Frumusețea…

Dacă aș fi întrebat ce înseamnă pentru mine frumosul, nu aș ști răspunde. Cert este că nu poate fi frumos sau plăcut, ceva ce nu stârnește o emoție, ceva ce nu este întruchiparea viului. Spre pildă, priviți-o pe Cristina Maria.
Chipul ei radiază ceva, o trăire anume, ceva ce depășește puterea de explicare, ceva ce exprimă discret, viul meditativ asupra propriilor trăiri, fără cuvinte, fără gesturi, fără emfază. Cred că vecinătatea, prezența ei, conferă momente de entuziasm molcom, asemenea discreției metabolismului care este însăși susținerea și continuarea viului.
Nu înțeleg însă, de ce unei asemenea aparte trăiri, a avut nevoie de un tatuaj pe brațul drept.
A fost cu siguranță entuziasmul clipei aceleiași admirații pe care o declanșează expresia chipului său liniștitor meditativ.
Onu