Adesea, când nici gândești, apare ea,
Cu chip suav, ca din povești.
Ferice-i lumea, ca-n Paradis. Nu te-așteptai, Totul e-un vis.
Dar vai, visul se destramă, când ea îți cere, nuntă cu coroană.
Rămâi perplex, nu știi răspunde,
Totul s-a dus, parcă niciunde.
Cum, nici bine nu ne-am aflat, și vrei mireasă, să te fac?
Dar ce va zice puștiul tău?
Ce-o să-i spui, că s-a-ntâmplat?
Șocat, pleci ochii, nu știi răspunde,
La ce te-a luat.., parcă, pe unde!
Încerci, prudent, a evita,
Efectul undei de șoc, nu de tine formată!
Ea, minunea de fată,
Insistă, ca-n transă, intrată.
Jenat, încerci a te desprinde,
Din vârtejul, ce parcă te-ar fi cotropit.
Stai puțin, să ne cunoaștem, de la fire, ne potrivim,
Nu într-o lună, să ne despărțim!
Am convins-o, să așteptăm, Până la prima, când ne certăm.
Și dacă ei, vom rezista, Așteptăm, în spaimă, pe următoarea.
Care, de n-o fi ultima, vom ști, ce facem!
Mai continuăm?
Sau, păgubași, de-așa iubire, ne lăsăm!
Onu