VICTOR, CRIN ŞI NAPOLEON.

Vă rog, nu-mi luaţi în nume de rău, postul, eu nefiind jurnalist, analist, şi ce se mai vehiculează prin lumea noastră dornică de RATING.

Pur şi simplu, am chef de glumă, din cauza căldurii.

Şi întreb: chiar sunteţi convinşi  că Preşedintele Băsescu, este extraordinar?

Ei bine, eu spun : NU!

Abilităţile mărunte, în care şi-a câştigat o anumită notorietate, nu-mi impun.

Sau, îi credeţi pe Ponta şi Antonescu, nişte uzurpatori, de democraţie, ai statului de drept?

Ei bine, tot NU!

Ba, aş avansa ideea că sunt nişte Napoleoni ai României moderne.

Argumente?

–Toulon. Când Micul Caporal, a vizitat îmrejurimile portului Toulon, asediat de flota engleză, a privit, a tăcut, şi a mobilzat câteva unităţi de artilerie, cu care a bombardat vasele engleze.

Efectul?

Englezii şi-au luat tălpăşiţa, în câteva ore, iar portul a fost eliberat.

Similar, micuţii noştri, au vizitat Parlamentul, şi în decurs de câteva ore, l-au eliberat de asediatorii Blaga, Avocatul poporului şi Anastase.

Într-adevăr, lovitură, demnă de Napoleon, la Toulon.

-Austerlitz. Zonă mlăştinoasă, asediată de ruşi şi austrieci.Disproporţie de forţe. Napoleon simulează tactic, teama, dar acceptă lupta, după ce aprivit îndelung, tăcut, luciul lacurilor.

Atacaţi în zori, adversarii fug spre lacurile îngheţate. Napoleon  le bombardează , zeci de mii de soldaţi, sunt înghiţiţi de ape. Dezastrul soldaţilor Împăraţilor Alexandru I şi Francisc I este copleşitor.

Nu ştiu, ce oportunităţi tactice, în  genul colinelor portului Toulon sau lacurilor îngheţate  de la Austerlitz, au văzut copilaşii Victor şi Crin, dar e limpede, că Napoleon le-ar fi valorificat sigur. Ai noştri,au privit, au tăcut, şi au asediat implacabil.

 Bravo, lor!

Aşa că, să încetăm fetişizarea invincibilităţii, de dragul de a ne afla în treabă.

Recomand sfatul păstrării măsurii, mai ales după ultima ştire, prin care evenimentele cu arestarea şefului vămii Constanţa, şi zvonistica implicării lui Sorin Blejnar, ar aparţine tot de atotputernicia domnului Băsescu, prin care vrea să le arate unora, că încă dispune de mijloace să sperie, pe cine ar comite imprudenţa să nu-i mai fie loial.

 Nimic mai fals.

Aş înclina să cred, că măsura, ar fi de genul:”e timpul părăsirii vasului în scufundare; să dăm semnale clare, poate mai salvăm ceva!”

Madi şi Onu