Surpriza…

Nu cred să fie o noutate, faptul că sunt o fire impresionabilă. Am mai relatat –o în posturile mele pe blog, dar și pe Facebook. Nostim este însă.., că deși mă cunosc destul de bine, niciodată, nu sunt scutit de emoția surprizelor.

Pur, și simplu,  sunt luat pe nepregătite. Nu mai departe de azi. Merg la farmacia mea preferată, și totul îmi pare altfel.

Figuri noi, dar deși simpatice, străine de empatia percepțiilor mele.

Încerc să întreb un pacient, dar îmi răspunde că așa se pare , că ar fi  avut loc o schimbare radicală de personal.

Farmacie particulară fiind, nu pricep răspunsul.

Mă burzuluiesc în sinea mea, și plec mâhnit.

Lipsa chipurilor zâmbitoare, dragi mie, mă mâhnește, și nu știu cum să-mi umplu golul sufletesc. Privesc la firma ce-mi pare acum neînsuflețită, și mă tot întreb nedumerit.

Oare aceasta este economia privată? O grapă- tăvălug trecând peste oameni?

Derutat, mă întreb unde mai merg, în momentele de  restriște sufletească,  momente când  simțeam nevoia unei treceri pe la farmacie, numai așa, de amorul liniștei sufletești.

Vreau să spun, că sub imboldul clipei, mi s-a întâmplat de câteva ori, să mă trezesc  deschizând ușa acestei farmacii, fără a mă gândi la vre-un medicament.

Așa, pur și simplu, de dragul ambianței deosebite.

Acum…, cine știe.., poate noua echipă, va  genera clipa  de:

-Sesam, deschide-te!

Și  totuși…, ce să se fi întâmplat?

Onu

REFLECȚII

Aseară, la o tv cu audiență…, după lăudăroșenie…, am văzut cinci tineri, frumoși și deștepți. Dar spre regretul meu, cu excepția unuia, mi-au părut mai degrabă patru papagali: trei + una.
Nepapagalul, singurul care cred că avea dreptul să iasă în stradă, a replicat unui papagal doritor de o Românie din care când pleci, să nu-ți fie rușine de apelativul rom adresat emblematic, imediat ce ai ajuns undeva.
Replica Nepapagalului:
-Dezideratul pe care mi-l propun mie însumi, este responsabilitatea, să nu fiu subiect de reproș obiectiv pentru nimeni.
Spre pildă, am locuit în Marea Britanie aproape doi ani, și nu am auzit reproșându-mi-se că sunt rom.

Am ciulit urechile și l-am privit atent:
Îngrijit la ținută, parcă dorind să mă convingă de adevărul frumosului din om, vorbind pe un ton de bun simț, convins de propria responsabilitate.
Și am avut senzația- deziderat, că tânărul acela, nu are datorii la întreținere sau la impozite, că nu traversează pe roșu, că nu clacsonează ca un dement la volan, că nu trece pe stop, că nu comite acele gesturi care nu aparțin de educația ajunsă respoponsabilitate.
O clipă, cât o frântură de gând, am simțit că aș fi mândru, să merg alături de el pe stradă și să strig JOS….!
Dar, dacă toți am fi ca el, ar mai fi nevoie să se iasă în stradă?
Onu

Aiurea….

Da,da, simt ca incep sa ma aiuresc de cand fac rating Antenei 3. Si ce daca, veti spune. Asa este, si ce daca!
Oricum, sub aceste cuvinte se ascunde o mare nedumerire.
Pai, ce s-o mai lungesc .
Chestiunea este urmatoarea.
Ieri. La A3, am vazut anuntata cu mare patos, convocarea Primarului Cristian Popescu, la DNA.
Nimic deosebit, in afara de acel deja-vu specific surasului mefistofelic al casei, cand amusineaza rating pentru stirea care urmeaza. Am ciulit urechile si am simtit un Sergiu Andon chitit pe panda verbala.
Plictisindu-ma mutrele respective, am trecut pe Facebook.
Aci insa, o veste soc.
Artificiile de la locul dramei de acum o saptamana, ar fi fost cu foc rece.
Nu pot sa nu tresar dureros. Cine sa le fi incins focul?
Cred ca ma aflu intr-o lume de fantasme. Pielea mi se face ca de gaina si simt cald sub pleoape.
Gandurile alearga bezmetic, parca ar fi o canonada de artilerie.
Ma gandesc la victimile sinistrului, si nu pot fi linistit. Paralel cu silueta lui Piedone, imi apare chipul Primarului taranist, MARIN LUTU de la aceeasi Primarie.
Ca prieten, ii eram un fel de consilier onorific, in relatia cu presa. Ceva in genul dreptului la replica. Intr-o zi, il apuca limbutia pe prietenul meu si spune unor ziarist, ca se gandeste sa candideze la Primaria Capitalei.

Dupa, mi-am exprimat temerea ca nu a fost inspirata sinceritatea.
Parca as fi avut gura pocita, pentru ca la nici o saptamana, a inceput cavalcada necazurilor, legate de o licitatie.
Ajuns in acest punct, nu va ascund, ca la aflarea vestii ca Piedone se gandeste la Primaria Capitalei, ma intrebam aberant intuitiv, cand va incepe tavalugul la care am aasistat in cazul omologului sau taranist, Marin Lutu.
Aseara, am aflat despre artificiile cu foc rece. Asta-i tot.
Am vrut sa-mi estompez tulburarea pentru victimile de la Colectiv Club.
Inca o data…, „Dumnezeu sa-i odihneasca!”

Onu

Ştim ce vrem?

Motto:”Cu cât statul este mai corupt, cu atât va emite mai multe legi”-Tacit

Dar eu cred că fenomenul de corupţie se manifestă precum boala într-un corp şubrezit de propriile vicii. Iar viciul, după mine este înclinarea către inconsecvenţă. Marile personalităţi ale lumii, s-au caracterizat printr-o tenacitate vecină cu îndărătnicia. Nu acea încăpîţânare specifică prostului.

Concret! Eu, în cazul că nu am reminiscenţe minoritare, eu românul, sunt o fire sucită, care nu ştie ce vrea.

Sau…, îndulcit, o fire de doi bani.

Deşi, în cazul pe care-l voi relata, m-am dovedit a nu fi eu însumi.

La obiect: aseară, în emisiunea Danei Grecu, am primit o mostră irefutabilă a ceea ce vreau să povestesc.

Dana, ca o fata cizelată, cu simţul umorului, a selectat pentru emisiune, două momente mediatice de calitate.

Primul a fost o afirmaţie a Preşedintelui Iohanis,că în Ţară sunt prea multe legi.

Şi se pare că nu este departe de adevăr.

Din discuţiile purtate, nu ştiu dacă am reţinut bine, dar ar fi vorba de mii de acte normative, probabil fără cele de reglementare tehnică.

Observaţie , în opinia mea, absolut pertinentă, nu cred să existe atâtea infracţiuni şi contravenţii.}n concluzie,  de ce atatea legi?

Reacţii din demosul invitat la emisiune.:

–”când a fost vorba de mărirea veniturilor demnitarilor, inclusiv ale sale, (recte Preşedintelui) nu a reacţionat, deşi era un vorba de un act în plus”

–„dacă are în vedere că legile sunt lacunare, de ce când le retrimite în Prlament pentru revedere, cum a fost legea pentru Codul fiscal,  nu a mentionat aspectele de remediat?”

Apoi, situatia s-a complicat, cu acuze inerente despre  atitudinea clientelară in politica. Probabil în lipsa unor idei, dar şi în spiritul specificităţii noastre dea ne da deştepţi printr-o intervenţie fie şi fără noimă, doar din nevoia de a ne simţi importanţi ascultandu-ne..

Un alt aspect ales de Dana, a fost acela al atitudinii civilizate a lui Liviu Dragnea, de a o fi felicitat pe Alina Gorghiu, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere.

L-a maimuţărit şi Ponta, cu o glumă de prost gust, specific PSD-ist, că sarbatoritei, îi va oferi in dar, diploma de premier, după alegerile generale viitoare.

Fără comentarii pentru anecdotica răsuflată a Premierului.

Se înţelege, că din cei prezenţi, numai Dana a apreciat atitudinea Preşedinţilor Iohanis şi Dragnea, gesturi de spiritualitate care , şi în opinia mea, i-au onorat pentru statutul lor.de demnitari.

Usor derutata, Dana a incerat sa pareze situatia, ma tem insa ca fara succes.

Iar eu am încălecat pe tastatură, şi v-am povestit un gest de-al Danei, ce mi-a părut de jurnalistică anvergură.

Onu

AVE DANA GRECU !

Pentru emisiunea: “LA ORDINEA ZILEI” de ieri, a Danei Grecu, simt nevoia să fac unele aprecieri:
Dana Grecu a fost şi cred că va rămâne o:

„Rara avis (in terris)” -Pasăre rară (pe pământ)
iar
Radu Tudor şi unul Vlad Nistor, de i se spune circumstanţial ”dom profesor” pentru stupiditatea penibilă a unor aprecieri socio-politice, flagrant inadvertente :

„Persona non grata” (Persoană neagreată)
precum şi
psihologului Hanibal Dumitraşcu, pentru pertinenţa aprecierilor asupra temei dezbătute:”Persona grata” (Persoană agreată).
Mai mult,  pentru sensibilitatea şi corectitudinea gândirii ei, în această emisiune, DANEI îi dedic virtual:

cartea mea „UNIVERSUL FEMININ”.
Onu