Arhive lunare: iulie 2018

Cenzură?

Recent, mi s-a reproșat, de către cineva, că vizitez posturile de tv, A3 și TVR.
Am fost surprins, dar nu m-am supărat, din două motive.
Primul, ar fi că și la aceste posturi, am constatat, o atitudine rezervată, dacă nu chiar ostilă, față de alte posturi.
Al doilea, că , neexistând organizată, precum în sport,o competiție, orice apreciere, rămâne subiectivă, fără nici o valoare semnificativă.
Nu m-am supărat, pentru că, poate, fiind o Doamnă, se va fi aflat într-un moment special de stare anatomo-fiziologică.
Și, pe lângă alte neplăceri, o mai suportă și pe aceea de subiectivitate.
Contradictoriu însă, Doamna respectivă, chiar mi-a intrat în gând, sub forma unei emoții.
Altfel spus, a dorinței de a o cunoaște, și de a ne împrieteni, realmente.
Dimineață, m-am trezit cu intenția de a o contacta pe această doamnă, și, dacă va fi fost posibil, de a închega o relație.
De prietenie, de ce nu.
Ghinion, însă, navigând destul de alert, pe monitor, nu am mai regăsit-o.
Acum reflectând, îmi spun că, vorba proverbului-
/tot răul, spre bine!/
Că poate, am scăpat de o piază rea?/
Dar,de ce, oare, mă simt trist, că nu am regăsit-o?

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Personale

Uneori,

Nu mă mai înțeleg!
Azi, subit,m-am gândit la Adina.
Dar, ce mă leagă oare, de acest nume?
Să fie oare, o presimțire, că-i voi descoperi vreo poezie, atât de sensibilă?
Să mi-o scoată viața, neașteptat, în cale?
Când ne cuprinde euforia dorului, totul ni se pare firesc, și posibil.Dar, în așteptarea firescului, voi merge la Plafar, să mă aprovizionez cu germeni de grâu, pentru vitalizare pe facebook, unde, totul este atât de relativ. Cumplit de cald, și astăzi.
După o oră de mișcare, sunt tot o apă.
Cât mai rezist, merg la Dispensarul Veterinar, să-i cumpăr de mâncare, Pușei.
Eșec total.
Nici fulgi de grâu, pentru mine, nici pateuri, pentru Pușa.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Smog matinal

Gândeam zilele trecute, că eu nu am fața atât de paradită, precum a celor din publicitatea pentru creme de ten.
Astăzi, însă, în timp ce mă rădeam meticulos, în fața unei oglinzi care mărește, mi-am zărit vai, ridurile bune de reclama unei bitum care, pur și simplu, astupă, șanțurile unui drum sătesc de sub administrarea unui primar imbecil, ales de mulțime, să-i gospodărească Obștea.
M-am stropit repede, cu două mâini pline cu apă rece, și am tras o dușcă de tărie sufletească, să-mi revin, din euforia matinală.
Tocmai visasem, că am fost ales Primar comunal.
Vă imaginați, ce performanță?
În loc să aniversez victoria în alegeri, față de un candidat PSD-ist,de calitate, rămân înlemnit, în fața propriilor riduri.
Dar, poate mi se pare? Arunc, cât colo, oglinda mincinoasă, și mă uit din nou, în câteva cioburi, să văd dacă nu mi s-a părut.
Aceiași întindere, brăzdată de șanțuri incipiente, în funcție de mărimea ciobului folosit.
Îmi dau seama că dacă mai continui, mă lovește sigur, furia,și fac, Doamne feri, vreun accident vascular cerebral.
Așa că, renunț la ifosele de ten nemarcat de trecerea timpului, și mă apuc să-mi închipui, că doar mi se pare, și mai bine, ies din casă, la puțină mișcare în aerul, chiar dacă mizerabil de poluat, în această dimineață.
Mă consolez însă, spunându-mi că este smog londonez, și oricum e mai bună Londra, decât București.
Astfel, din înșelăciune în înșelăciune, am devenit cetățean londonez,de poluare.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., PAMFLET

Decepție

Schița mea, Hoața, n-a prea fost citită. Iar cât de apreciată, numai cei care n-au citit-o, o pot spune. Pentru că, nu-i așa, cei mai părelnici, sunt cei care habar n-au despre ce vorbesc, dar se lansează în tot soiul de ipoteze, la fel ca și Opoziția, în încercarea nevolnică, de a denigra pe cei pe care electoratul obtuz, i-a votat ca să-l reprezinte. Vorba ceia/-așa nealeși, așa păreri/.
Când scriu aceste gângăveli, mi-e efectiv dor, de protestatari. Pe care, îi consider oameni sinceri.
Îmi plac, mai ales, până la emoție, protestatarele pudice,care la întrebările naive, ca și cum ar aștepta un răspuns, ale presei, nu prea îndrăznesc să se exprime, să nu pară prea subtile, în tendința de a ne proteja de rapacitatea PSD-istă. Care, cine știe unde ne-ar duce în aroganța sa crasă, față de bine intenționații USR-iști, PNL-iști și alți aspirantruci, la a ne ferici, vai de capul meu!
Mă cuprinde îngrijorarea, ca în cazul nou născuților, cu șapte moașe, la născătoarea, vai de ea, a mamei!
Știu, că se spune, că pe Piața Politicii, cu cât mai mulți politruci, cu atât mai mic riscul unei Dictaturi, cum ar fi spre pildă, cea PSD-istă, dar ce te faci, când toți se cred apți pentru politrucie?
Onu

2 comentarii

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Pamflet

Hoața

Pe scara blocului unde locuiesc , cineva, a lipit o hârtie, prin care suntem avertizați, că umblă o hoață și atacă bătrânii neputincioși.
Dar nu am înțeles la ce neputințe ale bătrânilor, se referă.
Că din auzite, urmare a nu ști ce, azi, mulți tineri suferă de neputință . Mâine, dacă-mi vine la ușă, îi deschid.
Și dacă mă atacă, o las, să văd ce-o să-mi facă!
Chiar acum, când scriu, tremur de emoția curiozității cum va arăta atacul ei.
Mă va lua în brațe, zâmbindu-mi? Va încerca să mă sărute? Mă va buzunări, dându-mi iluzia că vrea să mă lase fără pantaloni?
Deja mă înfior, la gândul iluziilor pe care mi le voi face.
Va fugi cu pantalonii mei?
Nu-i nimic, îmi voi scoate toți bănuții din buzunare, și mă voi amuza, de decepția ei, de a-mi fi agresat zadarnic, pantalonii. Dar poți să știi?
Dacă-mi va place într-atât, încât o voi invita să locuim împreună?
Și,dacă acceptă, cum mai scap de ea? Că poate nu are locuință, și n-o voi putea lăsa pe maidanele unde s-a aciuat.
Le va fi dor, confraților ei de ea, sau ei, de ei.
Și atunci, apartamentul meu se va transforma într-o grotă a Mizerabililor lui Victor Hugo.
Și mă va căuta Poliția, crezând că am început să practic năravurile lor.
Și câte și mai câte.
Ce nuvelă, va deveni viața mea!
Abia aștept, să mă atace vagaboanda.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Bucurie pierdută

Ieri, am șuetat cu o virtuală, sau potențială Pasiune, pe nume Cristina, și nu mai știu cum. Faptul că i-am uitat numele de familie, nu este nici neserios din partea mea, nici carențial. Pur și simplu, totul s-a petrecut ca un iureș de nori, care par să rupă cerul, dar când nici nu te-a cuprins bine frica de torenții pe care-i vor descărca, au și dispărut.
Cristina, un chip delicat, cu trăsături vioaie și vorbă sobră, de nu știi, dacă ai în față, un chip complex de poveste. Și, cum sunt încă prins, de basmele copilăriei, în care m-a crescut o mătușă din partea mamei,simt acel fior, despre miraculos și tainic, în urma conversației noastre.
Cristina.
Am deschis calculatorul, în speranța, că va apare neașteptat, pe ecranul acestuia.
Dar, minune, a apărut o ploaie grăbită, să ude străzile Capitalei,poate ca un memento, că vara, avem nevoie de purificare periodică, și cât mai frecventă.
Un gând șicanator, mă întreabă de ce mai scriu despre Cristina, dacă tot am pierdut-o.
Poate și ea, mă caută, din voința sorții, și atunci, nu aș comite un păcat, față de Divinitatea binevoitoare?
Și,mai este ceva!
Poate Ea, mă va citi, și atunci, mergând pe urmă-i, ne vom reîntâlni!
Pentru că, vorba cântecului
-Nu-i niciodată prea târziu
Iubirii să-i întinzi o mână.
Și frumusețea ei de vis,
În amintire să-ți rămână.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta., Personale

Sufletul?

Cu os prin os, intrat de stat în scaun, realizez, ce înseamnă mișcarea, pentru anatomia corpului, și, poate chiar a sufletului.
A sufletului?
Poate a Aurei.
Dar,apropo, a înțeles Cineva, ce este Sufletul?
Eu, plin de obidă, îmi mărturisesc, neputința!
Mă ciupesc intenționat, mă doare, dar nu știu cine suferă. Trupul sau sufletul? Înclin să cred, că trupul este baza, suportul. Și nu cred să mă amăgesc, atunci când simt, cum un corp voluptuos , vibrează la îmbrățișare, trăind clipa.
O Doamne, ce miraj, ce tumult celular, trebuie să se petreacă în acele clipe!
Dar, poate, este mai bine să rămână misterul, și doar să-l trăim, fără a-l înțelege?Cu cât încerc să-mi explic sufletul, cu atât, îl prefer trăit!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.