Vis

La mine în bloc, pe  scară,

Zilnic, urcă și coboară,

Un chip serafic, ce mă îmbie,

La trăiri intense, din copilărie.

Lumea  spune că e dansatoare.

După suplețea taliei și voluptoasele picioare,

Îi dau crezare, fără a o privi, în piruiete amețitoare.

Alții, că-i o supărată,

De invidia soțului, mult  torturată.

Căci adesea, vecinii o aud plângând,

După certuri zgomotoase.

O simt alături, cu gânduri bune,

Purtate parcă de genune.

Aș  vrea în grații, să îi intru,

Dar motivul suveran, ce mă reține.

Este ca soțul,  gelos probabil,

Să nu îi facă, necugetat,

Traiul  , mai greu respirabil.

Onu