! Prezenţa ta, înseamnă o lume a imaginaţiei mele, în care mă simt eu însămi.
Dar am reuşit, amândoi, aşa ca, multe luni, după…, să ne minunăm, de exagerările rătăcirilor clipei.
Madi şi Onu
Din categoria Diverse ...
Motto: ”În loc să vezi paiul din ochiul vecinului, mai bine scoate bârna din ochiul tău!” – proverb românesc.
Adică, în loc să clamezi Hoţia Puterii, mai bine recunoaşte, cu aceeaşi vehemenţă, că hoţia este un dat uman! La noi, se fură! Se fură capacele de fontă, de la gurile căminelor de canalizare, se fură voturi, se fură obiecte de metal, se fură pensiile morţilor.Se fură într-o complicitate generală.
Poate da, poate nu, dar în România se fură, şi trebuie recunoscut, sus şi tare, implicit necesitatea luării măsurilor coercitive necesare. Pentru că, aşa cum „românii au talent”, „aceiaşi români îşi pot însuşi talentat şi dezvăţul răului.
Postul mi-a fost inspirat, de surpriza oferită de propagandistul antenist, de serviciu, Răzvan Dumitrescu. Şi vorbeşte băieţaşul acesta „înspumat de repetiţii”, despre neregulile Oficialităţilor, mascate prin tot soiul de subterfugii. Ultima, ar fi, cum că neregulile de la fondul de pensii, s-ar datora decedaţilor, întrucât nu mai ştiu ce sume, s-au primit, în cazul unor pensionari decedaţi.
Şi vezi Doamne, Guvernul care face şi drege, este vinovat, că nu are evidenţa strictă a morţilor.
Totul corect poate, până nu te întrebi: „dar dacă se vorbeşte de „hoţia unora”, a „celor din oficialităţi”, de ce nu se face o aluzie măcar, despre faptul că tot hoţie, este şi gestul românilor care se pretează să ridice necinstit acei bani necuveniţi? Şi atunci, de ce să încurajăm hoţia la români, prin omisiune, pretextând lovituri date Puterii?
Sugerând că se pretează la necinste, acei care aduşi în sapă de lemn, de către putere, nu ar avea altă soluţie existenţială ?
Sunt profund revoltat de pierderea memoriei unora. Şi pentru a elimina orice ambiguitate, am în vedere uitarea „soluţiei imorale” care ne-a adus în această stare.
Aşa, nu vom ajunge o naţie superioară !
Iar paradigma ”soluţie imorală”, cu ajutorul acestor complicităţi, „nu este decât o excepţie, care întăreşte regula!”, şi care se va perpetua naţional, de-a pururi.
Cât timp, ne vom complace în a nu striga: ”uite hoţul/răul”, nu ne vom ameliora soarta !
Maladia oricărei hoţii/răutăţi, trebuie tratată şi psihanalitic.
Poate, prin jocul astrelor, hoţul pensiei decedatului, sau progenitura acestuia, mâine, va ajunge parlamentar ?!
Madi şi Onu
Din categoria Educaţie
Madi Cati Gândul – News Gândul – Politica Caţavencii Realitatea.net Antena 3
Madi şi Onu Blog 