Arhive lunare: Mai 2010

Copilărie

Aş vrea să fiu mereu copil
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală.

S-alerg desculţă pe afară
În iarba umedă covor,
Să văd bondarul gras cum zboară
Legat de coada unui nor.

Să simt

.

.

.

 

parfumul florilor de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte.

Să fac din preşuri colorate
Căsuţă fratelui cel mic,
râd cât pot, pe săturate
Şi să nu-mi pese de nimic.

Să sar cât vreau peste băltoace
Şi zmeul să îl trag de sfori,
Pisica s-o aud cum toarce

Cunună să îmi fac din flori.

Şi să mă joc de-a mama şi de-a tata

Sub geamul casei părinteşti
Şi să nu simt o clipă gata
Închisă cartea cu poveşti.

Să sar şotronul pe trotuar
Şi să mă cred o zână,
Să văd furnici în furnicar
Şi să le iau în mână.

Să prind fluturii de-aripă
Şi să-i agăt în insectar
Şi doar atât, pentru o clipă,
Să mă visez copilă iar.

Să plec vacanţele la ţară
Şi să mă sui de vreau, în dud
Şi-n gârla caldă, peste vară,
Cu ochii-nchişi, să mă cufund.

Să văd bunica împletind
Pentru nepoate şaluri,
S-aud copiii chiuind
Cu piatra-n apă să fac valuri.

Să stau pe prispă cu bunicu’
Şi cu mustaţa să m-alinte
Şi-n mâini să-l văd ţinâd ibricu
Să-mi toarne laptele fierbinte.

Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus la stele
Şi să miroasă pe pământ
A flori de micşunele

Să suflu florile de păpădie
Şi să pocnesc în mâini zorele
Şi struguri copţi şi mari din vie
Să-i strâng în coşuri de nuiele.

Să plâng o biată vrăbiuţă
Căzută prizonieră-n casă,
Să-nham dulăi la săniuţă
Şi să nu simt iarna geroasă.

Să nu mă fac vreodată mare
Şi să mă văd fetiţă în oglindă,
Să simt copilăria ca o floare
Şi împăcarea-ncet să mă cuprindă.

Copilărie – Lidia Batali

55 comentarii

Din categoria Diverse ...

Ubi bene ibi patria

”Unde e bine, acolo e patria”

Titlul  este un eufemism, al altui titlu: ”România aceasta, crizată şi coruptă, nu este ţara mea !”. Şi constituie un protest faţă de asemenea exprimări denigratoare, din partea unora, care-şi contestă, prin asemenea opinii indecente sorgintea românească !

Este evident, cu asemenea gândire bolnavă, nu se poate însănătoşi  mentalitatea unei ţări, în care plozilor, li se bagă în cap paradigme de genul: ”căţeluş cu părul creţ/ fură raţa din coteţ;/ şi se jură că nu fură/ când l-am prins cu raţa-n gură.” Educaţi în acest spirit, plozii de ieri, declamă ritos azi, titluri, precum cel de sus ! Şi România, sărmana, crescută în acelaşi spirit, îşi suportă resemnată, progeniturile; sunt opera ei; şi-şi votează într-un entuziasm orgasmic, cu mai putin de 50%, Preşedintele !

Nu mă mai mir, că din aceeaşi stirpe, un specimen asemenea, sugera aruncarea Curţii Constituţionale, într-o crescătorie de porci, spre nestresarea acestora; sau aprecierea (aiurea) a calităţii de ”cristal”  atribuită acestei insulte, de către altul, din aceeaşi specie, probabil ! Conform art. 142 din Constituţia României, Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei. Dacă în condiţiile acestui nerespect, bântuie indivizi, care-şi spun români, şi care se comportă ca atare, salivând crocodilian, după mirajul străinătăţii, unde cetăţenii respectivi, n-au asemenea manifestări rabice când îşi fac datoria conştiincios şi fidel, faţă de condiţia lor existenţială, ce pot face un Preşedinte şi Guvern, bălăcăriţi, la orice colţ de stradă ? Ce poate face un Cioban, a cărui turmă behăie toată ziua, în loc să dea laptele şi lâna necesare ? Apropo, Articolul 54 din Constituţie, alin.(1) hotărăşte clar: ”Fidelitatea faţă de ţară este sacră”. De ce sacralitate pentru ţară, să fie capabili acei perverşi, care-şi fac semnul crucii, înainte de a se îmbulzi, ca o turmă însetată, pentru o porţie de agheasmă, de la Sfintele Sărbători ?  Sau când în mijloacele de transport, în timp ce-şi fac teatral, mari cruci făţărnice, rămân insensibili, la gravida, mama cu copilul în braţe, bătrâna sau bolnavul în picioare, de lângă scaunul în care ei se lăfăie, într-o imbecilitate morbidă ?

PS: Prezentul material, se doreşte un protest personal ferm, faţă de asemenea manifestări anticetăţeneşti, antiromâneşti ! De care mi-e ruşine şi sunt dezgustat !

Sine ira et studio.

 

27 comentarii

Din categoria Politică

Elixirul vitalităţii IV

În Episodul III, am promis prezentarea unor surse alimentare naturale de enzime. O fac astăzi. Dar, problema enzimelor, este atât de complexă, încât, fără o simplificare sistematizată, valoarea benefică a ideii, s-ar irosi. Întrucât funcţionarea normală a organismului viu este rezultatul acţiunii armonioase a tuturor sistemelor enzimatice, se înţelege că orice modificare a unei enzime sau absenţa ei totală atrage tulburarea întregului şir de reacţii metabolice la care participă enzima respectivă.

Cercetarea medicală a demonstrat că orice simptom patologic poate fi asociat unui proces metabolic perturbat, ceea ce înseamnă că în fond, simptomul îşi are drept cauză comportarea anormală a uneia sau mai multor enzime deci, orice boala este o boala metabolică datorată unui defect enzimatic (sau leziune enzimatică).

De aci, şi ideea Profilaxiei îmbolnăvirii, cu ajutorul enzimelor vii, provenite din hrana naturală, nedenaturată prin prelucrarea termică (s-a constatat că eficacitatea unei enzime este distrusă la o temperatură de circa 45 de grade); ca şi Terapiei enzimatice, fie cu enzime naturale, din alimente, fie cu suplimente enzimatice, obţinute în laboratoare specializate, fără prelucrare termică.

Revenind la simplificarea gândită, este necesară precizarea, că putem vorbi atât de enzimele, menţionate in episodul anterior, cât şi de substanţe cu numeroase reacţii enzimatice, precum vitaminele şi mineralele, în special oligoelementele, denumite şi vitamine minerale. Oligoelementele sunt elemente minerale, care în organism, se află în cantităţi mici (sub 0,05% din greutatea corpului). Importanţa lor enzimatică, constă în faptul că intră în structura unor enzime (catalaza, fosfataza alcalină, tirozinaza, arginaza), sau a unor hormoni.

Despre enzimele propriu zise, amintite în Episodul III mai trebuie spus că, pe lângă profilaxia amintită, au fost  aşezate la  baza Dietei vedetelor, cunoscută şi ca Dieta Beverly Hills, care concepe un sistem de hrănire bazat pe legile enzimatice, care de fapt, pune preţ pe enzime şi efectele lor la nivelul aparatului digestiv ca şi pe o combinare a alimentelor consumate la o masă, încât să nu influenţeze negativ, acţiunea enzimelor de digestie, întrucât constatarea personală a autoarei Anne Rice, după o amplă documentare, a fost că, îngrăşarea ei, era legată direct de digestia incompletă sau defectuoasă. Cu această ocazie, autoarea a redescoperit viabilitatea ”mono-dietei” (regimul  cu hrană unică la fiecare masă), care uşurează considerabil digestia, în special în cazul persoanelor slăbite sau bolnave. Însuşi  nemuritorul Hipocrate,  recomanda numai lapte, celor ce sufereau de tuberculoză pulmonară. Explicaţia, este absolut chimic digestivă; enzimele digestive, în cadrul chimiei gastrice, nu sunt împiedicate în acţiunea lor, de variaţia acidităţii sucului gastric, proces produs, în prezenţa a cel puţin două alimente diferite(proteine şi amidon) care necesită medii chimice gastric diferite, antagonice astfel, activităţii enzimelor digestive.

PS: În episodul următor, Surse naturale, pe cele trei categorii de substanţe, cu efectele enzimatice, sus-descrise.

7 comentarii

Din categoria De sănătate ...

MARII BOLNAVI

 Una din cărţile bibliotecii mele, scrisă de Pierre Accoce şi Dr.Pierre Rentchwick este: “Aceşti bolnavi care ne guvernează”. Interesant, ca o primă impresie asupra cărţii,  Marile Puteri precum America, Germania, Franţa, au avut în fruntea lor, la guvernare, şi mari bolnavi. America, i-a avut pe Franklin, Roosevelt, într-un cărucior cu rotile şi pe J.F.Kennedy, cu o coloană vertebrală susţinută de atele. Germania, pe un Hitler, impotent şi complexat, dar pe care multe nemţoaice, îl doreau, în intimitate, poate cine ştie, îl vor retrezi la viaţă, deşi, aflaseră probabil, că starea respectivă, l-a şi dus la perversiuni sexuale.

Probabil,  respectivele, frigide de felul lor, aşteptau senzaţii mai tari. Franţa, pe Richelieu, care recunoştea că avea crize de slăbiciune, după specialişti, asemănătoare crizelor de epilepsie. Ei bine, aceşti mari bolnavi, au făcut dovada unei sincerităţi absolute, faţă de medicii lor, care au reuşit astfel, sa-i trateze şi îngrijească, sfârşind conform evoluţiei bolii respective. Cu anumite excepţii, de care istoria nu cruţă pe nimeni. Kennedy a fost împuşcat, Hitler s-a otrăvit în bunkerul, de unde a nenorocit Europa. A mai fost un Stalin, bolnav de ură şi de răzbunare, căruia se pare că i-a venit de hac, Beria. Ca şi un sensibil, precum Boris Elţân, care, din paharele date pe gât, pentru a-şi stinge focul eşecurilor politice din Rusia, a căpătat dependenţă şi apărea într-un echilibru instabil din cauza băuturii, chiar în societate; o secvenţă a şi fost imortalizată pe peliculă de film.

Aflu, de curând, că sinceritatea bolii, a atins cinismul, nu de a ieşi beat, în public. Un alt aşa zis Preşedinte, din nu ştiu ce ţară a Spaimei de comunism, ales tocmai în acest scop, într-o discuţie cu unul de-ai săi, ar fi declarat că în momentul unei afirmaţii socio-economice, era entuziasmat bachic. A facut-o în dispreţul ideii,  că probabil, dacă infractorul, acţionând sub influenţa băuturii, beneficiază de circumstanţe atenuante, el, de ce n-ar fi avut acest drept civic, mai ales într-o constituţie care oricum, trebuie schimbată pentru asemenea lacune privind normalitatea ! Faptul, este mort, cum în curând vor fi morţi, ca într-un genocid şi cei care şi-au ales personajul să-i scape de molima comunistă.

De fapt, nu contează dacă mori din cauza unui inconştient beat, care dă cu maşina  peste tine, de foame, din decizia unui dementizat alcoolic, sau din cauza şocului anafilactic, provocat de înţepătura unei albine. Important este să mori  ca luptător anticomunist, abrutizat de resentimente, moştenite sau induse. Nu ştiu, dacă se va sesiza cineva de această anomalie, dar sunt foarte curios, cum va acţiona determinismul istoric !

Dacă J.F.Kennedy a murit împuşcat, Hitler s-a otrăvit, Stalin a murit fără asistenţă medicală, interzisă de apropiatul său, micuţul Beria, cum va sfârşi cinicul autor al declaraţiei, sus amintite ? Ce vor zice atotsperiaţii de comunism ? Vor da ortul popii, aplaudând la fel de încântaţi legea urii şi a dezbinării ?

24 comentarii

Din categoria Politică

Elixirul Vitalităţii III

Madi spune …

Am încercat să prind tâlcul ascuns, al esenţei vietii, din Episodul –II, în care se vorbea  despre enzime. Şi, într-adevăr, din ce spun cărţile de specialitate, enzimele sunt substanţe care fac posibilă existenţa vieţii.

De ce sunt atât de importante ? Simplu: ele răspund pentru funcţionarea fiecărui organ. Organismul este o mare uzină chimică, iar de enzime (în realitate, acceleratori de reacţii chimice), este nevoie pentru fiecare reacţie chimică.

Totodată, prin aportul la menţinerea funcţionării sistemului imunitar, ele ajută în prevenirea bolilor, în reducerea influenţei ca şi în vindecarea acestora. Organismul, este înzestrat/echipat,  cu sistemul enzimatic necesar. Dar, marele dezavantaj al viului, este că odată cu trecerea timpului, enzimele se uzează, sau se defectează.

Persoanele în vârstă de 70 de ani, au aproape jumătate din enzimele celor de 20 de ani. Consecinţa acestei stări de lucruri, sunt peste 200 de boli, precum: hipertensiunea, întărirea arterelor, problemele circulatorii, diabetul, tuberculoza, psoriazisul, prostatita, ciroza, colecistita, reumatismul, edemele, varicele, pancreatita.

Refacerea rezervei de enzime, indiferent de vârstă, se poate face prin alimentaţie, sau prin suplimente nutritive, enzimatice. De fapt, în cartea sa, ”Nutriţia enzimatică”, medicul Edward Howell, din relatarea Dr. Daniel  Reid, menţionează trei tipuri fundamentale de enzime: Alimentare, Digestive şi Antioxidante.

Enzimele alimentare, se impart in 4 categorii: Proteaza, Amilaza, Lipaza şi Celulaza; ele provin din alimentele crude, nealterate, şi au urmatoarele efecte:

Proteaza: Digeră proteinele din alimente, bacterii dăunătoare, celulele bolnave, filmul proteic, din jurul unor virusuri şi produsele inflamatorii de tipul puroiului, din ţesuturile necrozate.

Amilaza: Digeră hidraţii de carbon, atât din alimente, cât şi din puroi şi  flegmă. In combinaţie cu lipaza, poate digera multe tipuri de virusuri, inclusiv virusul herpesului, şi înlătură mucusul concentrat din plămâni,şi din traiectul bronşic.

Lipaza:  Digeră grăsimile, ca şi pereţii lipidici ai unor virusuri. Totodată,  lipaza ajută la dizolvarea şi digerarea acumulărilor lipidice, ca de exemplu colesterolul din artere.

Celulaza digeră celuloza, uşurând trecerea ei prin trecerea tubului digestiv. Celuloza, nu conţine substanţe nutritive esenţiale, dar este o bună sursă de masă fibroasă pentru intestine.

Enzimele digestive, în număr de 22 sunt produse în organism, de pancreas.

Enzimele antioxidante sunt produse tot de organism,pentru a neutraliza radicalii liberi, înainte ca ei, să poată ataca celulele şi ţesuturile. Cele mai importante sunt: superoxid-dismutaza şi glutation-peroxidaza.

In episodul patru,  vor fi prezentate sursele enzimatice, alimentare.

23 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Madi

LESBIANA

Un subiect, care nu-mi face nicio plăcere, nici prin ce exprimă, ca aberaţie umană, nici prin amintirile de groază, pe care mi le declanşează. Este greu, să-ţi închipui un chip de înger de icoană,  pe un trup statuar marmorean, capabil să-ţi  răpească cel mai bun prieten.

Dintr-un grup de turişti elveţieni, l-a cunoscut pe Sorin, ghid de turism, în timp ce făceau turul oraşului Tulcea, ultima lor escală , în România. În etapa Tulcea era cuprinsă şi vizitarea Deltei. Nopţile de hotel, le-a petrecut cu Sorin, după ce,  în clipa fatală el,  i-a surprins privirea surâzătoare, plăcut impresionată de căldura vocii lui, pasionată de mirajul pe care-l conferă împărăţia apelor. S-ar zice că a fost dragoste  la prima vedere deşi, eu i-am spus, mai târziu, blestem, la prima vedere. Totul s-a petrecut cu viteza dezastrului. Printre îmbrăţişări, sărutări şi declaraţii, de nestăvilit, au hotărât să rămână împreună, până la capăt. El, nebănuind, că acest capăt este  necrezut de aproape. Nu ştiam nimic de drama care se desfăşura cu prietenul meu, până când, n-am primit un telefon, de la mama lui, plângând, să-i vizitez, că Sorin este în mare cumpănă. Când vii, îţi povestim tot, a fost încheierea convorbirii telefonice, încărcată de un dramatism, ce nu bănuiam să conţină în el, încărcătura tragediei. Când vii, afli tot; mi-au rămas în urechi,  ca un semnal prevestitor de clipe funeste, vorbele mamei lui Sorin. Am ajuns cu trenul pe seară, când el, surâzător, ca întotdeauna, m-a aşteptat la gară.

Avea băiatul ăsta, un zâmbet cald şi prietenos,  care-ţi împrăştia orice amărăciune, doar cât îl priveai. Iar când,  cu o voce melodioasă, blândă, proteguitoare, fără tonalităţi înalte,  parcă să nu deranjeze, începea să-ţi vorbească, erai învăluit de o senzaţie de încredere, ce n-ai fi dorit să se oprească, să nu te trezeşti din clipele de visare, în care te purtase. Am luat un taxi, şi am mers la el acasă; locuia singur, după ce îl părăsise a doua soţie. Fără să spun ceva, mi-a vorbit de Erika, noua lui prietenă; despre pasiunea care-i copleşise; că se hotărâse să meargă la ea, în Elveţia, unde părinţii ei deţineau o fermă zootehnică prosperă. Urma să renunţe la cariera didactică, unde ca profesor de fizică, era bucuria elevilor din clasele superioare. Deşi, relativ tânăr, călătorise şi predase mult în străinatate, de unde-şi însuşise maniera conversaţională elev-profesor, degajată, interactivă. Căpătase şi-şi dezvoltase deprinderea de a pigmenta lecţiile cu mici istorioare, de pe unde călătorise, aşa că  orele lui erau punct de atracţie, în şcoală, pentru amatorii de istorioare interesante din lume.

Îl ascultam şi nu-i înţelegeam pasiunea cotropitoare, care îl înlănţuise, fără drept de tăgadă. Încercările mele  de a-l determina să-şi tempereze înflăcărarea,  au fost zadarnice. A abandonat totul, pentru o pasiune mistuitoare, fără nici o judecată: a renunţat la catedră, şi-a înstrăinat lucrurile şi a dispărut, spre blonda lui elveţiană,  care, efectiv îi furase minţile. Câteva luni, mi-a scris, că este fericit şi nu regretă pasul făcut.

Apoi, corespondenţa, s-a rărit, şi nu mai avea entuziasmul primelor zile; după care, a încetat. Ca într-o noapte, spre ziuă, soneria de la apartament, să zbârnâie prelung. Trezit brusc, şi speriat, prin vizorul uşii, parcă îl văd pe Sorin. Nu-mi cred urechilor, când îi aud vocea. Deschid şi bunul meu prieten, se prăbuşeşte istovit, în hol, îngăimând ceva de genul că nu mai poate. Îl ajut să ajungă la pat, aproape adormit. Nu s-a trezit 48 de ore, de nu ştiam, dacă mai trăieşte. Am chemat Salvarea. După  trecerea şocului, a catadixit să-mi spună, că într-o noapte, s-a trezit în pat, cu o femeie, între el şi blondă. Şocul, l-a distrus; s-a îmbrăcat în fugă, şi nu s-a oprit decât în tren. Au urmat momente grele. Întors, spre bucuria părinţilor, i s-a găsit din compasiune, un loc de muncă. Din şocul trăit, a dat în patima băuturii. Alcoolul în exces, i-a distrus ficatul. A sfârşit, în comă alcoolică,  fără nicio şansă de revenire.

Ioan Ionescu – 09.10.2009

13 comentarii

Din categoria Din lume ..., Univers feminin

SONDAJ

Sondaj: Influenţa blogurilor politice.

Am primit un chestionar, din partea unui student, în vederea alcătuirii unui studiu personal, privind influenţa/aportul blogurilor politice. I-am răspuns cu plăcere, acţiunea lui, părându-mi meritorie. Depinde de cosecvenţa sa, finalizarea gestului. După ce i-am spus că nu sunt un blogger politic, i-am explicat motivaţia personală, asupra componentei politice a posturilor mele. Şi anume, ea are la bază, dezideratul ”Salus populi suprema lex esto” (Salvarea Naţiei, trebuie să fie legea supremă).

Politica este anatomia şi fiziologia unui stat. Mă necăjeşte nondiscernământul politic al românului, pe care-l consider marele său hiatus. Mi-am spus că încercarea construirii unei noi paradigme socio- politice, în intenţia eliminării, acestei lacune ar fi modestul meu aport, la eliberarea Naţiei de complexul logoreic sinucigaş.

Al doilea deziderat al nuanţei politice a blogului, pleacă de la convigerea, că într-o existenţă nesperiată/ nemarcată materialmente, viaţa socio-ecomomic-politică ar fi cu totul alta; însuşi comportamentul cetăţenilor, s-ar emancipa! Manipularea politicianistă ar fi imposibilă. Este motivul, pentru care susţin ideatic, liberalismul pragmatic, ca o componentă politică vitală, în fiinţa unei Naţii! Gândindu-ne independent prosperitatea! Ideatic, în sensul, că nu sunt încadrat politic!

18 comentarii

Din categoria Politică