Valoarea simplității

Decis să scap de ceața meteosensibilității, am răspuns sugestiei soției, de a o asculta, la TVR2,  pe Corina Dănilă, al cărei invitat a fost Mircea Baniciu.

Nu regret, iar mărturie stă postul care urmează.

În esență, ideea este că prestația acestuia, mi-a demonstrat farmecul și importanța simplității.

Și, cred că dacă toți  ne-am comporta modest și simplu, dar ferm, alta ar fi percepția asupra noastră altul ar fi locul României, în ierarhia valorii naționale de sine.

Este dificil să descrii simplitatea, și mai ales, să-i realizezi valoarea, dacă nu ai conștiința de sine a acesteia.

Este, probabil, o stare naturală,  precum mersul sau respirația.

Dar pentru a o trăi, trebuie să ai exercițiul sincerității, fără viciul vanității parvenirii.

Discursul lui Mircea Baniciu, despre sine, curge ca o apă lină, precum versul eminescian.

Modest, lipsit de prețiozitate, artistul vorbește despre viața, despre opera sa , cu o detașare, care stârnește nu doar admirația, ci, și de ce să nu o spun, întrebarea:

-atât de plăcută  să fie valoarea umană a românului?

De ce atunci, străinii nu ne apreciază în consecință?

De ce încearcă să-și bage nasul în treburile noastre?

Oare cum ne exprimăm personalitatea, nu le impune?

Onu

9 comentarii

Filed under Pagini de Jurnal, Proză scurtă

9 responses to “Valoarea simplității

  1. „farmecul și importanța simplității”…

    Aceasta ar fi normalitatea spre care tindem cu toţii. O normalitate care, de foarte multe ori, are apucături de Fata Morgana.
    Nu l-am mai văzut de multă vreme pe Baniciu – doar îl ascult, uneori, în anumite zile, cum ar fi cea de azi, spre exemplu. Ploaia ţârâie în ferestre, iar folkul e binevenit.
    Mă bucur să aflu că e bine şi că rămâne acelaşi tip modest, evitând preţiozităţile inutile care îi acaparează pe mulţi.

    • Mulțumesc, Cristian.
      Prețiozitățile inutile, se pare că ne împovărează până la estomparea valorii.
      Iar flerul internațional, percepe acest aspect, și nu-l ignoră, probabil.
      Îl apreciază, poate, ca pe o verigă slăbită de vicisitudinile interne, cărora nu reușim le face față.🙂

  2. Fiind mai mult adeptul altor canale, în special cele de filme, nu pot decât să-ți transmit satisfacția mea firească, derivată din faptul că a apărut HBO 2, un prilej de a urmări alte producții, pe care, probabil, le-am scăpat. Aici e altă politică!😉

    • Mulțumesc, Petru, dar există HBO2?
      Există de mult, TVR2, un post de elită spirituală, care efectiv te împlinește psiho-mental. Dacă se simte nevoia, desigur.
      În caz că nu am înțeles, mă ajuți, te rog?🙂
      Onu

      • TVR2 există de mult, deși nu întotdeauna la valoarea așteptată. De acolo urmăresc, de obicei, teatrul tv și filmele clasice. Eu mă gândeam să te anunț de existența unor noi canale de filme. Numai dacă ești interesant, firește.

      • Normal să fiu interesat, dar, întrucât lectura îmi suplinește nevoia de spiritualitate, filmul nu este o preocupare vitală pentru mine. Ținând totuși la a mă lămuri, repet: te referi la HBO? Îl știu, îmi place, dar mai suculentă îmi pare atitudinea de rezervă față de cei care îmi confundă aspirațiile liberale gen /Prin noi înșine!/. E UN DEFECT MACHIAVELIC personal.🙂

  3. Corectură imediată: „interesat”.

  4. Pingback: Valoarea simplității « Prea târziu te-am iubit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s