În noaptea de Revelion, am primit o felicitare, mirifică.
N-am înţeles tâlcul, dar azi, după îndelungi meditaţii am avut revelaţia.
Expeditorul, îmi ureză simbolic, împlinirea a ceva deosebit. Câtă nobleţe!
Îţi mulţumesc,fiinţă altruistă!
Madi şi Onu
Din categoria Începuturi, Personale
Din categoria Începuturi, Credinţă, Personale
La început de AN NOU, voi încerca prin mijloace laice, să-mi aduc prinosul de respect şi admiraţie, Eternului Feminin, din fiinţarea noastră reală şi virtuală.
Bazată pe o existenţă reală, petrecută intens în blogosferă, povestirea se doreşte un omagiu celor care dau viaţă, cu preţul unor sacrificii, la temelia cărora a stat năzuinţa către duioşia iubirii.
În timpul unui blog-duel, brusc, din senin parcă, apare un comentariu scurt, din câteva cuvinte, care îi admonestează pe protagoniştii acestuia (unul fiind chiar eu). Mă simt înlănţuit de tonul, eleganţa şi bunul simţ, care se degajă din mesaj.
Răspund, atmosfera se încinge, bloggerul/gazdă face un comentariu, pe care îl apreciez de indecent, la adresa “arbitrei noastre”, după care, întrerup vizitele virtuale. Îmi pare rău însă şi resimt, lipsa comentariilor acesteia, o prezenţă aparte în personalitatea blogului respectiv.
Deruta trece repede si scriu in blogul meu, articolul,care-i poartă pseudonimul de vizitator de blog:
LaLOKA
Apariţie fantomatică, în timpul unui blog-duel; fler, sensibilitate,
stil lapidar. Dispariţie asemenea, regretabilă !
Oare cum arăta:
– mică, vioaie, zglobie ca o pasăre colibri ?
– potrivită, gravă şi meditativă, ca un sfinx ?
– eclatantă, ca un grăunte de uraniu ?
– incitantă, ca un jet de feromoni?
– de toate, cum trebuie ?
După percepţia vibratilă, simt că are ceva aparte.
Să fie oare „rătăcire la prima vedere ?”
A nu se gândi masculinist! (sîc ! ). Universul este un ocean de vibraţii, iar noi.., noi…, ce suntem ? Să fie nostalgie ? (09.11.08).
La scurt timp, după postare, găsesc un comentariu, făcut de însăşi eroina articolului: LaLOKA spunea:
Adaugă acolo..surprinsă..wow !!! Nu credeam că te-a impresionat atât de mult stilul meu.. .încât sa scrii un articol care să-mi poarte numele(fie el şi de lume virtuală) …şi am zis doar …cuvinte.
Mulţumesc, stimabile ! 10 ianuarie 2009, 22:44
Îi răspund, cu numele de blogger :Solitaire spunea… LaLoKA,
Puţin timp în urmă, am citit în zodiac, pe Yahoo, că voi fi contactat de o persoană, pe care-mi doresc să o cunosc ! Tu să fii ? Firea ta trăieşte clipa emoţiilor plăcute ? O face intens ? Ai sa râzi, dar stilul tău, efectiv, mi-a impus. Dacă ai fost surprinsă, eşti o străină de tine însăţi ! (precizez, de forţa ta lăuntrică). Si Arghezi a spus doar cuvinte. Dar…, Cuvinte potrivite. Mai aştept fiorii aurei tale ! Inevitabilo !
Aşa au arătat primele fulgere în virtual. Mecanismul emoţiei pornit, nu mai ştiu cum i-am descoperit blogul. O nouă explozie de constatări şi de admiraţie. Rapid, cu entuziasmul noutăţii, s-a dezvoltat o comunicare virtuală, cu evidente accente de simpatie reciprocă. Pe lângă casetele de comentarii, la articole, căsuţa poştală a fiecăruia, a început şi ea să se împlinească.
Dar inconsistenţa lumii virtuale, lipsită de suportul material al realităţii, şi-a spus decisiv cuvantul. Din senin, la un stupid capriciu masculin, toată gingăşia care se conturase pe parcursul commentariilor la articolele ei, s-a prăbuşit. Am rostit un fatidic, ” la revedere”, pe care nici eu nu l-am înţeles. Nedumerirea LaLOKĂI, a fost pe măsură, dar cu o demnitate absolută. Nu ştiu ce vârstă avea; după vioiciunea tonului, părea o copilă alintată, dar după fermitatea deciziei de a nu mai reveni, mi s-a părut a aparţine, vârstei înţelepciunii de neclintit. Nu m-am gândit să încerc să-i înduplec ofensa produsă prin acel necugetat şi neaşteptat “la revedere”personal, fără alte explicaţii. Am pierdut legătura cu vechile ei articole (postări). A fost, ca şi cum, m-aş fi rătăcit de mine însumi.
Acum, la clipa de sinceritate târzie, înţeleg ce mare greşeală, facem în viaţă, nestăpânindu-ne accesele de violenţă verbală.
O prietenie, fie ea şi virtuală, este o împlinire, o incursiune în tainele sufletului. Reuşim astfel să vedem ce vulnerabili suntem, cât rău, ne poate face propria frământare sufletească. Conştientizăm, când deja, este prea târziu, şi nu mai putem repara !
Regret pierderea legăturilor de blog ale LaLOKĂI şi farmecul dialogurilor purtate, cu o naturaleţe neaşteptată, din partea celor care se privesc doar cu ochii minţii. Dacă, în timp, voi recupera acele legături, le voi prezenta, ca pe cea mai fidelă mărturie asupra imaginii apropierii virtuale sufleteşti, a doi interlocutori, nealterată de nimic din meschinăria vieţii zilnice. Este surprinzător, cum mintea se concentrează, în căutarea a ce este mai frumos de exprimat, din clipele trăite, cu câtă sinceritate caută prin labirintul construcţiei sale. Realizăm astfel, că darul cel mai de preţ, primit din ceruri, este tandreţea.
In virtual, pe blog, eşti în oglindă, faţă-n faţă, cu tine: delicat, afectuos, atent faţă de interlocutor, şi astfel, de sine.
Căutând cuvinte fara sonorităţi aspre, descoperi rima gingăşiei sufleteşti, poezia prieteniei, poemul vieţii. Şi LaLOKA, s-a dovedit la înălţimea frumuseţii universului feminin, prin emulaţia către tandru, pe care a declanşat-o şi cultivat-o în sufletul meu !
Şi ajuns în acest punct, constat, cu oarecare plăcere, că în virtual, făcând abstracţie de violenţa de limbaj, provocată de pasiunile revanşarde politic, se observă o estompare a durităţilor de limbaj, lucru meritoriu, în proporţie importantă, pentru armonizarea relaţiilor sociale.
Iar armonia socială, dincolo de o sensibilizare a interlocutorilor către starea de echilibru, poate contribui şi la gradul de civilitate al interlocutorilor din real. Astfel, fără un pronunţat caracter de determinare, dialogul pe blog, stabileşte, o reală stare de bunăvoinţă între participanţii respectivi, cu consecinţele implicite.
Dar, marele ajutor primit de om prin procesul uitării, m-a ajutat şi pe mine, să mă absolv de pătimirea regretelor propriilor greşeli. Tot cu ajutorul neprecupeţit al unui blog, prin contribuabilii săi de idei şi substanţă sufletească, adecvată.
În încheiere, AN NOU FERICIT, tuturor !
Madi şi Onu
Din categoria Începuturi, Univers feminin
Din categoria Începuturi, Muzică, Personale
O parte dintre jurnaliştii şi colaboratorii cotidianului “Obiectiv” şi-au deschis zilele acestea bloguri. Deocamdată sînt în faza Beta, adică încă mai lucram la ele, aşa că vă rog să fiţi indulgenţi cu noi !!!
În cîteva zile vor fi afişate şi pe site-ul ziarului. Pînă atunci, vă puteţi face o impresie urmînd link-urile de mai jos:
Din categoria Începuturi
Împotriva regilor
de Petofi Sandor
Şi iatã monarhia şi monarhii ,
Cari stând pe tron , cu cãpãţâna plinã
De-ale ‘nãlţimii fumuri , cred acum
C-ar fi domnind din graţia divinã.
Vã înşelaţi , o regilor prea buni,
Ne-aţi fost momâi şi-atât – dar nu stãpâni.
Bãrbat e-acum copilul , şi bãrbatul
Spre jucãrii azi nu se mai abate.
Jos , dar , din jilţu-n purpuri , regi, şi-n goanã ,
Jos cu coroanele neruşinate !
De nu le aruncaţi de voie bunã ,
Le vom zbura cu capul împreunã.
Aşa va fi. Cuţitul ce-a tãiat
Lui Ludovic , în Franţa, ceafa groasã
A fost doar primul fulger din furtuna
Ce vã pândeşte , şi-o sã se porneascã;
Da , va veni azi-mâine , şi mã-ncumet
S-o spun , cãci nu-s eu primu-i bubuit de tunet !
Va fi întregul glob un mare codru
Şi regii ‘n codru: fiarele turbate ,
Şi-i vom vâna şi-om descãrca într-nşii
Cu furie armele înflãcãrate.
Şi-om scrie cu-al lor sânge, împãcaţi:
Cã prunci noi nu mai suntem , ci bãrbaţi !
(Pesta, 1844)
(traducere Eugen Jebeleanu)
Din categoria Începuturi
Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging !
Cu alte cuvinte … lumeeeeee sunt tot io … MAGDAMMUS !
Din categoria Începuturi
Madi Cati Gândul – News Gândul – Politica Caţavencii Realitatea.net Antena 3
Madi şi Onu Blog 
EDUCAŢIE
Motto: ” Cuvintele te învaţă, exemplele te pun în mişcare”- maximă latină
Final de talk-show, la Antena 3. Printre participanţi, eminentul academician profesor Radu Giurăscu şi stilatul analist politic, Bogdan Chireac. Grăbiţi, cu gândul la ale sale, aproape toţi se ridică. Bogdan Chireac vede că venerabilul academician încă nu s-a ridicat.
Brusc, se reaşează, şi aşteaptă …
În faţa acestui gest, mi-am amintit maxima din motto.
Felicitări, Bogdan Chireac !
Madi şi Onu
2 comentarii
Din categoria Începuturi, Diverse ..., No comment ...
Etichetat ca academician, analist politic, bogdan chireac, Radu Giurăscu, talk-show