Dacă dai, n-ai!

Și nu spun, ca să se vadă că nu sunt un prost.
Dimpotrivă, ca să mi-o subliniez pregnant, precum un ajutor de memorie.
Fiindcă, din dorința de socializare, încerc să împrumut din cărțile mele, spre a le comenta, după lectură.
Este, apreciez, un mod civilizat, de a socializa plăcut și eficient reciproc.
Ce păcat însă, că nu știu să-mi aleg interlocutorii!. Pentru că, am constatat că pot spune adio, cărților împrumutate!
Cu o unică excepție, din care îmi extrag momente speciale, prin atingerea cărților restituite!
Motivul poate fi evident, dar tributar trăirilor delicate, nu voi explicita noima bucuriei.
Sub varii pretexte, evident proletare, cărțile nu mi se mai restituie. Așa că, amărăciune de socializare.
Dai, n-ai!
Dar nici cu mine, nu mi-e rușine.
Disprețul față de aceste specimene, este de neadmis. Devin pentru mine, un fel de paria.
Iar ei,sper eu,temându-se de legea fatală a disprețului, ferindu-se de el, vom deveni o societate onorabilă.
Dar nu este singura formă, de socializare la români.
Mai există una, aceea a râcii invidiei, care ne strânge în haita perturbatoare de noi înșine, a talk-show-rilor.
Două exemple, la fel de năucitoare, le constituie Doamna Premier și Domnul Dragnea . Ce păcat, însă, că acei aberanți, nu pot fi conștientizați, că sunt suferinzi moral,
și astfel, prin autodispreț, reeducați.
Primei Personalități, i s-a descoperit, ca să nu spun născocit, iar ce sunt născocirile, știm, de pe vremea comunistă, că nu ar vorbi ca gloata criticanților, corect românește.
Ei, și?!
Dacă vreți să vă amuzați copios, ascultați fracturile de logică, nu de punctuație, am în vedere, ââielile<nesfârșite din exprimare, ale politrucilor de limbaj, a acestor jalnici penibili, când încearcă să muște aiurea, ca să se dea deștepți, și asta, de dragul mercantil al ratingului.
Nu vă veți amuza, ci din contră, veți face indigestie!
Interesant, de la niște retardați care nu-mi restituie cărțile împrumutate, am ajuns la penibilul nivel de exprimare a pandemiei elitei talk showiștilor.
A fost ca în copilărie, când intram în cotețul găinilor de la țară , după ouă, iar la ieșire, roiau pe mâinile și picioarele mele , valurile inerente, de păduchi de găină.
Onu

Dilemă tristă

Sunt în mare încurcătură!
Reacția gelozivă, față de eforturile politice, eficiente, ale lui Liviu Dragnea, să fie una maladiv-subiectivă, sau rușinos națională? Ca într-un joc de animație, privirea îmi aleargă peste aberațiile lingvistice ale pretențioșilor, care n-au fost în stare să-și învețe corect limba. Așa că, mai așteptați în vizuina voastră agramată, până exigentul din mine, vă va vota .
Ceea ce este puțin probabil, că nu cred să mă descompun la nivelul jalnic de non discernământ al unora.
Așa că, zarurile alegerilor fiind aruncate, voi denigratori furibunzi ai învingătorilor, gândiți-vă la o soluție de acomodare cu situația, sau de luat ceva în gură, să vă împiedice să vomitați ura viscerală de învinși jalnici, ai bunului simț al poporului român.
Sper, ca unii să nu -și închipuie că au dreptate, doar, pentru că, vomită ură.
Onu

Giaba,

Giaba scrii, nepoace,
Lumea, nu te place.
Ca să fii pe gustul ei,
Intră-n colbul Opoziției,
Scoate mereu, spurcăciuni,
Despre PSD-iștii buni.
Nu te lăsa intimidat
Și fă ce ești, plătit, și învățat.
Nu ține cont de Real,
Electoratul capital,
Și mai strigă-n gura mare-
Democrației, Eliberare
Poate, reușești ,
Din tumultul Urii, ce nutrești,
Guvernul legal, și Țara, să-ți nimicești!
Onu

ESENȚĂ!

Azi, vreau citi golănii antiDragnea, dar sunt în contratimp, cu cei care le proferă.Ce bine că nu sunt PSD-ist!
Onu

Nedumerire, post Referendum

Deși m-am perpelit pe toate părțile, și am visat multe nedefinite, sunt ușor trist. Referendumul, cică s-ar fi soldat cu un eșec.
Și deși nu mi-e clar pentru ce, atâta gălăgie, resimt o oarecare neliniște, nedefinită.
Stomacul, mi-e gol, ceva foame, mă încearcă, de parcă tristețea eșecului Referendumului, mi-ar fi inundat pervers țesuturile.
Dar poate, mă resimt ca un prost, care visa cai verzi pe pereți, ca unul care se aprinde ușor,la orice manipulare?
Poate fiind încă devreme, somnul nesatisfăcut, de prea multele frământări a la Gâgă, își spune cuvântul!
Abia acum, pricep, că dacă mă înflăcărez nu este nimic de capul meu, că sunt doar un biet manipulat, mai ușor de strunit în turmă.
Și, dacă asta, mi-e starea de inteligență, mai bine, mă închid în casă și înghit cheia, să nu mai fiu la cheremul altora, probabil, la fel de labili psihic.
Gata, nu mă mai lamentez, și merg să-mi cumpăr niște lapte acru. Poate oțărându-mă, de prea mult acru, uit de Referendum.
Unde mai pui, că fermentația lactică, mă și poate ajuta, împotriva eventualilor invadatori intestinali, periculoși?
Conform proverbului, cu paza bună.
Onu

Prostată, și gay

Aseară, mai să-mi vină să mă apuc de prostii sexuale, ascultându-l pe unul suspect, cu o coamă la spate, și care mi se părea că lupta pt libertatea mea de orientare sexuală. Adică, din câte a bâlbâit, aș putea avea o vedere mai largă, și să nu mă mai gândesc doar la femeie, pentru plăcerea intimă, ci și la alți parteneri.
Partea proastă este că nu am înțeles dacă invitatul lui Gâdea, avea coadă, tocmai în vederea practicării acestui tip de sex, sau la ce naiba-i trebuia. Am vrut chiar să sun la Antena 3, dar m-am temut să nu-mi formulez tâmpit nedumerirea, și astfel, să stric emisiunea domnului, Gâdea, și așa, scabroasă, prin tema și invitatul său. Oricum, sper că m-am comportat respectuos și democratic.Respectuos față de o minte bolnavă, și democratic, față de aceeași minte anapoda. Și, de ce nu, față de cei 35 la sută,din Țară, care cică ar fi dorit să se dezbată această temă.
De fapt, nu este de glumă, cu glanda numită prostată, care , săraca, se poate îmbolnăvi și ea de un soi de creștere nepericuloasă, și să stranguleze nu știu ce, pe la ieșirea din vezica urinară. Rețin că mai de mult, suspect fiind de o asemenea mărire a Prostatei, am crezut că-mi ies ochii din cap, cât cepele,când la consultație, medicul urolog, mi-a făcut tușeul rectal de rigoare. Oare, așa le-o place unora, de se apucă, cică, de gay-sm? DOAMNE FERI, VORBA EX-PREMIERULUI Cioloș.
ACU, DACĂ TOT M-AM BĂGAT, ÎN VORBĂ, OARE TOȚI BĂRBAȚII CU COAMĂ, SĂ FIE GAY?
DAR, OARE ȘI FEMEILE, AU UN GEN DE PROSTATĂ? DOAMNE, DUMNEZEULE, MĂ OPRESC, MĂ IA ȘI FRICA!
Mă duc să mă rad imediat, pe cap.
Onu

Prea mult,

Prea mult strigăt de Iubire-n virtual.
L-aș vrea mai palid, dar mai real.
Să-mi vină vestea pe ecran, spunându-mi,
Onu, fără iluzii, Altfel, faci contuzii,
În așteptarea zilei mari!
Și nu doar tu, vei pătimi,
Ci și aceea, așteptând, din parte-ți știri.
Onu

Pe scurt!

Nu reușesc, să-i înțeleg pe unii!
Tigva lor, macină mereu răutăți, și nu se odihnește niciodată.
Oare or fi agenturili străini, ale lui Ceaușescu?
Sau, ei sunt gunoiul lăsat de fobia lui Ceaușescu?
Nu, cred că am febră. Totuși, mai bine, iau un aspenter, pentru liniștire.
Sau…, dar mai poți ști , cu ăștia, ce născociri pot răspândi?!
Onu

Printre linguri de iaurt

Nu știu ce efect are iaurtul, asupra semenilor mei, dar pentru mine, este evident-mă înviorează, cu gustul său acrișor, la care te strângi de plăcere.
De aci, probabil energia săltăreață, a dansului lui Zorba Grecul.Oricum, înfiorat de cele câteva linguri de iaurt natural, pe post de gustare, am recitit cu plăcere, efectul ca de iaurt, asupra bunului meu prieten, Ofițerul Dunărean-blogger, Alioșa. Ce mai, citind impresiile Alioșene, am crescut în ochii mei, mai ceva ca o gogoașă, în plin iarmaroc. Există oameni, al căror zâmbet verbal, îți ridică stima de sine.
Dar, și indivizi, pe care numai citindu-i, simți cum crește Ludovic Orbanul din tine. Și atunci, vai de PSD-iștii care-ți trec prin minte!
Onu

Mi-e trist,

Mi-e trist, că s-a dezumflat 10 august.crt.
Și nici n-am înțeles bine, ce au vrut. Dar așa, pentru divertizment audio-vizual, ar fi fost nostim, să nu fi clacat așa nesemnificativ.
Mai mult, Presa audio-vizuală, în căutare de audiență, chiar încearcă să creieze jandarmi monștri, care ar fi lovit, pe bieții protestatari pașnici.
Păcat, și Dumnezeu să-i ierte, pentru gândul lor naiv!
Că doar, n-or fi fost muritori de foame, și nici România nu era pe ducă.
Că dacă, Orânduiala divină, a greșit, dându-ne un Premier de neînțeles, și înghițit, chiar de către marele creier politic, precum al lui Ludovic Orban, nu este de vină nimeni.Ba, am și văzut o scenă, copios amuzantă.
Un Domn, cu bustul gol, cu aer spăsit, și mâinile ridicate în sus, în semn de –mă predau,-a primit urgent, pe spate, un baston jandarmeresc, de i-a pierit cheful de predare. Privindu-i burta jucăușă, în timp ce fugea, fript de bastonul jandarmului, am realizat că, n-aș fi capabil de asemenea eroisme.
Ce n-am înțeles, și nu voi pricepe vreodată, sunt mămicile teribiliste, de a-și purta odraslele în locuri nesigure protecției lor.
Dar, probabil, este vorba de mămici speciale, cum numai în basme găsești.
Sau, poate teribiliste, cu vocația blestemării Domnului, care le- prescris o soartă crudă și nedreaptă, odraslelor purtate chiar de ele, spre pierzanie?
Și, să te mai miri, că unii bărbați bestiali, orbiți de băutură, își bat, ca scoși din minți, soțiile?!
Onu