Fără chef

Motto:”Frica păzeşte bostănăria”-proverb străbun.

E târziu, dar scriu, deşi fără chef, fără speranţă.

Ştiu că orice pierdere a cuiva drag este fără speranţa de regăsire. Sensibilizat de propria-mi suferinţă, mă îndurerează atrocităţile din ştirile de omucideri, anunţate la varii tv-uri.

Şi mă revoltă crunt.

Şi simt nevoia să devin justiţiar.., să nu se mai întâmple.

De aceea, tind să devin aspru, până la necredinţă.

Dar…, laconic.

Nu cred că ar mai trebui prelungită ipocrizia bisericească, de a cruţa ucigaşii.

Şi ca să evităm salvarea lor de pedeapsa cuvenită, poate nu ar fi greşite nişte erori ale celor care-i prind pe criminali, ca din varii pretexte să-i împuşte scurt, fără zăbavă.

Nu cred că Dumnezeu s-ar necăji , de suprimarea Răului .

Prin POTOPUL ne-a dat o pildă fără echivoc.

Veţi replica prin ipocrizia devenită cutumă, că nu poţi lua o viaţă pe care a dat-o Dumnezeu.

La fel de fals, ca atunci când înaintea săvârşirii unui păcat, îţi spui ipocrit, făcându-ţi cruci fariseice peste cruci asemenea:

”Doamne iartă-mă!”

Onu

Cine încală Legea, Oficial?

                         În ţară, Legea se încalcă.

                         De cine oare, şi pentru ce?

Sunt nevoit să plec urgent la Galaţi. Sun la gară să văd ce trenuri am. O voce foarte amabilă, îmi dă toate informaţiile. O mai întreb dacă pot beneficia de biletele gratuite, conform Legii 118.

Nu, îmi răspunde, momentan, numai handicapaţii şi..,( nu mai reţin ce categorie).

Dar am deja , prin lege, biletele gratuite şi pentru clasa I.

Vocea i se înăspreşte, amabilitatea devine bolovănoasă.

–„Domnule, cum v-am spus. Acestea sunt dispoziţiile”.

O înţeleg, şi renunţ să mai întreb de unde vin acele dispoziţii.

Funcţionara respectă un ordin dat de cineva.

Cine l-o fi dat? Un şef probabil.Care dacă decide încălcarea unei legi, este cel puţin un guvernamental, şi o face în baza unor dispoziţii secrete, să nu afle talibanii…, poate…

Probabil nu este înregistrată dispoziţia respectivă.

Şi pentru operativitatea nepăgubirii noului buget, s-a transmis telefonic.

Costul biletului de 69 de lei, nu este o pagubă pentru mine.

Şi nici nu cred că cfr-ul, recte bugetul Naţional ar fi suferit, pentru că nu mi l-ar fi plătit el, oricât de social-democrat ar fi regimul Ponta.

De fapt, Legea ar fi fost dată pe timpul mandatului Preşedintelui Emil Constantinescu.

Indiferent însă de legiuitor, problema care mă frământă în aceste momente este:

– În afară de infractorii îndeoşte cunoscuţi, cine-şi mai permite să încalce LEGEA?

Când vor fi genetic înlăturate aceste năravuri comuniste?

Onu

Sunt eu

Farmecul Fetei Morgana există
Îl trăiesc Saharian,
În peisajul emoţional mirific al acestei poezii
Pe care nu rezist…,
Să nu o răpesc imediat!

Onu

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

Eclipsa întoarsă
spre albul de lună plină
… sunt eu!
Poemul țesut din temeri
dorințe și dulce odihnă
… sunt eu!

Cântecul eliberat
din verbul a ști că știu ce-i iubirea
… sunt eu!

În fiecare răsărit de zori
în fiecare apus de soare
… ești tu –
aerul
cerul
furtuna
pământul…

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

Vezi articolul original

Să fie Indispensabili Naţiei?!

Oriunde ai apăsa butonul telecomenzii televizorului, dai…, vrei nu vrei…, peste vreunul din ei: Cătălin Măruţă, Mircea Badea, Dragoş Pătraru ,Mădălin Ionescu, Kapatos şi alţii.

Prin aceşti barzi, aflăm starea amoroasă a unei părţi selecte a Naţiunii. Nu este rău, mă ajută la „cunoaşterea de sine.”

Şi cum orice pas spre bine, începe de la gândul acţiunii serioase emoţional, încep să sper că ne vom lua Ţara înapoi, din ghearele străinătăţii, urmându-i sluj, lecţiile de socializare prin divertizment. Dar am început să fac indigestie, de la prea mult emoţional, aşa că mă gândesc să fiu mai cumpătat cu aceşti indispensabili, aruncându-i cât colo.

Chiar dacă Naţia îi poartă încă, entuziastă.

Onu

Oare, de ce unii simt nevoia să fie maimuţoi?

Motto:”După sac şi peticul.”-proverb.

Poate că imitaţia/maimuţăreala să fie o premisă a evoluţiei.Se spune că dintr-un cârd de maimuţe, una s-a desprins şi a mers spre râul învecinat, în care a spălat fructul ce-l avea în labe.

Repetat…, azi…, mâine, o surată a imitat-o.

Apoi alta şi alta, până au început toate să-şi spele fructele.

Probabil mesajul s-a înregistrat ca o formă de program de higienă în construcţia cerebrală în formare.

Asta, în trecutul înegurat al evoluţiei viului.

Trecând prin jungla subtropicală mozambicană, un cârd de maimuţe alergând pe marginea drumului în faţa maşinii  îşi loveau…, iar nouă ni se părea sugestiv, coapsele.

Altele, din vecinătate, le imitau, spre amuzamentul nostru.

Transpusă la scara timpului arheologic, relatarea mă trimite la gândul că poate din ultimile, în plan evolutiv, vor fi rezultat cei care azi ar fi preluat cu dezinvoltură expresile: „wow”, „ok”, „Valentines Day”, şi, de ce nu, că este mult mai „evoluat”, „umblatul iarna în pantaloni scurţi prin metrou”.

Foarte ciudat, că în timp ce americanii au înfăptuiri extraordinare, din spectacolul vieţii americane, unii de-ai noştri, preiau numai elemente derizorii.

Exact ca în proverbul:”după sac şi peticul”

Ar fi interesant de ştiut, dacă maimuţoii în chiloţi din metrou, şi-au luat din prima, BAC-ul, sau ce rezultate obţin la un interviu pentru angajare. Postul este consecinţa vizionării la tv, a emancipaţilor îmbrăcaţi în pantaloni scurţi, după modelul metroului american.

Mândri de ei, nevoie mare.

Şi cu admiratori de aceeaşi talie.

Onu

COCA

De Sfântul Ioan, m-a sunat să mă felicite, Coca, o colegă şi de Facultate şi de serviciu. După urările cuvenite, puţină retrospectivă:

-Ţi-o mai aminteşti pe Ţuţa Berdan?

-Da şi am păreri bune despre ea, deşi odată, mi-a pus o întrebare care m-a uimit.

Ţuţa era expert la noi la Departament, şi ne verifica proiectele, înainte de avizare.O doamnă fină, de provenienţă specială, în felul său. Tatăl, medicul Ursu, la rându-i de sorginte aristocratică, impunea prin simpla prezenţă. Locuinţa lor, un bloc în stil cubist, avea cred 2-3 etaje, şi mi se părea cea mai elegantă clădire din Galaţi.

Dar abia de sfântul Ioan am aflat că Ţuţa era fiica doctorului Ursu.

Casa lor, despre care am spus înainte, era lângă Colegiul Vasile Alecsandri, unde mi-am făcut liceul teoretic.

Acel Ursu, ucis de Securitate era fratele ei.

-Dar ce ţi-a făcut Ţuţa? insistă Coca .

Coca a absolvit un Liceu de medicină veterinară, şi de când o ştiu are un limbaj bine condimentat, fapt care i-a făcut pe mulţi să o considere prea emancipată. Dar spre ghinionul lor, în ciuda răutăţilor proferate la adresa ei, când s-a căsătorit, după propria-i exprimare, avea „pielicica” intactă”, chiar spre uimirea soţului ei, care se lăsase păcălit de aceleaşi aparenţe.

-Îmi spui? insistă ea, cu o poftă de comunicare copleşitoare.

–Îţi spun: într-o discuţie la unul din proiecte ea , Ţuţa, m-a întrebat prevenitor:

-Este adevărat că tu eşti misogin?

Fără argumente, fără alte însăilări.

-Îţi imaginezi ce şoc pe mine?

-Acu, nu te supăra, dar tu ţi-ai cam creat faima asta, prin severitatea pretinsă la elaborarea proiectelor tale. Erai cam prea…şi se opreşte.

– Hai, fă-mi cadoul complet, şi nu te mai codi.

-Bine, dacă-mi promiţi, o să îndulcesc expresia.

-Bine, fă-i ce crezi, dar spune-o, te rog.

–Cum vrei, dar ştii şi tu, că erai considerat cam…., dar e ziua ta, şi vreau să te cruţ.

–Gata, renunţ!

-Eeee.., ce tu nu ştii că erai cam „ciufuţel?”

-Pentru că eram mai exigent?

-Dar lumea te judecă după ce-i convine sau nu!

După care, mi-a povestit despre „pielicica” ei nealterată”, şi uimirea soţului, în noaptea nunţii.

Nu ştiu, dacă Ţuţa, se referea efectiv la „misogin” sau la „alintul” Cocăi.

Acum, când scriu, înţeleg de ce l-am dorit pe Iohannis Preşedinte, chiar dacă nu-i „creştin ortodox”.

Onu

F. R.

Felix Rache din A3

Nu e ce pare…, vre-un Grivei,

De cineva asmuţit

Pe rating şi bani chitit!

Şi în chipul lui boţit,

Nu văd securistul Greaţă,

Pe Băsescu îndârjit.

Poate ăsta e năravul,

În groapa din care vine,

Nesimţind că eu şi toţi,

Până peste gât şi cap,

De răutatea lor burlescă

Oribil ne-am plictisit.

Astă seară mi-am zis:

– Stop!

Când mai apare.., închid tot!

Chiar dacă gura nu i se mai strâmbă

De rele…, făcută pungă.

Onu

Noutăţi editoriale / Universul feminin

Trei Crai, din vest, de la Timişoara,
(Nou născutul Anului trecut, De Sânt Ioan Botezat)
Au pornit spre Capitală
Să poarte ştirea la români
Despre Renaşterea lecturii
Prin Cartea lui Onu(Ioan IONESCU) din Bucureşti
Încât, această veste mare,
De cult mesaj purtătoare,
Să plece fără nici un bob zăbavă,
Direct, on-line, spre -ntreaga Ţară.

Onu

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

Autorul-narator-personaj nu judecă, ci admiră femeia, căutând frumosul în orice întrupare a acesteia şi condamnând vehement misoginismul. La talentul de observator se adaugă o atitudine pozitivă faţă de obiectul călătoriei sale prin spaţiu şi timp declanşate de nevoia de a pune pe un piedestal fiinţa care a dat sens şi bucurie vieţii sale. O lectură tonifiantă, o notă pozitivă în universul nostru contradictoriu. (Corina Victoria Sein)

„Bazată pe o existenţă reală, petrecută intens în blogosferă, povestirea se doreşte un omagiu celor care dau viaţă, cu preţul unor sacrificii, la temelia cărora a stat năzuinţa către duioşia iubirii.” (Autorul)

http://www.excelsiorart.ro/carte/universul-feminin.html

LaLOKA

Apariţie fantomatică, în timpul unui blog-duel; fler, sensibilitate, stil lapidar. Dispariţie, asemenea, regretabilă!

Oare cum arăta?
– mică, vioaie, zglobie ca o pasăre colibri?
– potrivită, gravă şi meditativă, ca un sfinx?
– eclatantă, ca un grăunte de uraniu?
– incitantă, ca un jet…

Vezi articolul original 708 cuvinte mai mult

Victor Ponta are mari probleme de sanatate!…

Grea suferinţă, cred, pentru un mare patriot tânăr!
Onu

Mai in gluma, mai in serios... 😉

Am aflat cu totul intamplator de aceste probleme… si, desi primul impuls a fost sa ma amuz… dupa cateva clipe de gandire am decis sa il compatimesc… pentru ca suferinta lui e destul de grea si cred ca, asemenea Ebolei, nu are inca un leac… Dar, poate – cine stie! – cu timpul, stiinta va gasi antidot si pentru astfel de stari de fapt!

Iata despre ce este

Vezi articolul original 11 cuvinte mai mult

Bietul meu NAS. Comunicare

Voi fi scurt, pentru că obosiţi, poate, după atâta hrană de Sărbători,nu cred că aveţi nevoie de logoreea nimănui.

Aţi observat probabil, că sunt adeptul ingestiei de hrană vie,şi cu toată admiraţia faţă de blogurile culinare, am preferat să scriu câteva articole, pe tema digestiei şi a hranei vii.

Fără însă a mă limita la cele scrise, am încercat şi o aplicare practică a acestor sfaturi, urmărind efectele prin reacţiile corpului.

În realitate, corpul se exprimă prompt prin fiecare celulă a sa.

Ei bine, în cazul meu, câmpul de manifestare este nasul. De unde şi titlul.

De ce „bietul meu nas?”Pentru că sărmanul a decis să mă scape detoxine în două forme. Eruptive, dacă nu mă exprim greşit.

Erupţii interne, printr-o formă neplăcută de guturai.

Erupţii externe, printr-o formă de descuamare a sa.(un fel de a se coji de o substanţă asemănătoare unui nisip fin, de culoarea pielii, impregnată cu grăsimea specifică tenului gras). Ne mai fiind confruntat cu asemenea simptome, m-am speriat puţin.Reflectând, am ajuns la concluzia că totul se datorează toxinelor eliminate prin dezintoxicarea ca urmare a consumării de hrană vegetală crudă.

Cum am procedat? Extrem de simplu. Completându-mi hrana obişnuită, în general lactovegetariană,cu supe -vegetale, aproape crude.

Preparate extrem desimplu: prin infuzarea produsului congelat(spanac, mazăre verde cu morcov, amestec mexican), în apa care clocoteşte.

După introducerea alimentului, în apa clocotind,am acoperit vasul şi am stins focul.

Amestecul răcorit l-am mixat în cana blender.Condimentată cu pulbere de ghimbir, se obţine o supă-cremă delicioasă, uşor digerabilă.

Organismul se obişnuieşte cu „noul” în circa o lună, dacă nu şi mai puţin, după o dozare corespunzătoare, săptămânal.

Posibile erori.

La început, există tendinţa exagerării, a lăcomiei pentru porţii mari.Efectul poate fi o indigestie sau chiar renunţarea.

Se va începe cu o porţie care să nu depăşească senzaţia de saţietate.

Rezultatele despre care am vorbit, le-am obţinut în decurs de patru săptămâni, fără să fi fost riguros în respectarea programului.

Aş rămâne îndatorat moral, vizitatorilor mei, dacă vor încerca şi ne vor transmite rezultatele obţinute.

Onu