Arhive lunare: Martie 2016

HEMORO EAZY

O reclamă publicitară destul de simpatică. Mie mi-a plăcut până la deliciu.

Alte persoane au fost însă enervate, ascultând-o.

Persoane pe care eu le apreciez în mod deosebit.  În fapt toată inspirația constă în asocierea a două cuvinte, a căror pronunție dă  cuvântul hemoroizi.  Simplu ca genialitatea inspirației.

Reclama, de fapt, este  următoarea discuție:

Cineva  merge la farmacie și se plânge de dureri hemoroidale. Farmacista.., cu un aer nonșalant, îi recomandă o cutie cu  Hemoro Eazy.

Dar nu îi arată produsul., ci îl fierbe cu oferta  suferinței lui.

El, pacientul, delicat, precum inocența, o întreabă dacă  ține hemoroizi  în cutie, ca medicament,   și continuă:

-Cum , pe lângă hemoroizii mei, îmi mai dați și alții?

Șansa lui, spre explozia mea de râs, este că autorul spotului publicitar, focalizează  imediat,  cutia cu produsul  farmaceutic,  întitulat :

HEMORO  EAZY.

Asta mai zic și eu Puzzle medical.

De toată înțelegerea.

Numai că  puțin diferit de WOW.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Idila

 

Idila este o succesiune de emoții. Aievea sau virtuale.  De aceea cred că virtualul a  luat atâta extindere.

Aș vrea să concretizez pentru a nu se gândi  că fabulez.

Primesc  un e-mail în care mi se cere adresa, pentru a mi se dărui o carte. Un tremur ușor, mă cuprinde.

Dar dacă în loc de colet, sosește însăși autoarea?  Dacă îmi va plăcea la fel de mult ca opera sau avatarul?  Cum să mă comport, căsătorit fiind?  Cum să mă fac înțeles, fără a deranja?

Am refuzat , de teamă că nu voi face onorabil, față situației.

Solicitarea, nu s-a mai repetat, și nu pot spune, că nu-mi regret  refuzul.

De atunci, trec pe la blogul ei și-i citesc îmbujorat poezia.  Și retrăiesc intens, emoția spaimei inițiale.  Și nu știu…, să-mi regret pudoarea?

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Mofluz

Azi sunt mofluz, și nimic nu-mi intră în voie.

Spre pildă, nici ex-Primarul Piedone, care afirmă: -Chiar daca sunt ortodox, Dumnezeu este unic, așa ca le urez tuturor credinciosilor catolici un Paște Fericit.

Cum adică,există cel puțin doi Isus înviați, la date diferite? Sau unicul Isus este o jucărie la cheremul  tuturor? Când au nevoie de el, îl invocă în ajutor, fie la bine, fie la rău/greu ?

Mi-e dificil, și-mi dau seama, că asta se datorează greutății mele religioase de cap.

Cum adică, Dumnezeu a hotărât că în același spațiu nu poate încăpea decât o unitate, iar pentru credincioși,  în fotoliul divin, pot sta doi Mesia? Nu mă îndoiesc de cei Doi sau de câți o mai născoci birocrația  bisericească.

Cert este că nu accept decât existența unei Divinități.

Cu atât mai atotputernice, cu cât omul încă nu i-a dat de urmă. Pentru că, totul se reduce la ipoteze.

Onu

5 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

BLAZARE

 

Astăzi, sunt blazat. Scriu doar ca să scriu. Ca o nedumerire, față de omenire.  Despre hrana crudă. Dar nu voi coborî ștacheta calității.  Astfel, aș dori să fie un articol interactiv, un schimb de păreri, o veritabilă socializare. Dar…, să mă explic.

Mi-am descris de mult, preocuparea pentru hrănirea sănătoasă. Nu însă ca o obsesie, ci ca pe un scop în sine.

Așadar , sunt foarte nedumerit când pentru acest regim alimentar, crud în speță, se recomandă  nu doar mese puține, ci și  porții   mici.

Ar însemna un aport caloric redus, insuficient, și de aci, un dezechilibru  anatomo-fiziologic.

Farmecul atracției fizice ar dispare, iar bucuria vieții s-ar atrofia. Se va adapta cumva organismul înfometat la asimilarea azotului atmosferic? Sau poate hormonii plăcerii atracției se vor activa?

Maaaaare dilemă!

Cine are o experiență verificată, este solicitat să cuvânte, dar nu prin surâsul discret al unor unor like-uri.

Mulțumesc!

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Turnătoria…

De câtva timp, este la modă turnătoria.

Și nu m-ar deranja, știind că asta e în firea omului.

Mi se pare ciudată, existența  unui  ONG specializat în turnătorie. Asta mă face să mă gândesc la mentalitatea politică de până în 1989, când critica și autocritica erau la modă.

De ce am impresia că se continuă în disperare de cauză, mentalitatea comunistă?

Și ca o confirmare a temerilor celor mai realiști anticomuniști, societatea parcă încurajează critica, dar într-o formă mai grotescă, a turnătoriei, ca și autocritica, sub altă formă, mult mai nocivă educației:

perspectiva reducerii pedepsei, prin recunoașterea ei.

Cui or folosi noua critică și autocritică.

Nu înțeleg, de aceea..,  neputincios, mă închin, și spun:

-Doamne…, ferește-ți Opera de rebuturile ei, indivizii lipsți de caracter!

 Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal., Rasu-plânsu

Surpriza…

Nu cred să fie o noutate, faptul că sunt o fire impresionabilă. Am mai relatat –o în posturile mele pe blog, dar și pe Facebook. Nostim este însă.., că deși mă cunosc destul de bine, niciodată, nu sunt scutit de emoția surprizelor.

Pur, și simplu,  sunt luat pe nepregătite. Nu mai departe de azi. Merg la farmacia mea preferată, și totul îmi pare altfel.

Figuri noi, dar deși simpatice, străine de empatia percepțiilor mele.

Încerc să întreb un pacient, dar îmi răspunde că așa se pare , că ar fi  avut loc o schimbare radicală de personal.

Farmacie particulară fiind, nu pricep răspunsul.

Mă burzuluiesc în sinea mea, și plec mâhnit.

Lipsa chipurilor zâmbitoare, dragi mie, mă mâhnește, și nu știu cum să-mi umplu golul sufletesc. Privesc la firma ce-mi pare acum neînsuflețită, și mă tot întreb nedumerit.

Oare aceasta este economia privată? O grapă- tăvălug trecând peste oameni?

Derutat, mă întreb unde mai merg, în momentele de  restriște sufletească,  momente când  simțeam nevoia unei treceri pe la farmacie, numai așa, de amorul liniștei sufletești.

Vreau să spun, că sub imboldul clipei, mi s-a întâmplat de câteva ori, să mă trezesc  deschizând ușa acestei farmacii, fără a mă gândi la vre-un medicament.

Așa, pur și simplu, de dragul ambianței deosebite.

Acum…, cine știe.., poate noua echipă, va  genera clipa  de:

-Sesam, deschide-te!

Și  totuși…, ce să se fi întâmplat?

Onu

4 comentarii

Din categoria Paginide jurnal, Proza scurta.

Valoarea simplității

Decis să scap de ceața meteosensibilității, am răspuns sugestiei soției, de a o asculta, la TVR2,  pe Corina Dănilă, al cărei invitat a fost Mircea Baniciu.

Nu regret, iar mărturie stă postul care urmează.

În esență, ideea este că prestația acestuia, mi-a demonstrat farmecul și importanța simplității.

Și, cred că dacă toți  ne-am comporta modest și simplu, dar ferm, alta ar fi percepția asupra noastră altul ar fi locul României, în ierarhia valorii naționale de sine.

Este dificil să descrii simplitatea, și mai ales, să-i realizezi valoarea, dacă nu ai conștiința de sine a acesteia.

Este, probabil, o stare naturală,  precum mersul sau respirația.

Dar pentru a o trăi, trebuie să ai exercițiul sincerității, fără viciul vanității parvenirii.

Discursul lui Mircea Baniciu, despre sine, curge ca o apă lină, precum versul eminescian.

Modest, lipsit de prețiozitate, artistul vorbește despre viața, despre opera sa , cu o detașare, care stârnește nu doar admirația, ci, și de ce să nu o spun, întrebarea:

-atât de plăcută  să fie valoarea umană a românului?

De ce atunci, străinii nu ne apreciază în consecință?

De ce încearcă să-și bage nasul în treburile noastre?

Oare cum ne exprimăm personalitatea, nu le impune?

Onu

9 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă