Deşi pentru OB5 am primit numai cinci aprecieri, sunt totuşi foarte mulţumit, de faptul că impertineţa opoziţiei liberale începe să fie pusă la punct, de răbdarea oamenilor de bun simţ românesc, ajunsă la exasperare.
Aseară, alt lătrău şi-a luat-o peste bot. A sfârşit în nişte scânceli penibile, ne mai luat de nimeni în seamă.
Ca observator neutru, căci nefiind de faţă, nu aveam posibilitatea să-i car câteva scatoalce, cu năduful că aş extermina recrudescenţa năravurilor proletaroid comuniste.
Este de coşmar, potenţialul comunistoid al „unora”….
Totul a început de la neaprobarea noului Cod Fiscal, de către noul locatar de la Cotroceni, în locul defunctului ca preşedinte, Traian Băsescu.
Nu-mi arog dreptul de priceput a înţelege problema frust respinsă printr-un anonim funcţionar local.
Gestul, mi-a părut a invidie faţă de râvnita funcţie de Premier.
Adevărul este că şi eu am asemenea amărăciune, de când “nu mi-am atins limita de competenţă, neajungând în Camera Deputaţilor”, unde am candidat.
Eram poate azi, Preşedintele acesteia.
De fapt, am înţeles că, “Cotrocenianul” a respins legea respectivă, din motive gen”drobul de sare”.
Şansa mea este că am auzit cândva pe unii în autobus, cum că în alte vremuri, locuitorilor din Hong Kong, mai în glumă, mai în serios, nu doar li s-a redus impozitul, ci li s-a şi desfiinţat.
Năuciţi, bieţii…. neprinzându-se că este o glumă, s-au pus serios pe afaceri, încât până la urmă, prisosindu-le au început să umple vistieria băncilor locale, cu depozitele proprii.
Mai mult, oamenii cu autentică iniţiativă liberală, au năvălit cu tot soiul de investiţii, astfel că local, a apărut un veritabil codru de edificii aparţinând marilor companii, venite la chilipirul de a nu plăti impozitul pe profitul afacerilor. Până să ajung la destinaţie, am ascultat această neverosimilă fantasmagorie, de care după cum citiţi, m-am molipsit.
De aceea n-am înţeles de ce măsura de micşorare a impozitelor l-a speriat aşa de rău pe succesorul lui Băsescu, încât s-a lepădat de Codul Fiscal, ca de Satana. Vă întreb, cu umilinţă, ce credeţi că s-a întâmplat?…..
Oare doar spaima?…
Iar dacă m-am dovedit credul, faţă de povestea din autobus,
“Help me, please.Treziţi-mă din neghiobie!”…
Vă mulţumesc!…..
Onu
Madi şi Onu Blog 