Preluare

Pe blogul Poteci de dor, am descoperit următoarea filozofare.
Nu mai e timp de reciprocitate
O redau la mine, ca un prilej de reconectare, cu mine însumi

Nu mai e timp de reciprocitate
Nici în iubire, nici măcar în ură,
Ne risipim cu generozitate
Şi-apoi ne căutăm prin munţi de zgură.
Nu mai e loc prin noi de-atâta noi,
Prea plini suntem de toate câte-au fost,
Tot rătăcind plecările prin ploi,
Venirile nu-şi mai găsesc un rost.

Nu mai e drum de-ajuns şi-s prea mulţi paşi
Care-şi bifurcă şansele în cale
Pierduţi sunt mulţi, tot mulţi şi cei rămaşi
Să se adăpostească-n resemnare.
Prea mult de prea nimic e peste tot,
Ne umple golul şi se adânceşte,
Prea des ne amintim că prea deloc
Nu am strivit tăcerea ce-asurze.

Frezii,

Chiar dacă, vântul rătăcirii

Încearcă să urle în contra naturii,

Frezii delicate, cu chip şi parfum suav,

Dis de dimineaţă, se întreabă :

De unde ceaţa în ziua Iubirii,

De ce suflete mâhnite

Pornite împotrivă-şi

Nu se bucură discret

De farmecul firii?

Onu