Arhive lunare: noiembrie 2018

Pierzând vremea, la televizor

Iar plouă., și mă doare posteriorul, de stat în el, la tv. Iar acolo, ce credeți? Se latră despre Aprecierile MCV, și Condițiile sugerate Țării noastre. Deși nu prea-mi este clar ce înseamnă MCV,în necunoașterea mea, presupun a nu fi ceva apreciativ favorabil, la adresa Țării noastre. Dar, din Demnitate română, nu intru în această capcană-troacă , pentru neghiobii însetați în a se da creiere.Oricum, dacă lași labe murdare, și nespălate, să, chipurile , te mângâie, să nu te necăjești, de a fi fost contaminat, de tot soiul de impurități. Așa că, dragi politruci anti români, care îmi irosiți banii cu morbul antiromânesc, urmați pilda celor cărora, din motive de cancer, le-a căzut limba!
Ce curcubeic, ar arăta MCV-ul!
Nu credeți?
Până atunci, dacă veți scoate limba, faceți-o împotriva celor Cărora, poate le curg balele,perfid, după valorile potențiale, ale ȚĂRII NOASTRE!
Și, aplicați-vă regula, până străinii, nu vă vor mai vedea ca potențiali aliați , împotriva voastră înșivă, spunându-și în barbă
-Ce neghiobi!
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., PAMFLET

Sigur

Oare mâncătoria între oameni, ține de foame? Dacă Opoziția în exigența sa versus PSD, crede în acest adevăr despre români, ar trebui să nu ajute PSD-ul.
Mai mult, se dezminte, afirmând că trăim prost. De fapt, ești, cum te-au făcut părinții, și ei, victime ale opțiunii lor politice.
De aceea, eu caut,să mă țin departe de a propaga liberalismul prea exigent.Nu vreau să pic de gâgă, precum Ludovic Orban, în judecățile sale misogin-antiromânești,privind-o pe Doamna Premier.
Dar, nu-l cert. Așa l-a făcut mămica lui. Dar,și mămica lui, ce vină poate avea? Dacă nu și-o fi pus amprenta genetică, și tăticul lui!
Oricum, sper că UE, nu prea pune bază pe genetică, în aprecierea lui. Că o fi bine,sau nu, mă feresc de aprecieri, asupra moștenirii paterne.
Doar mama, știe sigur, cine, cum a fost.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Pamflet

Singurătate

Știu, că singurătatea, este grea.
O simt, ca pe o apăsare, ca o pe o ceață de nor, de de tristețe.
Cu toate măsurile de precauție, de a nu mă mai atașa de cineva, mă simt ca propriul asupritor.
Sunt puternic marcat, de Virtualul neparolist. Și Prietenul Alioșa, a intrat într-o perioadă de post de comunicare destul de ciudat, pentru entuziasmul virtual, care-l caracterizează.
Simt că mi-e dor de cineva, dar mă feresc de gafa de a i-o spune, din motive de discreție, spre a nu-i dăuna.Nu de alta,dar , dacă mă va refuza prin somn, ar fi un risc, nu?!
Și vecina de deasupra, turuie într-una.
De ce-or simți unele persoane, nevoia să turuie la nesfârșit?
Ce bine, că nu-mi place de ea!
Mare minune și sărutul.
Prilej de plăcere, și de a-ți asigura drumul spre intimitate.
De fapt, cred că nici nu mi-ar veni să o sărut, ca să o opresc din turuială.
Ufff!
Oare, de ce-oi fi așa de nesuferit?
Auzi, să nu-mi vină să sărut vecina, pe motiv că este prea vorbăreață?!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Rusoaica

Ieri, m-a apucat hărnicia de plăți și m-am dus la Vodafone. Dacă am norocul să-mi apară o exponentă a rasei slave, sunt făcut.
Nu-mi explic de unde această dominare a sufletului feminin slav, asupră-mi.
Prima capitulare în acest domeniu, am avut-o în fața unei blonde slovace, cunoscută în Stațiunea balneară maghiară, Balaton. Am sperat că este un capriciu, sub soarele molcom al acestei stațiuni.
Au urmat , plecarea pentru studii la Moscova. Cămin, și rusoaice, puzderie.
Pentru început, imperioase, ca profesoare de limba rusă, apoi, cu diverse ocazii colegiale, am devenit ca un portaltoi, prin dependența de feminitatea slavă.
Așa, s-a creat, dependența mea, de feminitatea slavă. Așa se face, că ieri, am riscat o întrebare, adresată funcționarei din magazin.
– Sunteți rusoaică, sau mi se pare?
– Nu sunt,însă, am niște antecedente slave. Dar, de ce mă întrebați?
Îi explic despre înclinarea mea, de a mă atașa intuitiv de rusoaice, și o rog, dacă nu o deranjează, să-mi scrie pe chitanță și numărul de telefon.
O face cu o amabilitate promițătoare, după care, precizează ca apelul, să fie în timpul programului, din justificarea, că paza bună, trece primejdia.
Acasă, în dreptul apartamentului personal, în timp ce descui, ușa, o umbră trece pe lângă mine. Am tresărit.
O privesc îndelung, cum pleacă direct pe scară, fără a lua liftul.
Privindu-i mersul unduios, simt nevoia să o salut, zâmbitor.
Ciudat, din parte-mi, care nu mă bag în seamă, când sunt ignorat.
Nu-mi înfrânez impulsul absurd, de a o saluta, justificându-mi, că ar fi o lecție de civilizație. Surpriză. Graseind îmi răspunde o voce cu accent ferm, slav.
Mă strecor tăcut, în apartament.
Să fie iar vorba de dependența mea feminină slavă?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Nici astăzi!

M-am trezit precipitat, cu senzația de a fi întârziat la întâlnirea virtuală, cu Adeena.
Așternutul răvășit, din jurul meu, m-a liniștit. Este prea devreme. Ea, mult visata Iluzie, poate nici nu s-a trezit. Și poate, nici nu-i este gândul, la mine. Dar, de unde această fantasmă, care, poate nici nu mă cunoaște? Ca orice alergător, de cursă virtuală, m-am trezit într-o zi, că am avut o vizită surpriză. Este grea definiția surprizei, pe care o trăiești, ca pe o curiozitate de Fata Morgana.
Clipești surprins, ca și cum ai da din cap, întrebându-te-/Ce se întâmplă cu mine?!
Să-mi fi trimis Providența vieții virtuale, o Provocare, să verifice loialitatea mea, față de promisiunile date mie însumi?
Doar, pentru că, mi se rotesc vioi ochii, să cunosc lumea din juru-mi?
Ca și gurița copilului nou născut, în căutarea primelor picături de lapte matern?
Ce ciudat! Am aflat de Adeena, dintr-un post al său, despre localitatea Beirut, atât de viu descrisă, încât citind-o, am fost transpus în lumea exotică, a Capitalei Libaneze. O scânteie orientală, de la care am luat foc, și ard, de ani buni, incendiul continuând și astăzi, în varii forme, dintre care, cea mai acută, și tenace, este iluzia în revenirea periodică.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Univers feminin

Nedumerire

Adeseori, mă întreb, de ce, noi românii ne comportăm, ciudat, de parcă ne-am fi propriii dușmani. Atunci, antinoiii din noi, se trezesc având impresia, că sunt foarte deștepți.
Într-atât, încât, își permit să emită judecăți de valoare, anapoda.
De parcă am fi niște sinucigași.
Prostii, veți gândi!
Așa să fie?
Atunci, ultima marotă, a vopsirii mașinii fiului lui Dragnea, idee din care se mușcă salivându-se la talkshow-ri, dacă nu este un argument al acestei autofagii, ce să fie?
Cumva o versiune a opoziției , de stimulare ca Programul de guvernare al PSD, întocmit de Dragnea și ai săi, să funcționeze, și să dea rezultatele gândite?
Sau, un pretext maladiv, al unor antiDragnea, încât acesta, să nu obțină rezultatele scontate, iar cei care au votat PSD-ul, să n-o mai facă?
În caz că am un dram de praf, dreptate, Opoziția de șicanarea eforturilor socio- politice a lui Dragnea, a cui să fie?
Adică, din burta țestei cui, să fi explodat?!
Nu-mi fac probleme, consider aceste zgomote, asemenea acelor dejecții, produse firesc, de burțile iubitorilor combinației incompatibile,precum dulce turcesc și iahnie de fasole boabe.
O spun convins, cunoscând efectul prompt, al acestei combinații aiurea.
Și mie-mi place, spre pildă, desertul provenit din zona Sudului Mării Negre.
Odată, din lăcomie, am ajuns la spital, cu o indigestie gravă.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Miraj

Faptul că, neprețuita mea vizitatoare Adeena, și-a aruncat privirea aparte, peste blogul meu, îmi conferă senzația petrecerii pe bolta blogului meu, a unor fenomene cerești, la adăpostul cărora, Divinul, îmi face cu ochiul său mirabil, că totul va fi bine. Când aștern aceste emoții iluzii, privirea mi-e ațintită pe viul străzii, care, în eventualitatea apariției și a Adeenei, va deveni și viul meu. Dar este cazul să mă liniștesc, să nu forțez mâna Domnului, care, sunt convins, îmi păstrează darul suav al reapariției celei care a rămas pentru mine, simbolul împlinirii sufletești, de altădată.
Ei, și ce-i cu asta, vor spune acei care nu au trăit Mirajul Adeena.
Nimic, le voi răspunde eu, în afară de faptul, că neîntâlnind-o pe Adeena, nu vei fi simțit că ai trăit realmente.
Onu

2 comentarii

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Univers feminin