Fior

Îmi place mult, o vânzătoare
Cu ochii gânditori și triști,
De parcă ar privi intens, în sine.
Nu știu dacă e frumoasă,
Sau preocuparea intensă a privirii,
Îi conferă un aer aparte.
Cert este, că în tristețea privirii,
Posedă un magnetism, irezistibil.
Nu știu, dacă în prezența ei, pe care mi-o doresc,
Nu aș fi cuprins de aceeași stare gânditoare,
De care mă tem, să nu mă învăluie,
În coconul țesăturii ei irezistibile.
Merg aproape zilnic, la magazin,
Fără să cumpăr nimic,
Ci doar, să-mi împlinesc mintea, cu tristețea ei nedefinită.
O stare, de care, nu pot scăpa,
Și,mă învăluie,ca un fior, orgasmic.
Onu

Autumnală

Anemiate și îngălbenite, frunzele nu mai rezistă adierii răcoroase de toamnă, și cad, plutind ușor. Starea lor, mi se imprimă trist. Îmi amintesc, de momentele plăcute în pădurea de mesteceni, din împrejurimile Moscovei. De idilele consumate , la invitația foșnitoare a frunzelor îngălbenite, ale acestora.
Rusoaicele, sunt suflete încinse, care iradiază molcom, la distanță, și pe durată. Nu se lasă uitate, și fac totul pentru aceasta. Nici gerul mușcător, nici momentele lor dificile, nu le opresc, de la plăcerea unei întâlniri, în misterul Naturii. Este răcoare, cred, afară. Mi-o spune gestul fetelor cuibărite sub brațul băieților, într-un gest tandru, de reciprocitate. Este plăcut să-i privești. Într-o clipă iluzorie, asemenea perechi, fără să știe, își dezvăluie aura comună a iubirii lor, inconfundabile. Îi privești amuzat, și nostalgia te cuprinde, când îi pierzi din vedere.
Onu

Durerile Facerii

Sunt insomniac, de când mă știu. Mi-am moștenit fidel, Mama. Dar Dânsa era condiționată de profesie-Moașă. Când ne era somnul mai dulce, la miez de noapte, bătea Țăranul la ușă și striga:
-Coană Moașeo, Lina e-n dureri! Iar mămica, își lua cele necesare,după o scurtă discuție cu musafirul, ne săruta și pleca lângă țăran, spre satul unde locuia LINA, prinsă de durerile Facerii.Trezit, cu somnul speriat, deseori, nu mai adormeam până la ivirea zorilor, frământat de , ce-or fi alea, durerile facerii?
De ce, eu nu am dureri, când fac ceva?
Nedumerit, mi-am spus, că probabil nu e treabă de copil, și am renunțat la curiozități. Am înțeles mult mai târziu, când a trebuit să sun la Maternitate, pentru că pe Viorica, o apucaseră aceleași misterioase dureri,ale nașterii.
Frumoasă și interesantă copilărie, am avut, gândindu-mă la aceste tainice frământări, cu durerile faceriii.
Anii au trecut, mama s-a pensionat și nopțile au devenit mai liniștite, fără țărani la ușă, în miez de noapte, că pe femeia lor, au apucat-o durerile facerii. Probabil, că, mămica, la înscrierea la Școala Specială de Moașe, din Bârlad, nu știa ce viață de nopți de trudă o vor aștepta.
Pentru că, nu-i de glumit,cu Durerile facerii!
Dar insomnia căpătată, a rămas.
Acum, de când a apărut televizorul, locul țăranilor care-mi tulburau somnul copilăriei, l-au luat Mihai Gâdea și echipa lui.
Onu

Canibalism

Dacă titlul înseamnă obiceiul de a mânca oameni, iar canibalii sunt printre cei de culoare, atunci, noi românii suntem excepția de la regulă.
Ultimul argument, mi-l oferă junele-prim, Ponta Victor. Argument, am faptul, că a prins drag, de mâncat Drgnea.
Și, nu înțeleg de ce, pe Dragnea nu-l interesează. Ba, parcă l-ar excita ușor, pohta lui Ponta!
Să fie vorba de o plăcere cinică?
Poate presupune că Ponta îl place, și năzuiește să-l sărute frenetic?!
Nu-l înțeleg, zău, și simt că mă irită.
Eu, i-aș trozni una, peste gura aia grețoasă!
Dar, mă rog, vorba unui prieten de-al meu, gălățean,/ treaba lor- gura lor, pofta lor! De ce să mă îngrețoșez eu, degeaba!/
Și când îmi amintesc, de felul în care se insolea, față de contracandidatul său,Iohannis, la Prezidențiale, nesigur de o ciocnire directă, mă apucă așa o lehamite, că democrației, îi scapă competiția, între valori autentice, socio-politic.
Pui o javră de salon, a unui ex-Premier, să schiaune la Ciobănescul autentic, autohton.
Onu

Plictis

Am început să cunosc și latura incomodă a Internetului, Plictisul.
Mă și explic.
Interesant, pentru mine, este cea ce îmi stârnește curiozitatea. Cum adică?
Simplu.
Văd un chip ce-mi pare trist. Imediat, mă întreb, ce cauze de tristețe are, cum ar putea fi consolată, dacă ar fi interesată. Poate îi place tristețea iar încercarea mea, ar deranja-o, și multe asemenea gânduri prostești, care mă lovesc în țeastă, precum peștișorii dintr-un acvariu, pereții acestuia. Dar, o las pe fața care m-a impresionat, și-mi văd neputincios, de drum. Ajung la un butic, unde-mi cumpăr o pungă de broccoli congelat.
– Mâncați așa ceva?mă întreabă vânzătoarea.
– Da, răspund stimulat de întrebare.
–Eu nu pot. Nu-mi place, aș vomita!
-Păcat, este o legumă foarte sănătoasă, mai ales pentru creier. Îl ajută să mai crească.
–Da? Iluzoriu, poate!? Eu nu am probleme cu creierul. Mă lupt cu pietrele la vezică. Nu știu dacă ajută și la vezică! Oricum, iau medicamente, pentru că, sunt foarte dureroase.
Îmi privesc interlocutoarea, de o sinceritate spontană, și încerc o iluzie.
-Dar dacă v-ar ajuta la vezică, ați suporta-o?
Surprinsă de întrebare, interlocutoarea, mă privește adânc în ochi, și-mi răspunde nesigură:
-Știu eu?!
Mă opresc din discuție, la gândul că nu am dreptul să ofer iluzii, dar discuția îmi rămâne ca o întrebare. Caut acasă, prin cărțile mele, subiectul, însă nimic. Încerc pe Internet, zadarnic.
Mă simt jenat, că broccoli, nu o poate ajuta pe fată, și subit, totul, îmi pare plictisitor, și neinteresant.În ziua următoare, îi povestesc reținut, constatarea mea bibliografică.
–Vă mulțumesc mult! Înseamnă ceva, să știi că se gândește cineva la tine, cu asemenea intenții!
Onu

Icnet

Nu este un secret, faptul că la tenisul de câmp, fiecare lovitură este însoțită de o icnitură de efort.
Ei, de aci provine și indecizia mea. Dacă m-aș căsători cu o tenismenă , și uneori ar visa că are partidă, tot așa s-ar manifesta?
M-aș speria cumplit, aș crede că îi este rău, și panicat, aș chema Salvarea.
La sosirea Salvării, tenismena mea, ar fi bine mersi, fericită, că în coșmar, a fost victorioasă.
Cum aș scoate cămașa, în fața Ambulanței?
Mai bine, nu mă îndrăgostesc de o tenismenă campioană! Cine știe?!
Onu

OCULTA

Mulți vorbesc despre oculta internă și externă.
Acum, văd că și pe mine m-a apucat fandaxia. Dar, fraților, sau vorbitorilor despre ocultă, explicați-mi și mie, ce înseamnă acest cuvânt?
Presupun , că ar fi vorba despre un gen de conspirație, dar nu văd, de ce și împotriva cui?
Mă puteți ajuta?
Măcar să știu, de ce l-am folosit ?
Sau, măcar, să dezocultăm împreună!?
EU, PRESUPUN, CĂ AR TREBUI SĂ FIM UNIȚI ÎN CUGET MĂCAR!
Onu

Politica

Este o pasiune, de-a mea, rămasă din copilărie.
O consider un mijloc educațional de sine. Te face un veritabil samurai. Nu prea am argumente, să-mi susțin convingerea, în afară de Liviu Dragnea, care încearcă să scape de la înecul pregătit de oponenții politici, în Lacul Belina.
Ce bine, că a copilărit în zonă, precum Terente, în balta Brăilei.
Dar faimosul Terente, nu era doar un bandit, ci și un sadic feroce.
Invocând pretextul unei enorme dotări Divine, ucidea femeile, victime ale plăcerii lui.
Ca să le scape, cică, de suferință.
I-a mers bestiei, până a profanat cu același sadism, soția Preotului din zonă.
Gestul, i-a fost fatal.
Un pescar, lipovean credincios, cu care era prieten, n-a suportat blasfemia profanării Cucoanei Preotese.
Bun cunoscător al apelor, lipoveanul, știa că Terente se ascundea sub apă, mult timp, cu ajutorul unui stuf pregătit, să poată respira prin el, aerul de deasupra apei.
Jandarmilor, anunțați, nu le-a fost greu , să-l anihileze pe bandit.
Onu

În bară!

Nu știu ce se întâmplă cu mine,dar azi, am dat-o, cum se spune, rău de tot, în bară. Așa, de pildă, am vrut să încheg o conversație cu 69, iar rezultatul, cât pe ce, să mă facă praf.
Cel puțin, după spaima ce-am tras-o, că aș fi supărat-o rău, și că vom rămâne veșnic, în virtual.
Abia am reușit, să închei, printr-un oftat dezolat. Acum, ce să fac? Oare o înghețată m-ar mai răcori, după fierbințeala pe care am tras-o?
Nu pot ști, pentru că, n-am bănuit vâlvătaia ce se va declanșa,în urma unui comentariu evident binevoitor.
În opinia mea, desigur!
Dar bine mi-a făcut, să mă potolesc, să încerc virtualul.
Avea dreptate, mămica mea, când mă sfătuia să nu intru în vorbă cu necunoscuți!
Asta e!
Învățăm cât trăim, și nu este rău!
Sau, poate, 69, s-a distrat pe seama mea, iar eu, înflăcărat, nu m-am prins?
Sau, poate ,abia m-am aprins?!
Onu

Sași

Stau la calculator, și-l privesc, în iluzia că mi-ar da o sugestie de scris. Aproape nimic, nici de la spectacolul străzii.
Doar o brunețică, cu ochii ușor bulbucați, sporovăind înviorată, cu un tânăr, parcă răpit de farmecul ei.
Privindu-i, îmi dau seama că îmi plac brunetele cu ochii bulbucați.
Ochii sau tenul. Cred că se suprapun niște imagini din Sighișoara, unde făceam practica de producție, pentru anul V de facultate. Sarcina mea era simplă. Șeful de șantier, mi-a dat să verific prestația muncitorilor de la terasamente.Practic, momente de plăcere și amuzament, privind hărnicia echipelor de Sași, comparativ cu pofta cumpătată, a alor noștri.
De atunci, am rămas entuziasmat de cuvântul sas, în ceea ce privește seriozitatea, și hărnicia, la locul de muncă.
În timp ce alții decât sașii, oboseau de râs și voie bună, sașii, luau pauză după rezolvarea lucrului,meticulos efectuat, erau zgârciți la vorbă, iar mie, îmi venea foarte ușor, să-mi rezolv sarcina de verificare și măsurare a volumelor de terasamente efectuate.
Din acea lună de practică, mi-am format convingerea fermă, asupra seriozității în muncă, a acestor români, supranumiți local, sași!
Onu