Arhive lunare: Iulie 2013

COPILUL OBEZ A MURIT

Stirea, insotita de imaginea tulburatoare a victimei este coplesitoare. Poate ca stirista Maria Coman, cu vocea ca o trambita, nu este malitioasa, cand apreciaza dubitativ, ca probabil medicii craioveni nu au reusit sa-l salveze.

Nu am ascultat parerea comentatorului insotitor, inutila, desigur, in fata cazului.

M-a impresionat profund, cazul de obezitate, in sine. La un copil. Ca si dramatismul rudelor acestuia. Victima, un copil de 6 ani si 83 de kilograme greutate, avea deja, la 4 ani, 50 de kilograme.

Este greu sa-ti stapanesti  suvoiul de lacrimi, cand la cunostintele tale profane, admiti  eventualitatea unui  caz grav de acidoza, in care, probabil, in cei doi ani de monitorizare,se putea interveni salvator, printr-un tratament de alcalinizare a mediului intern al organismului copilului(umori si tesuturi).Probabil o abordare alternativa, ar fi oferit o sansa, si ar fi subtiat grosimea opacitatii  habotnice, ca Dumnezeul alopat, ar putea avea, cum ne sugereaza “dialectica metafizica”, fie si un Heruvim, sa-i spun “homeopat”.

 Poate, din acest caz dramatic, se va naste idea unei intitutii de medicina complementara, in care miracolul pH pentru o sanatate perfecta”sa fie considerat ca atare, in beneficial fiecaruia, dintre noi.

Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

CĂLDURĂ MARE

 Nu cred că pe timpul lui Caragiale, să fi existat aşa ceva. O resimt şi eu, fără să fiu un tip prăpăstios.

Duminică, am fost la Mogoşoaia, unde am perceput demonul căldurii.

La un moment dat, am simţit , pe lângă somnolenţă, o stare de sfârşeală sufletească, de-mi era indiferent  ce se întâmplă cu mine.

Era un gen de depresie, când ca atunci, la febră, totul creşte, devine mare, sufocant, exasperant. Mi-am revenit în taxi, la întoarcerea către casă.

M-am gândit la „sinucigaşul” de pe calea ferată. Poate într-o criză de disperare, ca a mea, de la Mogoşoaia, nu i-a mai păsat cât de tare calcă pe acceleraţie, numai să uite, să scape de această apăsare a căldurii.

Povestindu-i soţiei, m-a privit surprinsă:” dar de când, îmi simţi tu, stările de discomfort?”

Percepţiile mele depresive fuseseră aidoma, cu ale ei.

Dar cred că  la inflamarea creierului, la temperaturi înalte, mintea începe să abereze, să vadă comploturi, reavoinţă, atentate!

Azi, soţia îmi povesteşte despre elicopterul cu un om de afaceri, prăbuşit într-un lac de acumulare.

Îmi mai amintesc de un asemenea eveniment, cu oameni de afaceri, tot într-un accident de elicopter.

Îi spun:”măi, parcă e o afurisenie, să nu putem şi noi încheia nişte afaceri ca lumea! Să fie folosit vreun dispozitiv electromagnetic, telecomandat, care să decupleze de la sursa de energie, motorul elicopterului?”

Soţia, care nu se poate lăsa de şotii, pe seama mea, zâmbeşte şoltic, îngândurată:” oare câte grade arşiţă, or fi astăzi?

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză

USL VREA, SAU NU, RESPECTAREA LEGIII !?

În loc de motto:”Lovitură din interior, pentru Dragnea şi liderii USL din teritoriu: schimbarea  legii ANI, blocată de un ministru”-Gândul

Citesc, şi rămân uluit:Ministrul Justiţiei a dat aviz negativ,actului normativ iniţiat de vicepremierul Liviu Dragnea, act, care prevedea modificarea competenţelor ANI şi a legii161/2003, şi altele, ce nu prea le pricep.

Cert este, că gărgăunul meu justiţiar, încearcă să gândească, fără mare spor, pentru că:”Cea mai mare problemă pentru cei din administraţia locală o constituie legea 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. La articolul 87, litera f, a legii se precizează că funcţia de primar, preşedinte al Consiliului Judeţean este incompatibilă cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional.”

Îmi bâzâie gărgăunul:

păi ce spune legea nu sună rău, de ce vicepremierul vrea s-o schilodească?

Apoi, dacă ministrul Justiţiei,  cântat de Antene, că ar fi nepotismul lui Ponta, să fie atât de ingrat, să-şi lovească binefăcătorul?

Sau  este un gest de recunoştinţă, nelăsându-i pe “prietenii” lui Ponta, să-i submineze acestuia credibilitatea/autoritatea morală?

Sau, micul Titulescu, începe să-l confirme pe Adrian Năstase, în intuiţia sa, care vedea asemănări categorice, între cei doi?

Sincer, nu prea realizez, dar dacă Ponta n-a ştiut, dar a presimţit pericolul şarpelui încălzit la sân, şi cu ajutorul  prietenesc al ministrului, l-a suprimat în faşă?

Nu-mi rămâne decât să-i dau drumului gărgăunului meu, să-i bâzâie cât mai la ureche, felicitările mele de rigoare.

Onu

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică

JUSTIŢIARUL

 Aseară, urmărind emisiunea Agentul VIP , mi-am amintit de actorul american Charles Bronson. Un tip cu un aer dur, foarte potrivit pentru filmul Justiţiarul.

Un film, în care, ca în tot ce este grandios, primează simplitatea. De fapt, un tip paşnic, mergând pe seară către casă este atacat de un borfaş şi prădat de agoniseala obţinută din truda acelei zile.

Borfaşul, văzând că-i merge, şi-a făcut un obicei zilnic.

 Păgubaşul, interpretat de Charles Bronson , nu a uitat afrontul, şi s-a hotărât să salveze zona de răufăcător.

Fiind o zonă rău famată, s-au mai aciuat şi alţii.

 Şi astfel, victima a devenit justiţiar. Nu mai reţin ce mijloc folosea, cert este că de la un timp, au început să moară, pe măsură ce apăreau în zonă, toţi rufăcătorii, începând cu atacatorul său.

Alertată, poliţiei, nu i-a fost greu să-l descopere pe Justiţiar,  spre consolidarea raiului infractorilor.

Ei bine, aseară, la emisiunea pomenită, am asistat la o agresiune similară, unde o invitată, pe un ton vehement, încerca să o  prăduiască  de bunul renume, pe Bianca Drăguşanu. Asta era cel puţin, impresia lăsată mie.Poate, mi s-o fi părut? Posibil, dar consider  că o asemenea emisiune nu poate decât face deservicii educării bunului simţ şi comportării civilizate între români.

Mie, spre exemplu, dacă îmi oferi modele de bârfă, nu este exclus, să mă comport, cât de curând, ca atare.

 Şi s-a dus naibii, toată civilitatea, pe dezvoltarea căreia, biata media vizuală, se zdrumică din răsputeri, să ne-o  bage în cap, după modelul său.

Este păcat, că aceştia, ne sunt educatorii!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

CONSTATARE

Postul „Premierul începe coabitarea” mi s-a părut demn de interes intelectual.

Dar spre surprinderea mea, doar japonezul AshiAkira, alături de 5 români, din care 4 românce, au avut reacţii neurale, vizavi de EL.

Mă consolează însă faptul, că faima Ţării au dus-o doar o Nadia, un Năstase, un Hagi, un Doroftei, un Bute, o Angela Gheorghiu, un George Enescu, un Eminescu, un ARGHEZI, un Brâncuşi, un Eugen Ionesco,un Panait Istrati, şi Doamne, ce ignorant pot să fiu.

La repezeală, doar pe ei, mi-i amintesc.

Probabil, structural, suntem predispuşi pentru :”faptul divers”, la ce  spun „Ştirile Pro TV”, la „Răi da- buni”, la „Agentul VIP”, la „Acces direct”, la „Noră pentru  nu mai ştiu cine”, la un „Show păcătos”,

să ne ţăţăim”, să ne mirăm cu palmele-n şolduri, într-o poziţie cât mai deşelată….

Probabil, structural, sunt înclinat să mă percep astfel!

Şi nu cred că e de rău.

Să nu mă mai împiedic de Băsescu, de Ponta, de USL, de mâncătorii de USL, de toţi mâncătorii.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal, Patria

PREMIERUL ÎNCEPE COABITAREA

Sătul până peste cap, Victor Ponta, începe să impună rigorile coabitării:

În comunicatul Guvernului privind”privatizarea CFR marfă”,pune piciorul în prag, şi cere CSAT să se pronunţe asupra acţiunii. Mai mult, pentru a evita eschive imprevizibile, şi să oblige la responsabilitate asupra intereselor Patriei, în Comunicatul Guvernului, transmis prin purtătorul de cuvânt al acestuia, Radu Zaharescu, se afirmă categoric:

„Considerăm că, dacă CSAT s-a pronunţat în legătură cu această privatizare înainte de derularea sa, trebuie să se pronunţe şi cu privire la rezultatele negocierii. Guvernul aşteaptă o decizie în prima şedinţă a CSAT, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale neavând dreptul legal să exprime poziţii în numele CSAT (din a cărui componenţă nu face parte).”

Nu ştiu cum, TU,  cititorule,  vezi problema, dar eu, pasionat de străluirea istorică a lui Richelieu,  văd în gestul lui Ponta, ceva similar operei celebrului Cardinal, care ca sfetnic al lui Ludovic al XIII-lea, a jucat un rol decisiv, în procesul de centralizare a statului Francez, soldat cu devenirea Franţei, sub Ludovic al XIV-lea, ca prima mare putere europeană.

Cu alte cuvinte , un gest demn de Salus populi(în traducere liberă, “salvarea PATRIEI”)

Moment, cu atât mai oportun, cu cât unii îşi închipuie că, în civilitatea sa, românul, trebuie luat de slab.Onu

 

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de Jurnal, Politică

EFECT

Janet Theodoratheo a publicat Capitolul VII al cărţii Rochia aurie.

Se spune că o lucrare este bine scrisă, dacă stârneşte nişte asocieri de idei, pe baza experienţei de viaţă a cititorului. Şi prin ce mi-a stârnit mie, cred că „puştoaica” are talent.

Ei bine, mi-a reversat afectivitatea.

Azi noapte, în vis, m-am dus la o prietenă din adolescenţă.

Era riscant, tatăl ei nu mă plăcuse, având alte planuri pentru ea.

Dar spre ghinionul ei, planurile tatălui, nu s-au înfăptuit.

Individul, a rămas  cu un resentiment de ură faţă de mine.

Când m-a văzut la poartă, fata mi- a deschis grăbită, spunându-mi că tatăl ei doarme dus.

Între timp, îşi descheia cu înfrigurare, bluziţa, să elibereze  sânii, care  cândva, făcuseră deliciul întâlnirilor noastre de taină.

Dar doamne, ce coşmar. Splendorile parcă sculptate în alabastru, care nu simţiseră efectiv nevoia de sutien, parcă  se ofiliseră. M-am jenat, de bucuria ei, şi mi-am ascuns decepţia. Am îmbrăţişat-o, căutând să-i sărut, cu nesaţ, ca altădată, proeminenţele specifice, pe care le dezmierdam în felul nostru.

Am simţit, spre bucuria mea, că ele îşi păstraseră forma , elasticitatea şi sensibilitatea.

Inervaţia erogenă locală, era atât de viguroasă, încât parcă intrau într-o stare de erecţie.

Căpătau forma şi dimensiunea aproape a unor dopuri de plută.

Era semnalul, că trebuie să ne grăbim, să nu ratăm clipa.

Însă acum,vai, în starea de ruină a sânilor, eram  ca paralizat, atracţia celulară dispăruse.

Ruşinat, am invocat zgomotul trezirii tatălui, şi am suprimat clipa penibilă, fără să constituie un moment prea dureros. Toată ziua, m-am gândit abătut, la coşmarul trăit.

Acum, relatând visul, îmi amintesc, cum  mezina noastră Cristinel, nu adormea decât legănată  pe picioare, de mama ei.

Întrebată: „măi mamă, dar  de ce nu mergi tu şi la tati?”

La care , puştoaica, a răspuns:”măi mamă, cum să-ţi spun, tati are multe oase!”

Da, cred că ăsta a fost impactul emoţional al vederii sânilor fostei mele prietene: fata cu sânii de alabastru, cu pielea catifelată şi caldă, se transformase în „multe oase”.

 Ce mi-ai făcut Theo? ce mi-ai făcut!?

Ştii, ce înseamnă un vis spulberat?

Onu

13 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale