Ca să nu ajung în stare emoţională limită, să am nevoie de Aliodor Manolea, după acest post, mă potolesc. Îmi voi antrena creierul, în alte registre, a căror inutilitate, să nu mă deranjeze.
Şi mă las de tv. Nu chiar în următoarele cinci minute, că nu-s atât de zdruncinat!
Aşadar…, cu figură jovială, simţindu-se bine cu sine, ca şi cum i-ar spune partenerei de intimitate:
”ştii, n-am avut erecţie, de-aia n-a mers!” Cinstit, băiatul, lipsa erecţiei, nu l-a ajutat să afle care-i electoratul real al României, pentru cvorumul realizabil la referendum.
Şi poate n-a fost singurul din USL, cu secvenţe de impotenţă.
Dar ce, mie nu mi s-a întâmplat? Când mă credeam buricul pământului?
Am avut însă, bunul simţ, să nu-mi mai repet tembelismul.
Poate, aşa ar trebui să procedeze masculul USL?
Să nu-i mai dea speranţe inutile României?! Sau să se trateze un pic?
Să ia lecţii de la PDL? Că tot sunt genetic, pe aproape?
Nu spun prin asta, că toţi sunt la fel. Dar tolerânduli-se, riscăm, ca naţie, să generalizăm neputinţa.
Ce-ar trebui de făcut?
Castraţi toţi impotenţii!
Şi marcaţi, cu fierul roşu, ca vitele din cireadă!
Să se apuce de stupărit!
Să nu mai dea românilor iluzii.
ILUZIA este o gravă boală psihică.
Te face să te crezi, ce nu poţi fi niciodată. Mai ales în domeniul politic!
Madi şi Onu