Arhive pe categorii: Pagini de jurnal Pamflet.

Aș vrea să scriu, dar nu-mi vine în minte titlul. Pentru că, zadarnic îl scriu. Când să continuu, o iau gândurile razna, iar de titlu, se alege praful. Așa că, mai bine nebotezat. Va fi ca o piesă folclorică, acceptată de toată lumea, fie ea deputat, sau altă guralivitate aleasă în Parlament. Spre pildă, aseară, mi-am propus să iau lumină,de la niște invitați ai  A3, printre care, și unul, pe nume Zamfir.

Un tip, aparent  rezonabil, cu o personalitate ușor disimulată, sub masca  decenței.

-Bine, veți spune, și ce-i cu asta?

–Nu-i mare lucru, dar dacă tăcea, deputat rămânea. Așa, ca în vorba bătrânească:

-Dacă tăceai, cu deștu, nu te arătai!

Concret, nitam- nisam, ca să grăiască și el ceva, a făcut aprecieri nefavorabile asupra Doamnei Ministru de Interne, Carmen Dan.

Reproșul amarnic, era că, Doamna Ministru, a așteptat pe niște jurnaliste tinere, să răspundă întrebărilor inerente. Dacă n-am înțeles ca și deputatul respectiv, Doamna Ministru, trebuia să se comporte la nivelul funcției, ușor distantă, puțin arogantă, disprețuitoare la adresa unor puștoaice jurnaliste.

Mă rog, într-o manieră parvenitistă!

Nu cred că prețiosul deputat , zis  Zamfir, și-a realizat GAFA MONUMENTALĂ.

Ar fi probabil, o performanță, pentru intelectul său, dar  cred că puștoaicele jurnaliste, n- ar avea decât de câștigat, dacă l-ar ignora pe infatuatul  dipotat.

Noțiunea de Deputat, incumbă respectarea celor care nu s-au păcălit, votându-l ca pe un personaj onorabil.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Românească

Întrebarea  se rostogolește  obsesiv.

–Cresc veniturile?

-Unii, da!

– Alții, nu!

Eu, nu știu!

Aștept să văd cum va fi vremea.

Ca la prognoza meteo!

Pentru că, în părerile  politice, este ca în :

-Va ploua, nu va ploua?

Oricum, încerc să fiu optimist. Nu contează.Tot voi transpira abundent.

Onu

 

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet., Pagini de jurnal. Pamflet

Blazare

 

Nu știu, dacă sunt trist, sau plictisit. Poate că din cauza căldurii, a solitudinii. Este apăsător să fii singur.M-aș certa și m-aș bate cu toată lumea. Nici intriga politică, în care văd că avem vocație, nu mă mai interesează.

Probabil,  și de la toridul val brazilian,căruia îi este supus Dragnea. În care se pare că au început și liberalii să se liniștească.

Îmi lipsește virulența Ralucăi Turcan.Privind-o cu cât patos antiDragnea vorbește, credeam că a făcut o pasiune pentru biata victimă. Dar, argument irefutabil că funcția obligă, că te face și te desface, s-a mai liniștit, de când nu mai este șef în politică.

Ba, mai mult, am vaga percepție, că acerba  opoziție liberală, din principiu, s-a mai temperat, s-a mai politizat, a căpătat accente de raționalitate ideologică. Și nu cred, că este deloc rău. Pentru că, dacă din dispută corectă, se naște adevărul, Politica nu poate fi utilă, decât dacă se  apelează la realități. De la tv, constat că Dragnea nu poate avea liniște în propria casă politică. Acum, unul pe nume Cătălin Ivan,  mic toboșar  în struna lui Ponta, care spre a se convinge că nu este atât de scund, militează pentru o sciziune, în PSD.

Cât privește Ponta, oricât aș încerca să-i înțeleg lipsa de curaj politic, n-aș reuși, analizând oscilațiile melodramatice ale acestui personaj.

Și-a dat demisia din funcția de Premier, din aceea de șef de partid, și-a căutat cu lumânarea , excluderea, fiind prea slab probabil, în a-și părăsi Partidul, bagă zâzanie împotriva lui Dragnea, poate îl va provoca să gafeze la rându-i.

L-a slujit servil, pe perdantul ex-Premier, probabil tot cu gânduri uzurpatoare  de Dragnea.

Probabil, că așa suntem noi, cei care nu suntem în stare de ce visăm.

Cârcotim, în iluzia că ar fi ceva de capul nostru, dacă împrejurările  , conform proverbului, ne ajută.

Iar ca răsplată sorții, care ne-a purtat pe val, îi trântim o demisie.

Acum, nici nu mai știu, dacă l-au mai suportat cei din partid, printre ei. Important pentru el,  este să viseze cai verzi pe pereți.

Cică și-ar face un partid, Pro România.

Ce ți-e și cu arșița asta!Te provoacă să te gândești la  fleacuri.

Onu

 

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Sine die

Am citit expresia, pe undeva, și mi s-a părut, că folosind-o, voi  părea mai deștept decât îmi închipui eu, în nesăbuința  orgoliului personal. Acum un an și ceva, după decesul soției, îi împrumut cuiva o carte.

–Până când? Mă întreabă el !

-Fără termen, până o citești. Adică, sine die, cum spuneau  latinii!

A trecut anul, a mai trecut ceva și din următorul, și îl întreb pe individ, dacă a citit cartea.

–Da, îmi răspunde el ,încântat.

-Atunci, te rog să mi-o restitui!

-Dar mi-ai dat-o sine die!

–Întocmai, fără termen precis, să o poți citi în liniște,și să-ți extragi și niște notițe, din ce-ți place.

Mi-a stat pe limbă, să nu-l întreb, dacă nu cumva, și-a făcut biblioteca de care se laudă, din cărți împrumutate de la alte cunoștințe, cum sunt și eu.

Dar, întrucât mi-am propus, să evit zona conflictuală, m-am abținut cu succes.

Nu sunt sigur, dacă-mi voi recupera cartea.

Și nici de la fratele său.

Cred că aceluia, o să-i propun să-i cumpăr una cadou, în locul alei mele.

Sunt însă destul de derutat, de întrebarea:

– Uitarea îi ajută pe unii, la acumulare/îmbogățire?

Onu

Un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Fără titlu

Pentru că, de fapt, nu știu ce voi scrie. Despe ce, despre politică? Despre sintagma de pericol național, maimuțărită de toți invitații talk-show-rilor?

Nu spun că mi-e rușine uneori, că sunt român, pentru că, dacă aș afirma-o vreodată, păcatul ar fi de neiertat, față de mine însumi. Nu, dar mă tem, că alături de mulți dintre semenii mei, sunt dominat de un complex de inferioritate națională.

Un complex perfid, asemenea unei stări imunitare precare, în fața căreia, orice microb la pândă, mă poate ataca, folosind tupeul hoțului de a profita de momentele de neatenție..

În fapt, dacă îmi programez trei mese zilnic, dar nu le respect, și mă paște un ulcer, cine este de vină?

Va pierde Nația un imbecil față de sine?  Dacă medicul mi-a prescris un program zilnic de mișcare, iar eu îl încalc nonșalant,  fiind obișnuit că așa este de când lumea , medicul dacă este unul valoros, și-și respectă profesia, implicit sănătatea pacienților săi, poartă vreo vină că eu   sunt un imbecil târâie-brâu?

Nu este onorant pentru El, să-mi spună să nu-l mai frecventez, dacă nu-i respect recomandările? Iar dacă eu nu-i respect decizia, și dau buzna în Cabinetul său, nu are dreptul să mă invite, pur și simplu, să părăsesc  Cabinetul?  Ce fac atunci? Mă cuibăresc , asemenea unui virus în saloanele unui Spital?

Mi-am pus aceste probleme de raționalitate, până la absurdul situației, că aș fi un Premier, într-atât de nepotrivit pentru funcția respectivă, încât nici nu mi-aș da seama, fără o verificare competentă, din partea unei  Comisii de specialiști în managementul multi ministerial.

Oricum, indiferent de aprecierile și comentariile  Comisiei, mi-aș consulta Eul și Soția, de protecția cărora sunt convins, și dacă-mi  vor spune , că deja, n-am  demonstrat capabilitatea necesară, atunci, până să fi trecut aproape o jumătate de an, invocând un motiv de sănătate , nu mentală,  desigur,  îmi voi fi dat demisia.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Îmi place…

Îmi  place, să stau, și să strig,

Contra Dragnea și Sorin,

Deși, pe frig ,  eu i-am votat

Cu al gândului, păcat,

Să scăpăm de sărăcie.

Îmi  este atâta silă

De inconsecvența mea umilă.

Că m-am ținut de liberali,

Precum ciulinul de țăran,

Cutreierând, prin Bărăgan.

În zadar însă, iluzia

Că ei vor trage concluzia,

Împotriva sărăciei, și a umilinței,

Purtând Crezul Biruinței.

Am înțeles însă, vai…

Că unde nu este   putință,

Zadarnic  bruma de voință.

Așa că, neprețuită  Alina,

Mai lasă Ura cu pricină,

Căci  Liviu îți va fi mereu în față,

Cu statut de Cavaler,

Și  braț înmănușat, de fier.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal Pamflet.

Pe cine promovezi, sigur îți va face nervi

Pentru că sta este trăsătura caracterială a multora.

Nuuuu, nu dintre români.

Deși, uneori, mă întreb cu toată preocuparea.

Oare ce sunt eu:Dac,Daco-Roman, simplu Roman?

Sau vreo genă indiană, scăpătată, precum migranții, și adaptată?

Sau, mai aplicat: cui o fi aparținând gena parșiveniei umane.

Prostia, mi-o explic, prin disfuncția intra și intercelulară, la nivelul sistemului biologic.

Sau , poate falsa impresie că a fi parșiv, este dovadă de deșteptăciune, sau de independență?

Nu-mi puneam asemenea stupidă întrebare, dacă o știre la tv, nu-mi spunea aseară, că așa-zisul premier Grindeanu, l-ar fi invitat la o discuție privată,  pe pre predecesorul său în funcție.

Invitație însoțită, prudențial,  de rugămintea expresă,  ca șeful  lor ,Liviu Dragnea,  momentan aș spune,/ neștiind scopul invitației/ , să nu afle .

Culmea, germenul  întrebării mele/, este de ce invitatul, s-a lăudat în gura mare , cu invitația și condițiile desfășurării ei.

Cu această ocazie, îmi reamintesc, un episod similar,fără precedent, la care am asistat  în Iași.

M-a pus eternul păcat masculin, să am o relație, cu o persoană îndoielnică, moral.

În aceleași condiții de discreție,  față de Șeful Catedrei unde funcționam.

Atât mi-a trebuit.

A doua zi, mă știa tot Iașiul.

Zadarnic  am dat asigurări că nu-s o pușlama.

La final, un final sănătos, prietenii mi-au spus-o pe șleau:

– Ce dracu mă,  cu asta, pe care o știe toată lumea,de gură spartă, ți-ai găsit să te împerechezi?

– Măi,nu credeam că este chiar așa pușlama!

Așa că,înțelegător cu propria-mi  naivitate,  infantilismul  lăudăroșeniei lui Ponta, dacă o fi reală, nu mi se pare prea grav. Chiar, condescendent,  încerc să-l înțeleg.

Ajuns în stradă, de pe unde coabitarea, i-a purtat pașii, se poartă în consecință.

Sau, poate i-a dovedit lui Dragnea, prietenie, și loialitate?

Cât despre tentativa lui Grindeanu, ce să mai cred?!

Măi, să fie!

Ce ți-e și cu loialii ăștia!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.