Pe scurt!

Dacă-mi place ceva, la mine, ca român, este consecvența. Spre pildă, îi aud pe doi, vorbind pe stradă!
Unul zice
-Dragnea este plin de avere!
Celălalt, replică scurt
-Da Blaga, sărmanul, moare de foame?!
Sau ăsta, tot al liberalilor, de nu se mai știe, pe unde lucrează?!
Onu

Adeena

Mi-e dor de numele acesta, iar el, cred că nici nu-și imaginează, ce stări sufletești, îmi provoacă.
Și, poate este mai bine, rezultanta acestor gânduri, riscând a bulversa nerăbdări periculoase.Pentru că, nu știm niciodată, ce poate aduce clipa.În mai bine, sau în mai rău. Dar, s-o las pe Adina, ea neavând nici o vină pentru firea mea vulcanică, și să trecem la Corupție, pentru că,reporterul Maria Coman, comentează la televizor,faptul că nu s-a ales încă procurorul șef al DNA.
În realitate, dacă nu mi-ar părea rău, de faptul că nu nu am știut, la timp, că există procurori, să mă fi făcut și eu, așa ceva, să văd, pe bune, acum, dacă sintagma/ România coruptă/, nu este cumva o expresie parazit, dușmănoasă, în limbajul celor care țin să-și denigreze Țara, ne mai mergându-le afacerile necurate. Mi-ar fi indiferent faptul.
Acum, oricât s-ar lătra, pe tema existenței corupției, cum se declamă de către așa zisa presă, cuprinsă de obsesia ratingului, mi-este, vorba unui coleg sictirist, față de asemenea manifestări, /inclusiv!/.
Totul, îmi pare similar mielului, rupt de la țâța oii, de la care, nu se mai sătura.
Onu

Nimic nou, pe frontul de vest

Azi, nu am noroc pe net. Nu găsesc și eu, o posesoare de frumusețe, care să mă entuziasmeze. Sau poate, ea există, dar eu n-o văd?
Ce să mă fac, Doamne, dacă nici cu netul, nu mă pot restabili?
Ce mai rămâne, din interlectul meu?
M-am uitat la o horă, cu fete zglobii, cărora, picioarele, li se mișcau de parcă erau puse pe automat.
Orice s-ar spune, indiferent de către cine, viul mișcărilor picioarelor feminine, neliniștește orice bărbat, dacă nu este prea tolomac.
Tolomac!
Ce cuvânt răscolitor de imagini din copilărie, când te atrăgea esența misteriaosă a jargonului de cartier.
Posesorii lui, erau cei mai tari de pe maidan.
Erau modele umane, precum azi, modelele politice.
Le urmărești, sperând să auzi ceva benefic, nu contează pentru cine.
Că nu se mai știe, cine, și pentru ce, o face pe politicianul.
Așadar, nimic nou pe frontul de Vest, al Imaginației politice!
Onu

Premierul

Însfârșit, azi, vom afla numele candidatului de Prim-ministru!

Liviu Dragnea i- a demonstrat Președintelui, că este un veritabil învingător. Scurt, nemțește!

Plus cu o uzură de nervi, pe măsura neașteptărilor prezidențiale.

Sincer, mă bucură faptul în sine!

Vor fi dejucate, consecințele unor combinații meschine internaționale, pe care nu le pot exclude apriori, chiar dacă nu sunt adeptul unor fantasmagorii conspiraționiste, pentru că nu-mi place marginea șanțului.

Pălăvrăgeala, fără să observi, îți fură Țara, sub forma ogoarelor, pădurilor, și a altor daruri naturale cu care am fost hărăziți.

Apoi, ne învrăjbește pe unii împotriva altora, ceea ce, ar da prilej rușilor, să le dea antirușilor contaminați de modernism opinial, iminența unei invazii putiniste, asupra României.

Ca și cum, Putin, nu ar fi sătul cu Țara de cea mai mare întindere, de peTerra. Mai mare de circa 1,5   ori, ca America, sursa salivației unora.

Eu, și surorile mele, am fost crescuți și educați, în spiritul  nelăcomiei, și al nerâvnei  bolnave a modei căpătuirii cu orice preț.

Admir și apreciez prosperitatea, dar nu cu prețul lipsirii demnității proprii.

Așadar, VIVAT DRAGNEA!

Până nu m-o dezamăgi, cum a făcut-o și K. Iohannis.

Sunt ușor dezamăgibil, în așteptările mele dacice.

Dar, să revin  la revelația mea pentru Dragnea. Este cumva sinonimă cu aceea pentru marile personalități istorice,  precum Cezar, Alexandru, Richelieu, Bismark,  Petru, Napoleon, Talleyrand, Ferdinand Întregitorul.

Fantezii infantile, veți spune. Posibil, vă voi accepta, dar cu năzuințe  de a ieși din conul de umbră economică, în care ne aflăm.

Onu

 PS: Într-adevăr, Liviu Dragnea este uluitor.

Propunerea sa de Premier, în persoana Doamnei Sevil Shheideh, cred că i-a buimăcit pe toți!

Halal!

Bine, și vorbe de ocară

Se pare că sunt efectele singurelor ideologii politice de la noi: social-democrată și liberală.

Provocat de media să gândesc, la rându-i stimulată de zbuciumul celor două comandamente ale vieții noastre politice, mi-am imaginat viața românului  prosper, fără alte griji, decât aceea de a și-o trăi,  conform   preceptului  Divin:

-Ți-am dat tot, tu numai bucură-te de viață. O viață fără cele 102 taxe inutile, o viață fără alte griji, decât aceea de a te bucura de ea, încât totul să se transforme într-o seninătate de cuget și simțire.

Iar dacă, potrivit firii, mai brăzdează cerul, câte un stol zgomotos de corbi negri, neștiind ce vor, să-i pivim cu mila înțelegerii de a nu pricepe, și , asemenea suferindului cronic,  de obtuzitatea ruinătoare a contrazicerii, inclusiv de sine.

Mă uit uimit la opoziția liberală din România, și mă surprind,  învinuindu-l pe Bunul Dumnezeu, de a-i fi  lăsat pe unii, sărmani de Duhul Său.

Probabil că era într-o zi de Sâmbătă, când obosit, și-o fi zis:

-lasă, că merge și așa!

Și  așa, s-o fi creat opoziția liberală, față de cele 102 taxe.

Onu

AȘTEPT!

Abia aștept, războiul, să înceapă.

Să-nvingă PSD-ul.., PNL, în luptă dreaptă

M-am plictisit de calomnii, nerecunoașteri,

De parcă aș fi  cadavru viu, printre stafii.

Ajunge.., mă indispune  Iohaniada,

De parcă  Dragnea,  ar fi adus,  mineriada.

Stomacul meu, s-a inflamat,

De când din Dealul Ț ării,

Se strigă Inculpat!…

Mirat, am fost, când am aflat,

Că vârful Românimii ,

Străin în fruntea Țării, a preferat.

La fel, obtuz, am fost și eu,

Când cu Speranță,  Străinul,  am votat.

Poate așa e-n viață,

Să năzuim la bine,

Să nu ne fie rău.

Dar speranța, negândită,

Nu poate avea ca efect,

Decât o Țară jefuită.

Poate.., dreptate, nu am,

Căci, sigur, este imoral,

Când pentru victoria râvnită,

Să  lovești  orbește, clamând mereu,

Orice-ncercare, nereușită.

Onu

SURPRIZE…

Nu de puține  ori, am auzit că veniturile unor colaboratori ai A3, ar fi considerabile.

Nu-i invidiez,ba dimpotrivă, îi admir.

Cred că eforturile lor, fie și pentru rating, merită răsplata CUVENITĂ.

Pentru  că,  să recunoaștem, ei, ca și PRO  TV ,  fac o demonstrație vie a inițiativei private liberale. Așa  cum ar fi trebuit în realitate aplicată ideologia  politică liberală , încât să devină benefică ROMÂNIEI.

Concret, pilda a dat-o un domn, Pleșoianu, care în momentul nenorocirii care a lovit două surori, s-a oferit să cumpere uneia din ele, cărțile necesare pentru școală. Urmându-i  pilda, Adrian Ursu de la A3, s-a decis să îi plătească acesteia, și taxele școlare.

Pe când oare, un gest altruist colectiv , din partea A3, să ajute de facto, fără  vorbărie inutilă, Guvernul steril, oricare ar fi el, în aplicarea unei politici salariale, încât să vorbim  de ROMÂNIA NOASTRĂ BOGATĂ?

 Sau, dacă ar ajuta la inițierea unui  veritabil Partid Neo Liberal?

Nu peticul decolorat galben-portocaliu, capabil  numai  de o opoziție hărțuitoare, care dezonorează esența liberalismului.

Onu

OARE?…

Cu zâmbet subțire și fals, Oana fostă Stancu, mai speră în  neofilirea sufletului cu care și-a început investigarea  jurnalistică. Timpul, care este într-o perpetuă  întrecere cu sine, nu lasă nimic nemarcat de semnele sale.

Astfel că, timbrul vocii, s-a înăsprit, cu tot efortul de îndulcegălire al amfitrioanei a Președintelui  PSD Liviu Dragnea, invitat, se știe,spre a  fi tras compromițător, de limbă, împotriva sa  și a partidului său, în prag de campanie electorală.

Iar, desigur, nu în favoarea ta, naivule doritor de știri în Prime Time, ci pentru a le umple lor pușculița, spre a o goli cît mai repede, dar tot pentru ei.

Și asta, pentru că spirit viu, vecinul meu uită și speră într-o nouă știre, mereu urmată sincron de Publicitatea inerentă.

Așa a fost și aseară, când am văzut o Oana neobosită în a insista să-i smulgă interlocutorului, o minimă și fabuloasă știre electorală, zilnic urmată  de așteptările specifice de liberalism economic autohton, prin noi înșine.

Dar nu publicitar, ci însoțită  de efectele economice ale informației jurnalistice, în starea materială a românilor.

Zadarnic, nu avem capabilitatea antrenării în noi înșine, a fabricării bunăstării personale .

Iar noul hibrid PNL, tot mai chircit și veștejit, continuă  sinucigaș, de a nu se ocupa de politica educării noastre antreprenoriale.

Și strigă.., și strigă…inutil, de rămâi împietrit de sterilitatea gândirii lor politice?

Poate o inițiativa legislativă , ca partea din impozitul pentru publicitate, să fie alocată corectării mizeriei de venituri, care  ne dezonorează, ca țară care nu-și respectă cetățenii?!

Oare să se fi atrofiat într-atât, senzorul  orientării ideologice?

Onu

KLAUS IOHANNIS

Mâine, candidatul nou ales în funcţia de Preşedinte al României,validat de Curtea Constituţională, depune jurământul în faţa Camerei Deputaţilor, şi a Senatului,în şedinţă comună.Va fi, sper, ora astrală a României, începutul unei atitudini personale demne, care nu va face rabat spiritului ranchiunier, exprimat prin meschinăria verbală care a devenit o trăsătură naţională, dându-ne falsa iluzie că suntem o naţie deşteaptă şi descurcăreaţă. Mă bizui în această concluzie, pe stilul lapidar al personajului, pe principiile morale şi atitudinale(vezi aforismele care i-au însoţit campania:”România lucrului bine făcut”, ”fapte, nu vorbe, „lege, nu hoţie”).  Dar decisivă, mi s-a părut demnitatea de a trata cu indiferenţă, glumele mai degrabă boschetare, ca să mă exprim blând, că şi boschetarii pe care îi văd trăgând din pungi şi vorbind sau gesticulând trivial, sunt tot ai noştri.

Şi mai ales la fel de convins închipuiţi ca posturile de tv, care debitau toate nelegiuirile despre EL.

Prin educaţie, nu mă caracterizează entuziasmul mulţimilor, dar am acea stare de deja-vu, că după depunerea jurământului, pentru România, dacă va fi lăsat să-şi facă treaba, începe o nouă eră.

Şi îndrăznesc s-o definesc:”era prin noi înşine!”

Iar noi, dacă ne vom purta ca în campania electorală prezidenţială, sper să fim puşi la locul cuvenit, în vederea”lucrului cinstit, şi bine făcut”.

Şi mai am o convingere.

La fel ca liberalii veritabili, de altă dată, să ne valorificăm bogăţiile Ţării, „şi prin propriile capitaluri!”, fără a o  jecmăni şi ruina.

Onu

Epopeic

Să vezi şi să nu crezi

Din zborul său înalt,

Lui Klaus pare-se i-au răsărit

Şanse neaşteptate

Pe Premier să-l fi înlocuit,

Însăşi în fieful său,

Numit politic: PSD-eu.

Iar de momentul

Epopeic pare

Urmăriţi, fără vreo cruce,

Războiul , care cu înverşunare,

Încet, încet se duce

Printre politici pigmei

Ce până la vot să cadă,

Se credeau lei- paralei.

Aşadar, în entuziasm clujean,

Ponta şi mâna lui dreaptă,

Au propus ca simultan

Să nu mai fie „barosan”,

Nici la Partid, nici în Consiliul judeţean

Replica, la fel de dură

(Vezi Mazăre şi Oprişan)

Ca din partid de anvergură :

Atunci nici Şeful de Partid,

Sau adjunctul său,

Să nu mai fie Premier,

Ori vicepremier.

Faptele.., după puţinii doritori,

Pricepuţi.., sau nu…, se precipită

Şi cei mulţi, nu-i exclus

Verdictul.., corect sau nu, să-l dea

Ideea să se aplice

Ca, Doamne, vezi

Corupţia să nu mai apară

De la cei mai tari…,   din Ţară.

Când.., o mână pe alta spală.

Onu