Mușchiul limbii, fără lirism  

O cunoștință , plină de obidă, îmi spunea, doar că nu plângând.

Este de-a dreptul, revoltător, să-ți dispară textul, scris cu mare trudă.

Este, ce mai tura- vura, ca și cum l-ar lăsa erecția,pe cineva, tocmai în momentul năzuinței de sine.

Și  plânge, extenuat, și  dezamăgit, de a nu fi trăit paroxismul visat, al seismului orgasmic.

Pentru  că, să nu-mi spună cineva, că Everestul  intimității fizice, nu este însăși erupția  orgasmică, apogeul Aurorei senzuale.

 Așa mi se plângea, o începătoare, într-ale scrisului, pe calculator.

Mărturisesc, spăsit, m-a impresionat descrierea  ei,  înflăcărată , și exemplificată cu săruturi vulcanice.

Ocazie, cu care, am descoperit vigoarea entuziasmantă, a mușchiului limbii.

Onu