Am o stare execrabilă.Urmare unui vis. Aveam foarte mulți bani, și nu știam ce să fac cu ei. Pentru că nu pot exista simultan, în același loc. Nici la Mărginimea Sibiului, printre oierii din care se trăgea tatăl meu, nici la Cotroceni, unde imbecilitatea sorții mă va fi adus, nici la Guvernul meu, pe care cine știe, cu ce scopuri, mi l-o fi adus. Poate că ar fi mai bine să merg să cunosc America lucrului bine făcut. Un pat, o avea ea și pentru mine.
Pe stradă, o fată, îi arată limba nu știu cui, și zâmbește fericită.
O las în lumea ei, și-mi văd de a mea, neștiind ce voi face cu pensia parlamentară suplimentară.
Viorica, soția mea, mă privește surâzând, și mă întreabă dacă mă gândesc la un alt proiect de lege.
Nu cred să mă tachineze, doar împărțim împreună, rodul eforturilor mele legislative.
Îmi pare rău că nu avem o familie numeroasă cât fieful meu electoral, să se bucure și ei de realizările mele visate de ei.
Dar asta este ! Una spui și alta faci… Voturi și bani să atragi, prin guri de proști, cât mai căscate.
Onu
Madi şi Onu Blog 