Cine ne vinde Țara?

Brădet, Hexifarma, pădurile sacrificate, și cine  știe, câte au mai fost ?

Machiavelli a spus cândva:

Cine luptă pentru propășirea Țării, om sau partid, merită să fie ales să o conducă!

Dar cine, inconștient, sau nu, încearcă să o destabilizeze, ce  ar merita?

Răspunsul meu este la fel de tranșant ca al lui Machiavelli:

ar trebui să dispară imediat!

Onu

DANA GRECU, PREMIER

Titlul l-am scris de ieri dar evenimentele  au dat buzna, așa că voi fi succint la temă.

Spre a-i lăsa ceva loc și lui Adrian Ursu, care m-a speriat aseară, vorbindu-mi despre jaful legalizat asupra pădurilor noastre,  pregătit pe ultimii metri, de către simulacrul de Guvern, proprietatate personală Prezidențială, Constituțională.

Nu sunt rele sessizările Presei, dar par cam timide.

Nu este de înțeles, de ce recurg doar la comentarii sterile, cât timp s-ar putea adresa în propoziții scurte, clare, direct Conducerii Constituționale, recte, Președintelui Țării,fiind o problemă de Interes Național, ținând intrinsec de competența Domniei Sale.

Nu înțeleg această reticență a Presei, care se tot dă atotbiruitoare, în lupta de descoperire a fărrădelegilor din Țară.

O asemenea abordare, ar fi un îndemn, pentru mine, să recurg la rîndu-mi, la niște scrisori deschise, pe aceste teme, dar și al celorlalți compatrioți de-ai noștri, destul de gălăgioși la manifestările fotbalistice, fie interne, fie externe.

Văd că se insistă pe cutremurul din Italia, sub pretextul, că ar mai exista compatrioți de-ai noștri, sub dărâmături.

Isteria că 75 %din populația României ar fi distrus la eventualitatea unui cutremur, ca și cum acesta s-ar produce ca o invazie rusească,idee aberantă, de marketing inconștient, a căzut, ca un gaz în caz de meteorism abdominal, dar suspiciunea  cu sacrificarea pădurilor, prin reducerea vîrstei de tăiere, nu mai pare o joacă, mai ales că austriecii ne depășesc incontestabil, în promptitudinea acțiunilor benefice lor.

De ce Dana Grecu, PRIM MINISTRU?

Simplu pe flerul meu intuitiv, că ființa aceasta sufletistă,  ar fi ceea  ce trebuie României, în materie de curaj și demnitate Națională.

Dar nu este exclus să greșesc, din entuziasm masculin.

Să-i dăm însă,Puterea, și nu vom regreta!

Nu pentru argumente suplimentare, îmi  exprim  convingerea  intuitivă, că ușor invidioși din natura lor umană, poate și colegii săi, o admiră, precum Richelieu, pe d-Artagnan.

Sper  însă, ca odată ajunsă în această funcție, să nu se înmoaie, impresionată de  dezacordul  în opinii, al lui Mugur Ciuvică, un echilibrat moderator al salturilor peste cal ale entuziasmului jurnalistic al Danei.

Onu