Arhive lunare: februarie 2015

Moralitate de publicitate

Am scris cândva, un post întitulat Maria şi Răzvan. Reţin, că am avut un comentariu, din care un cititor de-al meu, mi-a spus că nu e chiar aşa. M-am oprit să mai scriu, ca să mă asigur eu însumi, că nu am dreptate.Nu mi s-a părut până ieri, când am observat ceva contradictoriu, în emfaza moralizatoare a realizatoarei emisiunii

„Te vreau lângă mine”.

Între timp, însă, altă persoană şi-a exprimat rezerve faţă de calitatea emisiunii.

Am început să ciulesc urechile, cum se spune, dar culmea, totul îi era favorabil.

Precum comuniştii care luptau pentru o morală socialistă, aceeaşi realizatoare, folosindu-se de înregistrările SPY, din interiorul sediului televiziunii respective, făcea o morală publicitară, cum că vezi Doamne, să nu bârfim, să nu fim intriganţi, să nu vorbim urât, şi altele asemenea.

Ieri însă, s-a petrecut ceva, care pentru mine, cel puţin, a fisurat eşafodajul cu pricina.

În urma unei intrigi specific diabolice, unul din clienţii din gradenă l-a păcălit pe altul, facilitându-i altuia, o legătură de prietenie, nevinovată momentan.

Păcălitul era fratele geamăn al fetei , care s-a pretat la acest joc . Nu are importanţă, fiecare cu a lui/am în vedere fata/, dar gestul intermediarului, ca parte imorală, mi se pare deplorabil.

Şi aci, simulacrele de moralitate ale realizatoarei, mi s-au dovedit evidente.

Pentru că, o racilă a unora este spiritul de necinste, de intrigă, de complicitate la rău. Astfel, cred că au fost, şi sunt posibile, multe nereguli politice.

De aci mizeria socio-economică din ţară,

cantonarea noastră în coada Europei civilizate,

de aci cred, nevoia multor oameni de a-şi căuta salvarea economică, în străinătate.

Finalul incidentului, a fost evident şi ruşinos pentru realizatoarea emisiunii respective .

Probabil, în faţa lipsei ei de atitudine, vizavi de intrigant, păcălitul, fratele gemenei trădătoare, s-a retras din emisiune.

Credeţi că respectiva a schiţat vreun gest moralizator? Cu câteva glume, râzând prosteşte, fără nici o referire la imoralitatea despre care aflase, şi-a văzut mai departe, de rating.

Mi se părea oportun, să-l fi dat afară , cu surle şi trâmbiţe moralizatoare, pe intrigantul respectiv. Că tot se laudă, cu solicitanţii amatori de participare la emisiune, care stau la coadă.

O fi acelaşi adevăr, ca şi simulacrul moralizator.

Veţi spune: „treaba lor!”

Dar nu e chiar aşa. Unde este aportul educaţional al televiziunii ?!

De ce tot ei răcnesc, parcă din gură de şarpe, despre neregulile din ţară?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

Haiku, Recomandări…, sieşi

  1. Nu ţin, ca mine…,

Să fie mereu în toate,

De n-am dreptate.

***

  1. Nu te ascunde,

Întreabă, nu te feri,

Vei plânge după.

***

  1. Tu nu eşti unic,

Ca tot ce se întâmplă,

Să iei în seamă.

***

  1. Fii impecabil…

În tot ce spui, nu jigni,

Aşa, te-i cruţa!

***

  1. Fă mereu ce poţi

Şi.., nimic de nu amâni,

Nu vei păgubi.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie.

Haiku,Toate la timpul lor

Teo Show e bun,

Dar grozav ar arăta,

Ea  de nu ar fi.

 Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

Haiku, justificare

Chiar de nu-mi place,

Şi la neplăcut revin

E ca să-l previn!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie

Aţipit

Aseară, la tv am aţipit

Şi se făcea…, cum dormitam,

Că şef de antenă eram.

Iar lumea, îmi spunea de zor,

Că nu mai am acelaşi spor

Le-am răspuns că sufletul, îmi e secat,

De câtă ură am deversat

Ei…, nu şi nu.., nouă ne plăcea,

Suntem poporul justiţiar

Ce plin de zel, ar scoate

Cu alte mâini, castane coapte.

Le-am răspuns că nu se poate,

Tot îndruga la nesfârşit, verzi şi uscate,

Dar unul, mai bătăios,

Cu bale de furios,

Mi-a strigat: „eu unul pot!”

Şi a răcnit aşa de tare,

Că m-a trezit pe loc.

Păcat…!

Visam aşa frumos,

Eram un şef aşa fălos….

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie.

Necesar….,

Ieri, după publicarea Haiku, un bun prieten m-a întrebat:

–”fiare.., cătuşe?”

Am înţeles eventuala confuzie, i-am mulţumit şi răspuns tot în haiku:

Când fiare rostesc,

Nu la cătuşe gândesc,

Ci zoologic.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Paginide jurnal, Poezie.

Haiku , după ….

Azi, după ”Udrea”…

Fiare îmi doresc să văd,

Ca om să rămân.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie

Fără ură!

Din persistent înveninat decor,

Udrea, iar nu s-a lăsat

În al Antenei forfecat

Şi arestul l-a schimbat,

Cu dubiosul său „palat”.

Nu e motiv de bucurie,

În bănuiala de hoţie,

Dar Legea va avea cuvântul,

Şi eu nu cred…, că eu.., românul demn,

Ar trebui în Ură

Să îmi distrug, proverbiala omenie.

Cu sau fără Ura mea

Legea tot va recupera

Din ce a fost frenetic, prăduită Ţara.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie

Haiku pentru ieri,

Ieri, din ce am scris

S-au dorit ferice stări

Spre române zări.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria haiku., Pagini de Jurnal

Uimire

Ieri, am discutat cu o persoană extrem de interesantă. Mi-a dat senzaţia unui Einştein. Parcă zburdă pur şi simplu, prin tainele Universului sufletesc.

Şi, fapt frapant, până la uluirea mea, este modestia cu care îşi enunţă ideile.

Printre altele, mi-a vorbit de ideea unui Consiliu, un grup de câteva persoane, fiecare cu gândirea preocupată numai de una din nevoile enunţate în Piramida necesităţilor umane.

Ceva în genul Piramidei lui Maslow.

Ideea mi s-a părut salvatoare pentru oricare societate omenească şi, de ce nu, şi pentru societatea românească.

Să fim scoşi din marasmul închipuirilor politice, din taifunul arivismului egotic uman.

Dar mai presus de toate, să ne realizăm ca individualităţi distincte, menirea în plan moral şi pragmatic, aşa cum ne place să ne imaginăm idilic, sorgintea noastră mioritică.

L-am rugat să-şi expună succint, ideile, şi mi-am declarat disponibilitatea de a mă simţi onorat, ca blogul meu să găzduiască materialul respectiv.

Mi-a promis că în câteva zile, va alcătui un crochiu, pe care împreună să-l facem accesibil onoraţilor mei cititori.

Împreună…, mostră de modestie!

S-a petrecut aseară, şi nu vă pot exprima nerăbdarea cu care îl aştept. Ar fi un început promiţător pentru deviza blogului meu:

”Salus populi suprema lex esto”

(„Salvarea Patriei, ar trebui să fie Legea Supremă”)

Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie., Pagini de Jurnal