Arhive lunare: iulie 2018

Nerozie

În timp ce-mi beau maceratul de pătrunjel uscat, citesc despre degringolada liberală.
Prin liberali, trăiesc varii sentimente.
La început, îmi era milă de Ludovic Orban, crezând că este persecutat de statul așa-zis paralel.
Acum, îmi este milă de PNL, purtat în derivă, de compătimitul de mai sus.
Oricum, nu cred că insidiosul PSD, să-i fi încețoșat mintea de s-a apucat să delireze inepții despre Premierul României.
Foarte interesantă și instabilitatea psihică, față de interesul personal.
Am în vedere faptul, că măscăriciul protagonist din Lumea lui Banciu, de la B1tv, în dorința de rating, a pierdut orice urmă de respect față de bunul simț,
obligatoriu în prezența publică.
Pentru acest individ scabros, nu există, pare-se noțiunea de respect social.
Unitatea lui de măsură, este cota de rating, asigurată de insinuările-i leproase.
Tragicomic, este faptul, că și eu însumi, îl ascult ca un neisprăvit.
Iar dacă i se păstrează formatul, înseamnă că aduce destul rating, de la neisprăviții ca mine, incapabili de a-și stăpâni nevoia de amuzament grotesc.
Ei, asta-i situația. Viața curge implacabil, urmând năravul neroziei umane.
Ghinionul Pușei, care-mi suportă flămândă, neavând ce face, pierderea cretină a timpului, firoscofând ca mai sus.
Bine înțeles, flămândă!
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Psgini de jurnal, Râsu/Plânsu

Jean

Este omul nostru de serviciu. Foarte prietenos, de nu mai scăpam de el. Până ieri, cred, când am refuzat, să-i dau de-un suc.
Dar nu cred că avea gusturi de copil. Omul este diplomat prin seminție. Știe, că dacă mergem la butic, eu nu mă limitez doar la un suc, ci așa, cum obișnuiam imediat după decesul soției, în memoria acesteia,îi ofeream câte o porție de șuncă de Praga, și o bere.
Îmi spunea omul, cuviincios bodaproste, și eu eram fericit, știind vorba, că de pomana bine primită,se bucură și decedatul.
De fapt, regulile creștine, nu cred că trebuie supuse îndoielii.
Dar, nu mi-a trebuit mult, să mă trezesc cu Jean, abonat la pomană, după câteva ori pe săptămână. Între timp, fiind plecat, Jean, nemaipomenindu-se cu mine, credeam că a uitat datina creștinească.
Așa, câte-o berică, după vorba lui Jean,la întâlniri întâmplătoare, se mai dădea pe gât, fără să mă deranjeze. Dar, am observat, că prietenul meu mustăciosul, începuse să-mi ațină iar zâmbitor calea, la plimbarea de seară.
Am început să cred, că se reînnoiește abonamentul la pomană. Dar, după ceva timp,i am devenit suspicios.
Într-o zi, mi-am spus relativ iritat.
Cred că mustăciosul acesta, a început să mă ia de fraier.
Cum să scap de el?
I-am povestit vecinei, care, cu voce tremurândă, mi-a spus!Nu vă mai lăsați șantajat! Atunci, încurajat de îndemnul vecinei, am decis să pun piciorul în prag.
Ieri, ca din senin, mustăciosul. Jimbat, și mieros ca de obicei, mi-a spus că i-e poftă de un suc.
– Păi, de ce nu-ți cumperi?
-Păi costă vreo doi-trei lui, și nu vreau să-i iau de la gura copiilor.
-Adică să-i iau eu, de la ai mei?
– Ei, da, dar ai dv. sunt mari!
-Dar și tu ești mare, mă, ai copii. Ia mai lasă-te de suc, să nu-ți strice dinții. Prea mult dulce, zilnic, strică!
A mai găsit câteva justificări, printre care, și faptul că va pleca la o plată mai bună.
Prea bine crescut, ca să nu-i pufnesc în nas, la insinuarea plecării lui, i-am răspuns îngrijorat
.-Bine, dar, fii atent, să nu pleci la mai puțini bani, că din câte știu, oamenii din cartier, beau cam mult suc, și nu cred, să renunțe la el, pentru tine.
Nu m-a mojicit, dar cred că pentru un timp, i-a pierit gândul de suc, de la mine.
Mie, însă, îmi va lipsi zâmbetul lui exotic.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Pamflet.

Vorbe bune

În fața surâsului senin și blând al bloggeriței vorbe bune, mă simt copleșit. Nu pot crede în asemenea luminozitate dominatoare.
Îmi vine să zbor, dar, nu știu încotro, nu știu, dacă voi fi primit, odată ajuns la destinația năzuită, nu știu, dacă totul nu este o iluzie foto.
În zborul gândului către ea, retrăiesc lumi de basm, când îmi așezam sfios, capul vrăjit parcă, în poala unei Ilene Cosânzene, de care mi-a fost fericită copilăria, prin basmele măiestrit ticluite de o mătușică bârlădeancă. Ceva , mă incomodează însă la această virtuală mătușică, ale cărei viersuri vrăjite, îmi tulbură liniștea adultă, întorcându-mă la închipuiri ce nu mai speram să le retrăiesc.Ceva, ce, dacă aș întâlni-o, nu aș îndrăzni să-i mărturisesc.
Până atunci, dar pentru când va fi acela, nu-mi rămâne decât să-mi exprim îngândurat, această stare admirativă.
Ioi, Doamne,mai să spun un cuvânt greșit, departe de mine, ca intenție. Este, vai, starea în care m-a adus vorbe bune, privindu-i bunătatea chipului.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Personale

Adeena

Mi-e dor de numele acesta, iar el, cred că nici nu-și imaginează, ce stări sufletești, îmi provoacă.
Și, poate este mai bine, rezultanta acestor gânduri, riscând a bulversa nerăbdări periculoase.Pentru că, nu știm niciodată, ce poate aduce clipa.În mai bine, sau în mai rău. Dar, s-o las pe Adina, ea neavând nici o vină pentru firea mea vulcanică, și să trecem la Corupție, pentru că,reporterul Maria Coman, comentează la televizor,faptul că nu s-a ales încă procurorul șef al DNA.
În realitate, dacă nu mi-ar părea rău, de faptul că nu nu am știut, la timp, că există procurori, să mă fi făcut și eu, așa ceva, să văd, pe bune, acum, dacă sintagma/ România coruptă/, nu este cumva o expresie parazit, dușmănoasă, în limbajul celor care țin să-și denigreze Țara, ne mai mergându-le afacerile necurate. Mi-ar fi indiferent faptul.
Acum, oricât s-ar lătra, pe tema existenței corupției, cum se declamă de către așa zisa presă, cuprinsă de obsesia ratingului, mi-este, vorba unui coleg sictirist, față de asemenea manifestări, /inclusiv!/.
Totul, îmi pare similar mielului, rupt de la țâța oii, de la care, nu se mai sătura.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Politică

Retrospectivă

Mă plictisesc, citindu-mi posturile. E ca în vorba fotbalistică/eu șutez, eu dau cu capul, eu parez, eu apăr, eu dau gol/ sau cam așa ceva./De fapt, nu le am cu fotbalul! De aceea, mi-am deschis blogul.
Și din încă un motiv. Acela, care spune-/Folosește-l , sau îl pierzi!/
Și deși nu știu ce am de pierdut, urmez sfatul acestei vorbe de duh, pentru că îmi place.
Poate că, că toți ar trebui să o aplice, pentru-că nu cred că Bunul Dumnezeu să ne fi oropsit, fără harul său fundamental, acela al bucuriei creației!
Așa că, înzestrat sau nu, scriu, spre propria delectare, de a urma modelul divin, al creației.
Și, mai este încă un motiv.
Acela al al efectului repetării, de a ne conserva agoniseala minții. Că doar, nu în zadar vor fi declamat înțelepții timpului
-/Repetițio est mater studiorum/.
Mai mult, am observat și asupra fizicului, un efect benefic al mișcării. Spre exemplu, din motiv de lene, două zile, n-am ieșit din casă.
Așa, din lene, ca să-mi conserv energia.
Efectul?
Coborâtul și urcatul scărilor de la metrou, mi-au cerut parcă, un efort suplimentar. Am luat notă, și am decis, ca zilnic, să fac plimbări prin casă.
Exact ca acel condamnat la detenție pe viață, pentru crimă.
Și n-a fost rea, inspirația.Mișcându-mă, au ieșit la plimbare, și niște gânduri. Nu este exclus, ca și o parte din cele exprimate în acest post. Oricum, pentru mine, așternerea celor de mai sus, a fost un exercițiu de antrenare a minții. Personal, desigur.
Dar poate fi urmat, de toți acei care vor să practice zilnic, gimnastica minții.
Înainte de final, privind pe fereastră, văd că la majoritatea perechilor în plimbare, el, masculul, merge înaintea însoțitoarei.
Să fie o regulă de modernitate?
Eu m-aș simți mai bine, cât mai aproape de însoțitoare.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria De acasă ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

De-ale vieții!

Nu mă laud, cu multă perspicacitate, dar uneori, îmi este imposibil de înțeles mentalitatea unora.Sau eu, doar mă laud?
Spre pildă, Elena.
Nu de Troia, ci de Șincai.
Adică, buticărița de la intersecția Cantemir, cu Șincai.
O ființă oropsită de Soarta Căsniciei. Și care, îmi căzuse cu tronc.
Un tronc de genul compasiunii.
Pentru că îmi părea o mămică rezonabilă, dăruită creșterii fiicei sale, în spiritul reușitei prin muncă perseverentă, și dedicată.
Îmi plăcea, să mă gândesc periodic la ea, și chiar să o văd la câteva zile.Nu aveam alte gânduri, dar pentru o socializare efemeră, făceam câte o plimbare până la butic, unde ,câteva zâmbete, și aprecieri complezente,parcă înseninau ziua Elenei,
chiar dacă mai util pentru ea, era gestul cumpărării unor cărți.
Însemna un procent de venit ,la valoarea cărților vândute. Am înlocuit plimbarea, cu un telefon. Mare mi-a fost mirarea, să aflu că este în concediul de odihnă, la Stațiunea Neptun. Am rămas atât de perplex, încât mi-am pierdut graiul. Cum a rezolvat cu banii pentru meditațiile fiicei, cum stă fata cu pregătirea, cum…cum…!
Îi povestesc unei cunoștințe, nedumerirea, ca să primesc o altă lecție, când îmi spune
-Tot fraier, ai rămas. Tu chiar îi credeai văicărerile?
-Știu eu? Dacă noi, nu ne respectăm unii pe alții, măcar înțelegându-ne, atunci, cine s-o facă?
-Mai maturizează-te, băiețică! Altfel, te trezești, că-ți golesc traista, câinii!
M-am resimțit, după această lecție! Dar nu cred că m-am învățat minte.
Pentru că, la primul apel al telefonului, am tresărit, sperând, că este Elena.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Râsu/Plânsu

Castane,

Se mănâncă multe castane, despre DRAGNEA.
Eu, din compasiune pentru cei care o fac, îmi pierd vremea, citindu-i.
Un lucru însă, mă nedumerește.
Care proverb se va adeveri?
Cel cu
– /Câinii latră, caravana trece!/
Sau cel adaptat,cu
/ Latră,latră, ceva tot va prinde!/
Și, nefiind prea subtil, înclin să cred că Alaiul PSD-ist, tot va trece,
la fel cum, la cântecul cucuvelei, nu mai moare nimeni, nici în Spitale!
Că, la câte cucuvele, doinesc noaptea, în curtea spitalelor, pacienții aduși cu Salvarea, ar trebui spitalizați, direct la morga acestora!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.