Arhive pe categorii: Pagini de jurnal Pamflet.

Fără titlu

Pentru că, de fapt, nu știu ce voi scrie. Despe ce, despre politică? Despre sintagma de pericol național, maimuțărită de toți invitații talk-show-rilor?

Nu spun că mi-e rușine uneori, că sunt român, pentru că, dacă aș afirma-o vreodată, păcatul ar fi de neiertat, față de mine însumi. Nu, dar mă tem, că alături de mulți dintre semenii mei, sunt dominat de un complex de inferioritate națională.

Un complex perfid, asemenea unei stări imunitare precare, în fața căreia, orice microb la pândă, mă poate ataca, folosind tupeul hoțului de a profita de momentele de neatenție..

În fapt, dacă îmi programez trei mese zilnic, dar nu le respect, și mă paște un ulcer, cine este de vină?

Va pierde Nația un imbecil față de sine?  Dacă medicul mi-a prescris un program zilnic de mișcare, iar eu îl încalc nonșalant,  fiind obișnuit că așa este de când lumea , medicul dacă este unul valoros, și-și respectă profesia, implicit sănătatea pacienților săi, poartă vreo vină că eu   sunt un imbecil târâie-brâu?

Nu este onorant pentru El, să-mi spună să nu-l mai frecventez, dacă nu-i respect recomandările? Iar dacă eu nu-i respect decizia, și dau buzna în Cabinetul său, nu are dreptul să mă invite, pur și simplu, să părăsesc  Cabinetul?  Ce fac atunci? Mă cuibăresc , asemenea unui virus în saloanele unui Spital?

Mi-am pus aceste probleme de raționalitate, până la absurdul situației, că aș fi un Premier, într-atât de nepotrivit pentru funcția respectivă, încât nici nu mi-aș da seama, fără o verificare competentă, din partea unei  Comisii de specialiști în managementul multi ministerial.

Oricum, indiferent de aprecierile și comentariile  Comisiei, mi-aș consulta Eul și Soția, de protecția cărora sunt convins, și dacă-mi  vor spune , că deja, n-am  demonstrat capabilitatea necesară, atunci, până să fi trecut aproape o jumătate de an, invocând un motiv de sănătate , nu mentală,  desigur,  îmi voi fi dat demisia.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Îmi place…

Îmi  place, să stau, și să strig,

Contra Dragnea și Sorin,

Deși, pe frig ,  eu i-am votat

Cu al gândului, păcat,

Să scăpăm de sărăcie.

Îmi  este atâta silă

De inconsecvența mea umilă.

Că m-am ținut de liberali,

Precum ciulinul de țăran,

Cutreierând, prin Bărăgan.

În zadar însă, iluzia

Că ei vor trage concluzia,

Împotriva sărăciei, și a umilinței,

Purtând Crezul Biruinței.

Am înțeles însă, vai…

Că unde nu este   putință,

Zadarnic  bruma de voință.

Așa că, neprețuită  Alina,

Mai lasă Ura cu pricină,

Căci  Liviu îți va fi mereu în față,

Cu statut de Cavaler,

Și  braț înmănușat, de fier.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal Pamflet.

Pe cine promovezi, sigur îți va face nervi

Pentru că sta este trăsătura caracterială a multora.

Nuuuu, nu dintre români.

Deși, uneori, mă întreb cu toată preocuparea.

Oare ce sunt eu:Dac,Daco-Roman, simplu Roman?

Sau vreo genă indiană, scăpătată, precum migranții, și adaptată?

Sau, mai aplicat: cui o fi aparținând gena parșiveniei umane.

Prostia, mi-o explic, prin disfuncția intra și intercelulară, la nivelul sistemului biologic.

Sau , poate falsa impresie că a fi parșiv, este dovadă de deșteptăciune, sau de independență?

Nu-mi puneam asemenea stupidă întrebare, dacă o știre la tv, nu-mi spunea aseară, că așa-zisul premier Grindeanu, l-ar fi invitat la o discuție privată,  pe pre predecesorul său în funcție.

Invitație însoțită, prudențial,  de rugămintea expresă,  ca șeful  lor ,Liviu Dragnea,  momentan aș spune,/ neștiind scopul invitației/ , să nu afle .

Culmea, germenul  întrebării mele/, este de ce invitatul, s-a lăudat în gura mare , cu invitația și condițiile desfășurării ei.

Cu această ocazie, îmi reamintesc, un episod similar,fără precedent, la care am asistat  în Iași.

M-a pus eternul păcat masculin, să am o relație, cu o persoană îndoielnică, moral.

În aceleași condiții de discreție,  față de Șeful Catedrei unde funcționam.

Atât mi-a trebuit.

A doua zi, mă știa tot Iașiul.

Zadarnic  am dat asigurări că nu-s o pușlama.

La final, un final sănătos, prietenii mi-au spus-o pe șleau:

– Ce dracu mă,  cu asta, pe care o știe toată lumea,de gură spartă, ți-ai găsit să te împerechezi?

– Măi,nu credeam că este chiar așa pușlama!

Așa că,înțelegător cu propria-mi  naivitate,  infantilismul  lăudăroșeniei lui Ponta, dacă o fi reală, nu mi se pare prea grav. Chiar, condescendent,  încerc să-l înțeleg.

Ajuns în stradă, de pe unde coabitarea, i-a purtat pașii, se poartă în consecință.

Sau, poate i-a dovedit lui Dragnea, prietenie, și loialitate?

Cât despre tentativa lui Grindeanu, ce să mai cred?!

Măi, să fie!

Ce ți-e și cu loialii ăștia!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Taine…

Pentru astăzi, nu am nici o idee.Totuși, în timp ce  mă frământ după una,  un bebeluș, pe stradă, orăcăie  cât o baltă întreagă.

Oare ce-o vrea să spună?

Poate că transmite vre-un mesaj politic opoziționist, și nu are discursul Puterii opozantului, poate îl doare altceva?

După fermitatea  glăsciorului, pare a fi o nouă Raluca Turcan, o nouă speranță a devenirii  noastre liberaliste.

În sfârșit, mămica respectivă a trecut, și, o dată cu ea, glasul opoziției politice românești.  Mă întreb totuși, ușor impacientat!

Ce-o fi vrut să spună, prin acele strigăte convulsive?

Poate o durea burtica, poate voia să iasă din stâmtoarea proteguitoare a landoului?

Poate i se păruse că are un Program politic de Țară, mai bun ca al mămicăi ei?

Plină de taine, și gândirea de libertate, neînțeleasă!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Pre andropaoticul Victor Ponta

Deși departe de vârsta calendaristică de  55 de ani, deci, către începutul andropauzei,

Victor  Ponta, nu și-a uitat fricile. Nici de Barosso, nici de Băsescu, nici de Colectiv.

Actualmente, este angoasat de Succesul  lui Dragnea.

Ar vrea și el o bucățică.

Ar vrea, dar nu o poate trăi.

Teama congenitală, nu-i dă pace, și-l  îndeamnă la zâzanie versus Dragnea.

Îmi pare rău, pentru băiatul mamei, dar ăsta  i-e felul.

Anemic,  inițialmente, tot mai penibil timpuriu,  finalmente.

Și nu m-ar deranja, rebutul Bunului Dumnezeu, dacă nu m-ar îngrijora teama că asemenea nenorociți  au existat probabil în aproape toată  istoria noastră,  ca obstacole în calea devenirii  ei socio-econmice, într-un plan mondial,  mai acătării.

Oare să planeze un blestem, pe soarta acestei biete Țări?

Oare sunt și eu de vină?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Dragniada

Nu s-au stins bine, ecourile străzii, că a și început alt zumzet.

Posibilii înlocuitori ai lui Dragnea. Am senzația că obiceiul maladiv al scărpinatului fără rost, ne este specific.

Ceva în genul  lasă-mă și nu-mi da pace, fugi de-aci , și vino-ncoace.

Ceva de zgâriat la ceafă, pentru a ne băga în vorbă.

Am observat simptomul acesta , la verbantele A3,  Sandra și Dana.

Este adevărat,  mă tentează și zâmbetul  lor drăguț,  și șulfan,  cum sună o vorbă din înalta societate periferică românească.

Este ca și cum ți-ar ciocăni în ușă, o cerșetoare frumoasă, conștientă de farmecul ei,  măcar pentru avantajul de a-ți intra în casă, pentru câteva ochiade  în vederea stabilirii dacă merită să  mai revină.  Dar cum la atâta se rezumă  totul,  pentru că, ceva ți-a și șoptit  că nu e-n ordine zâmbetul  ei prea insistent,  la fel,  privindu-le pe cele două,  din clipa în care au căscat gura,  mușchii gâtului cedează, capul, asemenea zăvorului de la ușă, îți cade inert în piept, și intri într-o  transă audiovizuală, când imaginile se succed, asemenea  picurilor de ploaie pe sticla unui geam nespălat.

Așadar, supervedetele A3, Sandra și Dana, halucinează spiritul Iuliei Hașdeu, în castelul în care, prea iluminatul său tată, o auzea, și chiar o credea alături.

Nu este exclus, să o fi și văzut,  în iureșul imaginației sale paterne, halucinante.

Sunt atât de convins de desăvârșirea Operei  Divinității, încât nu pot decît suspecta de anomalii, delirulire socio-politice ale Danei și Sandrei, sau mai cum li s-o fi spunând altor sosii  jurnalistice.

Sau, poate nevoia mea de echilibru psihomental, nu  însăilează astfel de elucubrații?

Mai degrabă!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

CHIAR AȘA, SE FURĂ ÎN ROMÂNIA?

O parte, aproape furibundă, din media închipuit  consacrată,  clamează , că se fură în România.

Nu există funcție socio-politică sau administrativă, să nu fie scutită de apartenența la apelativul  ciubucar.

Nu pot admite asemenea obsesii.

Este drept, ca urmași ai lumii animale, nu vom fi străini, de gândul la bucățica altuia.

Cum spre pildă, hienele,  pândesc marile carnivore, de când și-au asigurat prada, până la ultimile rămășițe, ale ospățului.

Sau, poate este un gând abscons, obsesiv al celui care nu s-ar sfii, să primească un venit nemeritat. Sau, naiba mai știe!

Oricum, eu nu cred în fabulația aceasta, cu corupția generalizată.

Partea proastă, nu este bănuiala în sine, ci  faptul că, unii,  mai necopți la minte,  o pot crede.

Ba.., s-ar putea lua și unii străini, mai slabi de duh, după ei.

Că eu, fie-mi iertat, nu cred în mitul străinătății, cum că, vezi  doamne,  ar fi mai deștepți,  decât NOI.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.