Onu-liberalism

Motto:”Prin noi înşine!”-Adevăraţii Liberali.

De când nu am fost ales deputat, mi-am zis că Parlamentul trebuie să fie un lăcaş al moralităţii şi Spiritualităţii., iar electoratul o mulţime religioasă., închinându-se şi chiar prosternându-se în patru labe, în faţa afişelor de propagandă ale preferatului său.

Acum, de când privesc des Antena 3, mi-am schimbat impresia bună despre Parlament şi îndoielnică despre mine. Azi, mă uitam la TVR2, emisiunea Ferma . Am văzut o doamnă fermier de oi, care producea un fel de caş cu verdeţuri, foarte sănătos.Ascultând-o m-am gândit la liberala Alina Gorghiu, şi mi-am amintit o anecdotă care spunea că şeful liberalilor, Ion C. Brătianu era foarte preocupat să aplice ideile liberale pe moşia sa.

Şi, pare-se a avut o moşie tare prosperă, mândria agriculturii româneşti.

Şi m-a lovit o întrebare. De ce în politica liberală, progresul agriculturii nu este considerat o prioritate şi responsabilitate liberală ?

Dar nu numai agricultura, deşi reprezintă cam jumătate din populaţia ţării. Ci şi o parte a ei cum ar fi tineretul.

Prin valorificarea fondurile europene.

Dar sunt surdo- muţi la nevoile tineretului pentru aceste fonduri.

Pentru că stimularea liberal-antreprenorială a celor capabili , adică să îi sfătuiască şi să îi ajute să devină antreprenori. valorificând aceste fonduri, trbuie să fie dezideratul ideologic al liberalilor.

Tare mi-e teamă că de fapt, ne lipsesc liberalii autentici, în această privinţă.

De când cu propaganda iohanistă anti Ponta, (gen”îmi vreau guvernul meu!”) şi care, fie vorba între noi, nu cred că Iohannis să gândească aşa de aiurea, adică să –l scoată pe Ponta, când treburile merg mai bine decât ar merge cu simulacrul din noul PNL.

Sunt convins că din partea lui Iohannis este o stare de răzbunare latentă pentru mizeriile inepte pe care i le-a făcut Ponta, îndrumat de un staf de campanie similar propagandei meschine de mentalitate proletar socialistă.

Ce mai, dacă eram eu, nu aveam linişte până nu-l umileam cel puţin dublu, pe cât a încercat el să mi-o facă.

Dar, norocul lui Ponta.

Oricum, asistând la viermuiala mediatică antiPonta, la care observ că încet-încet se aliniază şi ici-colo antibăsişti, mi-am amintit de propaganda roşie, care folosea asemenea specimene, consacrate, cărora, în derâdere lumea bună le spunea”cititori cu glas tare”.

Am întâlnit deseori asemenea exemplare, şi credeam că o dată cu plecarea sovieticilor, România a scăpat de asemenea lichele.

Dar se vede treaba, că lichelismul este în genele unora.

Aş încheia cu cuvintele:

”PNL nu-i PNL

Fără fonduri UE!”

„IDEEA AFACERII, INIŢIATIVA APLICĂRII EI ŞI DESFĂŞURAREA EI CORECTĂ”:

Asta trebuie să fie esenţa politicii economiei liberale.

Şi nu bârfă politicianistă strigată papagaliceşte, şi aiurea.

Onu

Pe scurt…

Nu excelez în texte abuziv de lungi.

Pur şi simplu m-aş plictisi şi indispune citindu-mă.

Să renunţ la blog, nu mai pot.

Am căpătat o dependenţă sinonimă viciului.

Dar ca să mă împac pe mine însumi, îmi voi adapta postările la prezentarea unora aprecieri scurte.

Asupra a diverse nedumeriri în privinţa comportării unor entităţi biologice, ale căror manifestări nu le înţeleg.

Spre pildă, Primarul Capitalei, medicul Sorin Oprescu.

Asupra a două aspecte din viaţa sa.

Primul,acela al necazului său judiciar.

Merg pe prezumţia de nevinovăţie, dar ceva ilogic, mă terorizează.

De ce a fost nevoie să faciliteze pretextul aşa zisei mite?

Flagrant sau nu, gestul său sumbru,de a-i fi parvenit bani înseriaţi, astfel ca să poată fi acuzat de corupţie este cel puţin aberant.

Apoi, alt aspect, mă nedumereşte cumplit.

Acela al sănătăţii. Am înţeles că de zeci de ani, este insulino-dependent. Devine cred jenant pentru un medic, (reputat zice-se), să tolereze în corpul său, o boală atât de perfidă ca diabetul

Şi dacă medicina s-a dovedit neputincioasă, pregătirea sa mediclă, ar fi fost de natură să-l orienteze către potenţialul de autovindecare al organismului, folosind terapii complementare.
Sau,Domnia sa ca mulţi medici este atât de închistat în neputinţa Divinului din Natură, încât a ignorat pur şi simplu , măcar posibilitatea de a fi încercat o cale complementară  spre a-şi fi învins boala…

I-a fost mai uşor să ajungă Primarul Capitalei, decât să-şi refacă şi gestioneze propriul capital de sănătate., scăpând de tributul plătit diabetului.

Dar probabil fiecare cu plăcerile sale.

Altfel spus, cu Soarta/Karma sa.

De unde şi vorba, că ne-o facem cu mâna noastră.

Onu