P 48, Solitudine

În drum spre cumpărături, pe trotuar, o persoană, cu un pliant în mâna dreaptă şi un tabel pentru semnături în stânga.Pe pliant, portretul domnului Ponta. Am presupus că strângea semnături pentru prezidenţiale, în favoarea pliantului. Am trecut prefăcându-mă că nu înţeleg.

După câţiva paşi, m-am oprit să observ şi alte reacţii. Spre liniştirea mea, nici o reacţie favorabilă. Iar faptul, m-a făcut să cred că domnul era foarte singur, azi dimineaţă.

Nu ştiu de ce, dar în ceea ce mă priveşte, nu îi agreez complicitatea cu grupul de la Cluj.Şi nici ostilitatea boschetardă a politrucilor de la Antena 3, asupra lui Klauss Iohannis.

Mi se pare o muşcătură pe furiş, specifică maidanezilor Capitalei.

N-am înţeles niciodată, de ce javrele atacă, şi muşcă astfel.Probabil un gen de laşitate, cu tot lătratul agresiv.

Ba, dacă bine îmi amintesc, consilierul udmrist al domnului Ponta, cu un nume atât de important că l-am şi uitat, ne atenţiona că numele prezidenţiabilului Klauss Iohannis se scria cu J, recte Johannis.

Mărturisesc, n-am înţeles aluzia.

Nu cred să aibă vreo legătură cu domnul Ponta, dar cred în adevărul proverbului medical:

”spune-mi cu cine ai dat mâna, ca să-ţi spun ce microbi poţi purta”.

Onu

P47, Bune şi rele

Soţia îmi spune:

–„ia ascultă ceva drăguţ:”mi-am dat seama că locuiesc într-un cartier rău famat abia după ce mi-am plătit întreţinerea la timp, când m-a căutat Poliţia să mă întrebe de unde am banii!” (Magazin de jocuri logice)

Am considerat oportun, să prefaţez menţiunea despre „măscările” penibile pentru oricare individ demn, pe care le-am ascultat aseară la circul bulversant de civilitate, „În gura presei”.

Subiectul era prezidenţiabilul Klauss Iohannis.

Ruşinos pentru Antena3.

Pare, după lectura vieţii lui Stalin, o acţiune concertată kaghebistic, prin intermediul politrucilor aparatului de propagandă bolşevică, împotriva celor indezirabili lui Stalin.

Aceia, îi răstălmăceau, la mintea lor debilă, celui pus la indexul stalinist, ori ce vorbă de bun simţ, prin asimilări care sfidau însăşi demnitatea umană, nu doar pe a lor.

Îmi devine clar de ce securismul ceauşist, ar trebui să rămână doar ca un arhaism sau ca amintirea virusului Ebola, sau a celui „care produce boala limbii albastre.”

Onu

P 46, La tigăi

Oare Mircea Eliade şi-ar mai fi pierdut vremea, să scrie La Ţigănci? Dacă şi-ar fi văzut compatrioţii călcându-se în picioare pentru nişte tigăi de 10 lei bucata?

Spectacolul a fost cumplit.

Poate şi aci se vede diferenţa calitativă între indivizii bipezi.

Păcat, că nu m-am nimerit în Târgu Jiu. Cine ştie, poate luam şi eu vreo două coşuri de tigăi- chilipir.

Şi cu ele îmi făceam un trust de televiziune. Sau măcar un post, şi-i spuneam Tigaia 3.

Ce îmbulzeală de rating aş fi avut. Şi-ar fi închipuit chilipirgii noştri, că vor fi bonusaţi, şi chiar trecuţi în cartea recordurilor. Ei n-aş fi mers până acolo dar oricum ataşamentul lor pentru o tigaie ieftină, merită proslăvit până-n eter.Că nu cred să se mai vadă-n lume asemenea spectacol. Poate-i vine-n minte celei care tot face filme despre mizeria de la noi, (şi i se premiază-ntr-o veselie), să mai obţină un premiu cultural despre realitatea românească.

Ar avea cea mai potrivită ocazie.

Acu, mă întreb şi eu prosteşte.

Cilipirul ăsta, să aibă vreo legătură cu alegerile din noiembrie?După culoare, nu pare.

Tigăile nu aveau culoare portocalie, nici galbenă, dar nici roşie.

Ptiu, drace comunist, unde mă duci cu mintea!

Onu

 

P 45, Chiar aşa?

Recidivez seară de seară, faţă de propriile-mi decizii de a nu mă mai uita la A3.

Ca să mă mint credibil, îmi spun că o fac pentru ideea postului următor.De fapt, nu cred că aş duce lipsă de idei, dar aş vrea să mă cunosc mai bine, ca alegător . Pentru că observ nişte inadvertenţe în felul meu de a gândi şi de a mă comporta.

Spre exemplu, pentru mine nu era o problemă numărul caselor cuiva. „Năstase patru case”, „Băsescu Mihăileanu”, „Iohannis şase case”, şi altele.

Mi se părea un lux inutil. Pentru că eu, omul Onu, în acelaşi timp, nu am nevoie decât de un acoperiş, de un pat, de un scaun, de un wc, de o pernă, de o maşină, şi aceea să meargă, şi aşa mai departe.

Înavuţiţii nu mă interesau nici cât negru sub unghie, pe care şi aşa, din motive de higienă, nu-l am.

Nici cum au fost obţinute, nepunându-mi problema că oamenii sunt nişte hoţi, cu orice preţ, mai ales în campanie electorală.

Aseară însă, mi s-au deschis ochii. Şi de atunci, mă întreb obsesiv, cât de descurcăreţ să fi fost unul din cei cu multe case. Am aflat de la Mihai Gâdea, că deţinătorii de multe proprietăţi, cum ar fi Klauss Iohannis, sunt cel puţin tupeişti sau necistiţi.

Că vezi Doamne, n-ar trebui votaţi, şeful fiind stricat la ceafă cu ei.

Mă întreb însă cu multă nedumerire. În cazul pe care-l fac pentru casele lui Iohannis şi-or fi pus problema cum va fi devenit şeful lor mare patron de trust de presă?

Cu de unde bani? că probabil e o avere totuşi.

Acum, când scriu, îmi dau seama de unde nevoia de a asculta predicile de la amvonul Antenei 3. Pentru că, probabil, sunt luat de prostul credul, care nu gândeşte în afara palavrelor ce i-au fost debitate.

Şi în acest circ meschin, îmi dau seama că ei nu realizează că mi-aş putea pune întrebări de genul: –dacă în toată firoscoşenia lor aflau că şeful lor, nu pătimea, dacă ministrul Justiţiei sau şeful acestuia ar fi ştiut lecţia de serviciu, cum ar fi reacţionat?

Sau mai simplu, dacă ar fi primit ordin de „tragere” asupra cuiva, ce mai descopereau?

Ponta câte case?

Când scriu, o stare de dezgust electoral mă cuprinde faţă de slugoiştea conjuncturală.

Onu

P 44, Circari

 

Deputatul taranist, Ticu Dumitrescu, ii numea pe deputatii circari, care-si justificau prezenta prin umorul autohton, rusinea Parlamentului, iar pentruca in primul Parlament erau cam multi novici in noua activitate, a generalizat ideea si fara nici o jena de bun simt, a emis sintagma Parlamentului rusinii.

 

Mi-am amintit de acest epitet, deloc onorant pentru creatorul sau, ieri, in sedinta Senatului, vazandu-l pe fostul ziarist, ajuns senator, Rosca Stanescu, umbland cu o jerba prin sala Plenului, in timp ce Ministrul Finantelor Ioana Petrescu incerca un discurs, de la tribuna. Stiindu-l liberal, am crezut ca este pentru victima PNL din defunctul USL opera.., murmura voci, coabitarii lui Ponta la Cotroceni, avandu-l ca Eminenta cenusie, pe prea cucernicul socru, Ilie Sarbu, si telepatul clujean, Ioan Rus.

Gura lumii , n-ai ce-i face. Eu nu-i cred, sunt invidiosi, pe faptul ca Ponta s-ar putea alege Presedinte.

Si eu ma bucur.

Vom avea un Presedinte succesor spiritual, ca si actualul. Si poate la fel de inventiv.

De la Stiri, am aflat ca jerba nu era pentru cine presupuneam eu, de buna credinta, ci pentru domnul Ponta.Seara, la Dumitrescu Razvan , care printre altele mi s-a parut cam depasit de situatie, cu tot tupeul ce-l caracterizeaza, un alt liberal, fost ministrul postului sau, un anume profesor Barbu, incerca , vizibil jenat, sa justifice gestul de neam prost al colegului sau de carnet politic, drept o glumita care se practica uneori si in alte Parlamente.

Posibil, dar nu cred ca in alte parlamemte, sa existe senatori “ciocli-mascarici”.

Ce sa te mai miri, ca treburile merg asa prost la noi, iar PNL devine o institutie de divertisment de prost gust, in timp ce creditele nerambursabile europene aferente Romaniei, isi asteapta valorificatorii?

Cu asemenea circari autohtoni veritabili?

Onu

Vibrant Rajasthan has something for everyone!

Prin YOGA si AYURVEDA, spiritul indian imi pare magnific.Sa fie consecinta ambientului la fel de miraculos?
Onu

Holidays In India

Magnificent Jaisalmer Fort!

Who doesn’t like colors? Everyone does! right ? If you get to experience the vibrancy on a vacation, I bet you would fall for that place… Rajasthan is certainly one such place. The unvanquishable forts, the magnificent palaces, rich culture and heritage, sand dunes and beauty of natural resources is a visual treat for everyone. Rajasthan has something for everyone. Rajasthan is the largest state of India with Jaipur as its capital, was once known as the ‘Land of the Kings’.

It spans most of the area of the Great Indian Desert (Thar Desert) with one edge paralleling the Sutlej – Indus river valley along with its border with Pakistan. It borders Pakistan to the west, the Indian state of Gujarat to the southwest, Madhya Pradesh to the southeast, Uttar Pradesh and Haryana to the northeast and Punjab to the north. Rajasthani and Hindi are the…

Vezi articolul original 218 cuvinte mai mult

P 43, 8oo roni

 

Duminica dimineata. In drumul obisnuit catre Mega Image, Zaraza mă întâmpină la intersecţia dintre bulevarde. Mi-a prins slăbiciunea, şi apare fredonând melodia preferată.

Mică şi întunecată, şireata indiană cu ochii de foc, nu mă scapă din privire.

Îmi urmăreşte atent, unduirile emoţiilor.

Brusc, când simte că sunt mai copleşit de emoţie se opreşte din fredonat şi-mi spune cu acelaşi glas învăluitor:

–„Boierule, am ceva bun pt matale!”

Şi-şi lărgeşte buzele cărnoase, într-un zâmbet şăgalnic, plin de păcate. Ştie că-mi place, pârdalnica şi mă valorifică. Ba nişte bermude, ba un tricou, ba un maieu sau chiloţi, ba nişte papuci de casă, sau de stradă, cu nimic nu mă iartă. Am acasă un depozit, şi dacă mi-ar fi în fire, mi- aş putea deschide o mică afacere, că tot e la modă businessul.

Îmi arată nişte bermude, care nu-mi plac.

Insistă cu nişte maieuri, la fel.Pe unul este desenată o blondă. Parcă este din manejul lui Dan Negru, şi gândul îmi displace.

O refuz.

–„Ai bre , ce nu-ţi place?”

–E blondă, după şablon! Şi e prea slabă. Nici nu aş avea ce strânge în braţe!

Clipind şiret din ochii migdalaţi, Zaraza insistă:

–„da dacă aş fi eu în locul ei, l-ai cumpăra? Că uite, eu nu sunt slabă, chiar dacă am o viaţă grea!

Şi-şi plezneşte voluptuos, coapsa zveltă strânsă tulburător în pantalonii coloraţi specific.

Ce pot face, sunt bărbat plin de păcatul dorinţei.

Accept, îi dau 15roni, şi nici nu-mi dă bine tricoul, că o şi şterge de lângă mine.

–„Staţi!

Şi apare un poliţist lângă mine. Se recomandă .. gradul…, şi-i spune Zarazei. Tu mergi cu mine, la maşină, pt legitimare.

–Da ce-am făcut, îmi câştig şi eu pâinea, cinstit?!

–Păi şi eu, îmi câştig pâinea, îi răspunde domnul poliţist, cu demnitatea puterii.

Înalt, rotunjior la faţă, mi s-a părut că seamănă cu Premierul Ponta. Printr-o ciudăţenie a memoriei, m-am gândit la Vodă Cuza şi la ocaua lui.

Zaraza, supusă, l-a urmat.

Tulburat de scena la care am asistat, mi-am făcut repede cumpărăturile.

La înapoiere, Zaraza mă aştepta, să-mi spună că au amendat-o cu 800 roni. Cred că mă minte, şi mă prefac revoltat.

Îmi spun însă. Dar dacă nu minte, oare aşa luptă Guvernul cu economia subterană?

În asta constă puterea luptei domnului Ponta?

În cei câţiva bănuţi, artistic obţinuţi ai Zarazei?

Şi mă întreb, pe bună credinţă:

–„Oare cu asemenea copilării s-ar fi ocupat IOHANNIS ca PRIM-VICE PREMIER, din partea PNL, în cadrul alianţei USL, pe care a rupt-o Crin Antonescu?

Până să-mi răspund, să ştiu pe care din cei doi îl voi vota, am scris acest post.

Onu

P 43, Antidot social

Am dat ascultare spiritului înţelepciunii Universului feminin din blogosferă, şi m-am abţinut să-mi mai irosesc timpul şi nervii la Antena 3. Aşa, îmi cruţ subliminalul, şi previn o distonie neurovegetativă provocată de o mentalitate, care nu mă miră că avem “mondiali” printre noi.

Aşa spre pildă, noul nostru Preşedinte de Asociaţie de Proprietari, om de afaceri, cu o firmă de asigurări, promovată legal, conform noului Legislativ, ce şi-a zis:

–“ia să înlocuiesc eu nişte conducte pe scară, să văd ce-mi iese. Şi cu ce i-a ieşit, o lucrare inutilă la el în apartament, gratis şi ceva miişoare, neclarificate în acte, a plecat în concediu, băiatul.

Sunt singurul care m-am prins, dar acum, nu ştiu ce să fac.

Să-l dau în vileag, să-i devin complice prin tăcere? Voi cei care mă citiţi, ce aţi face?

L-aţi demasca pe borfaş, sau fiind primul descoperit, să ne facem că nu-l vedem? Mă tem că şi escrocul de la firma de instalatii, care s-a pretat la o asemenea mânărie, şi-ar perpetua năravul.

Şi dacă va candida în Parlament? Şi electoratul l-ar alege, pe argumentul că e băiat descurcăreţ? Dar aştept decizia voastră.

Să mă mai consolez cu iluzia că poate nu sunt singurii din Ţară, iar situaţia nu e prea gravă!?

Onu

 

 

P 42, „COMPORTAMENT GOLĂNESC!”

În loc de motto:”Comportament golănesc, şi repet:acest comportament golănesc, vă place?-Răzvan Dumitrescu (realizatorul emisiunii”subiectiv” de la A3).
Prezint scuzele cuvenite, cititorilor mei pentru acest limbaj frustrat şi total deplasat, de la normele de civilitate.
Impactul de lezmajestate ,a avut asupra mea efect de reacţie socială, şi îmi impune să iau atitudine.
Dar nu aşa cum ia mulţimea incitată asupra neprietenilor acestui post de tv.
Ci prin acest articol.
Sorgintea lui nu ştiu în ce stă, dar persistă prin lipsa de reacţie a societăţii, din care însumi fac parte.Sau poate în lipsa domnului Voiculescu, plecat în delegaţie pentru vreo 10 ani.
Nu cred că ne este permis, să acceptăm asemenea limbaj indezirabil.
Am însă o nedumerire : care ar fi reacţia onorabilei societăţii, dacă asemenea limbaj huliganic, s-ar adresa Majestăţii sale Regale, Patriarhului sauPremierului??????????????????????????????Dacă I s-ar striga cuiva, chiar justificat:”SECURISTULE!”
Cui i-ar surâde această incitare la nerespect civic?
Părinţii m-au educat în spiritual respectului, şi învăţătura lor rămâne sfântă pentru mine.

Şi totuşi, azi, pe stradă, am simţit nevoia să-i trag unuia un flit între ochi.
Nu ştiu, cum m-am abţinut, dar mi-am amintit că impulsul mi-a fost de un anume Badea, care de la o măsuţă a Antenei 3, a aruncat o asemenea săgeată, în numele dreptului constituţional, la opinie.
Am dedus atunci, că influientabilul din mine,  s-a lăsat asmuţit subliminal.
Onu

P 41, Latrăgate

Motto:”Banii nu aduc nemurirea!”-proverb creştinesc

Sunt contrariat de două evenimente, destul de triste:

–decesul lui Dinu Patriciu, ” Dumnezeu să-i ierte păcatele,”

–şi întemniţarea domnului Voiculescu,” fie-i celula uşoară!”

Postul îmi este inspirat de o secvenţă de scălâmbăieli impotente.

Aseară, confirmare a proverbului că “românu-i frate cu ştirea!” nu am rezistat înainte de culcare, să nu mă uit la Mircea Badea.

Băiatul…, decent, nimic de zis.

În măsura zestrei genetice primite, dornic să se bage-n seamă, se visa parcă antrenor în locul lui Ionel Ganea.

Ne-a şi făcut un expozeu, că nu i-ar fi greu, la capabilitatea lui genetică(mi-am dat eu seama, desigur!).

Nerostind vreo vorbă despre Dinu Patriciu, nu m-am mai gândit la acesta.

Dacă Mircea Badea l-a ignorat, vă daţi seama, am respectat protocolul şi l-am uitat şi eu.

Sau poate, am deschis prea târziu?

Ghinionul lui Mircică însă, că mi-am amintit de afacerea Watergate şi preşedintele american, Richard Nixon.

Vă mai amintiţi?

Şi-a dat demisia din funcţie, în urma descoperirii afacerii Waergate, de către un jurnalist american.

Daţi naibii americanii ăştia.

WOW! Auzi tu, un jurnalist, să-l sperie pe un Preşedinte american, călit în emoţiile jocurilor de noroc.

Şi atunci, m-am gândit la bietul mircică, la eforturile lui, recunoscute prin audienţa realizată de post.

Mare scofală, îmi spun eu invidios pe american.

Dar, cu “boala gândului” de care sufăr de când mă ştiu, mă întreb înciudat:

–“bine, mircicăca mircică, dar Mihai Gâdea şi Adi Ursu, de ce n-au obţinut nimic?

Şi tare mă tem, că va fi la fel de sterilă, aluzia lor de aseară pentru un conducător demn de România, trimiţându-mă subliminal, către Majestatea Sa Mihai I.

(Sterilă ca tot efortul de a-l apăra pe domnul Dan Voiculescu de condamnarea la 10 ani, cu executare).

Acum, când scriu, înţeleg de ce este important să ne ţinem strâns, de axa SUA, care ne apără şi de Rusia.

Că în interior, ne apără Premierul.

Onu