Departe şi totuşi atât de aproape …
Doar un ocean îl desparte pe tată de fiul său plecat în America … prea puţin pentru dragostea părintească pe care i-o poartă. Regizorul scurtmetrajului “Telefon în străinătate” , Hanno Hofer, doreşte să capteze realitatea cu ajutorul obiectivului.
Această “piesă” a sa, face parte dintr-un TOT alături de alte două scurtmetraje precum “Dincolo” şi “ Ajutoare umanitare”. Astfel, iese la lumină legatura biografică dintre cadrele capturate pe film şi cele din memoria regizorului. Din dorinţa de a arăta oamenilor că nimic nu este regizat în viaţă, Hanno Hofer exploatează la maxim relaţia cu “celălalt”, pe care o transpune pe marile ecrane într-o manieră maiestuoasă şi originală.
Sursa: Filmic.ro
Madi şi Onu Blog 
Ca idee… inteleg mesajul si frustrarea din filmulet, dar tehnic vorbind e… nerealist.
Nimeni nu se duce la un telefon public sa cheme alt stat, in Romania totusi avem telefoane acasa 😀 , iar … ”pe timpuri” nu erau telefoane cu cartela ci … cu ”fise” de 25bani. Apoi nu te duci la ”Telefoane” international ca sa dai telefon …cu cartela. Acolo vorbeai prin comanda de la operatoare cat voiai sau un numar ales de minute. De fapt, sunt multe alte inexactitati, decor, masini, etc… care nu se potrivesc… pare mai mult un filmulet facut pentru „straini” mai… prostuti …
Dar … ceva realist e mai greu de facut …
Acum decorul e altul, avem internet … mail, mess 😀
moama, ce m-a deprimat filmuletul. Ce trist e omul, frate ….
S-o fi pregătind … de ”Tristmas” 😀